Ministries Must Reimburse University's EU Project Costs; Appeals Quashed as Unfounded

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.10.2015, reclamanta Universitatea "A." Reşiţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea, respectiv, rambursarea sumei totale de 274.689,35 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în cadrul proiectului "Specialişti în management curricular" nr. POSDRU, aferentă Cererii de rambursare nr. x/14.08.3012, în cuantum de 226.311,3 RON, şi Cererii de rambursare nr. x/03.06.2013, în cuantum de 48.378,05 RON, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie calculat de la data când această sumă trebuia restituită şi până la data restituirii efective şi integrale.

La data de 02.03.2015, reclamanta a formulat precizare la acţiune, prin care a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea, respectiv, rambursarea sumei totale de 238.656,54 RON, menţionând că, la data formulării cererii de chemare în judecată, nu a dedus prefinanţarea primită.

Curtea de Apel Timişoara, prin încheierea din 19 martie 2015, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - DOIPOSDRU şi a introdus în cauză, în calitate de pârât, Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa nr. 117 din 11 mai 2015, a admis acţiunea modificată şi precizată de reclamanta Universitatea "A." Reşiţa în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, şi a obligat pârâţii, în solidar, la restituirea către reclamantă a sumei de 238.656,54 RON şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON.

3. Cererile de recurs formulate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (OIPOSDRU) şi Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene.

3.1 Recurentul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a invocat un anume caz de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., însă, făcând referire în cererea scrisă de recurs la prevederile art. 483 şi urm. C. proc. civ., a susţinut că sentinţa instanţei de fond nu se sprijină pe argumente juridice corecte.

Astfel, s-a menţionat că, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare, transmis cu Adresa nr. x privind Proiectul POSDRU, OIPOSDRU-MECS a stabilit în sarcina Universităţii "A." din Reşiţa o creanţă bugetară în valoare de 99.618,03 RON.

S-a arătat că respectiva creanţă bugetară stabilită în sarcina intimatei-reclamante era consecinţa neregulilor constatate în cadrul verificărilor efectuate asupra documentelor existente la dosarul suspiciunii de neregulă înregistrată la OIPOSDRU, cu numărul nr. x/01.10.2012, justificată, în esenţă, astfel:

În cauză, au fost încheiate două contracte de finanţare, contractul x/31.03.2010, care a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale şi a procedurii AM POSDRU în vigoare la data respectivă, şi contractul nr. x/6.12.2010, care nu a fost încheiat în conformitate cu procedurile şi prevederile legale aplicabile.

Cu referire la contractul de finanţare nr. x/31.03.2010, s-a arătat că acesta fusese valabil încheiat, în condiţiile în care avea înscrisă viza de CFPP şi avizul consilierului juridic, iar la dosarul de contractare erau depuse listele de verificare şi anexele aferente contractului, inclusiv alte documente care atestă încheierea şi executarea lui.

În schimb, contractul de finanţare nr. x/6.12.2010, pe care se întemeiază acţiunea în justiţie a intimatei-reclamante, nu avea decât semnătura reprezentanţilor legali ai instituţiilor contractante, fără să poarte viza de CFPP şi nici avizul consilierului juridic, după cum nu exista un dosar de contractare aferent şi nici dosar de implementare în arhiva OIPOSDRU.

Ca urmare, Departamentul pentru Luptă Antifraudă a desfăşurat o acţiune de control privind modalitatea de implementare a proiectului cu titlul "Specialiştii în management curricular", ID 30654, având ca beneficiar Universitatea "A." din Reşita, ale cărui rezultate au fost comunicate cu Adresa nr. x

Concluzia DLAF a fost în sensul că era necesară reanalizarea de către OI POSDRU a condiţiilor de legalitate şi conformitate în care au fost încheiate cele două contracte de finanţare, precum şi a legalităţii emiterii Deciziei OI nr. 149/RD/21.10.2010 prin care se dispusese anularea primul contract de finanţare, în vederea stabilirii condiţiilor în care a fost implementat proiectul "Specialişti în management curricular".

Recurentul arată că implementarea proiectului mai sus menţionat, s-a realizat în baza cererii nr. 30654 din 31.10.2008, aprobată la data de 03.07.2009, pentru o finanţare nerambursabilă în valoare de 393.909,00 RON, iar Universitatea "A." din Reşiţa a înaintat cererea de prefinanţare nr. x, înregistrată la beneficiar cu nr. x/3.12.2010 şi la OIPOSDRU cu nr. x/13.12.2010, cu 3 zile înainte de înregistrarea celui de-al doilea contract de finanţare, nr. x/6.12.2010.

Astfel, recurentul concluzionează că, întrucât Universitatea a realizat/înregistrat cererea de prefinanţare nr. x la data de 03.12.2010, cu nr. x/3.12.2010, dată la care nu era încheiat contractul de finanţare nr. x/6.12.2010, rezultă că solicitarea prefinanţării s-a făcut în baza contractului de finanţare nr. x, iar încheierea unui nou contract de finanţare nu putea fi făcută fără respectarea prevederilor procedurilor AM POSDRU şi fără respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul respectiv.

3.2. Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, şi, în subsidiar, reţinându-se cauza spre rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Apreciază că instanţa de fond a avut în vedere exclusiv situaţia de fapt şi de drept prezentată de reclamantă şi înscrisurile depuse de aceasta.

În acest sens, s-a menţionat că, deşi instanţa reţinut că pârâta invoca existenţa unui alt contract de finanţare, încheiat la data de 31.03.2010, nu a dispus nicio măsură care să conducă la aflarea adevărului în cauză. Se impunea ca instanţa de fond să facă aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi să solicite de la Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar al Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane întreaga documentaţie care a stat la baza refuzului de a da curs solicitării reclamantei.

Instanţa de fond s-a raportat exclusiv la Contractul de finanţare nr. x, însă, având în vedere data la care a fost formulată cererea de prefinanţare nr. x, şi anume la 03.12.2010, rezultă că beneficiarul proiectului se afla în posesia contractului de finanţare nr. x şi a anexelor acestuia cu 3 zile înainte de a fi înregistrat cel de-al doilea contract de finanţare, cu nr. x/06.12.2010.

Solicitarea prefinaţării s-a făcut în baza contractului de finanţare cu nr. x/31.03.2010, de a cărui existenţă reclamanta avea cunoştinţă.

Astfel, încheierea unui nou contract de finanţare nu putea fi făcută fără respectarea prevederilor procedurilor AM POSDRU şi fără respectarea prevederilor legale, contractul nr. x/C/06.12.2010, semnat doar de directorul OIPOSDRU, neputând produce efecte juridice, fiind nul.

Mai arată recurentul-pârât că instanţa de fond nu a indicat motivele de fapt şi de drept pentru care a dispus obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumei de bani.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea intimatei-reclamante Universitatea "A." Reşiţa s-a solicitat respingerea ambelor recursuri formulate de pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia OIPOSDRU şi Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi menţinerea hotărârii pronunţate în cauză, invocându-se, în esenţă, acelaşi susţineri şi apărări cu cele formulate şi la judecata în fond.

S-a arătat că finanţarea proiectului intitulat "Specialişti în management curricular" a avut loc în baza contractului de finanţare nr. x/06.12.2010 încheiat între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Direcţia Organism Intermediar POSDRU şi Universitatea "A." Reşiţa, fiind corectă şi deplin justificată concluzia formulată în acest sens de judecătorul primei instanţe, având în vedere probele administrate şi succesiunea faptelor în cauză.

S-a subliniat că principala susţinere din cererile de recurs formulate în cauză (constituind, de altfel, şi motivul esenţial pentru care a fost refuzată soluţionarea cererilor de rambursare ale intimatei-reclamante), se întemeiază şi se raportează la data la care a fost înregistrată Cererea de prefinanţare nr. x, menţionându-se că, dacă Cererea de prefinanţare fusese depusă la data de 03.12.2010, când nu era încheiat contractul de finanţare nr. x/06.12.2010, înseamnă că respectiva solicitare nu putea fi justificată decât în baza contractului de finanţare nr. x

Însă, în opinia intimatei-reclamante, apărarea recurenţilor-pârâţi nu justifică valabil concluzia formulată, în condiţiile în care contractul de finanţare POSDRU, înregistrat cu număr de ieşire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010 şi la Universitatea "A." Reşiţa cu număr de ieşire 2179/03.12.2010, era semnat de părţile contractante încă din data de 29.11.2010, aceasta fiind data încheierii respectivului contract de finanţare.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) din contractul de finanţare nr. x/06.12.2010, acesta intra în vigoare la data semnării lui de către reprezentantul legal OIPOSDRU delegat, după ce, în prealabil, fusese semnat şi de către reprezentantul legal al beneficiarului.

Ca urmare, s-a arătat că respectivul contract de finanţare, înregistrat cu număr de ieşire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010, fiind semnat la data de 29.11.2010 atât de reprezentantul legal al OIPOSDRU, cât şi de reprezentantul legal al Universităţii "A." Reşiţa, rezultă că Cererea de prefinanţare nr. x a fost întocmită şi înregistrată la beneficiar la un interval de 6 zile de la data semnării contractului de finanţare.

De asemenea, s-a menţionat că Cererea de prefinanţare din data de 03.12.2010 a fost corect întocmită şi din perspectiva dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din contract, prin care s-a prevăzut că "data de începere a perioadei de implementare a Proiectului va fi prima zi lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare a contractului."

În cauză, data semnării contractului, reprezentând data de intrare în vigoare a acestuia, a fost 29.11.2010, ceea ce înseamnă că data începerii perioadei de implementare era zi prima lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare (semnării), respectiv 02.12.2010.

În fine, a fost subliniată inconsecvenţa susţinerilor recurentului-pârât Direcţia OIPOSDRU făcute în legătură cu contractul de finanţare nr. x, cu privire la care se menţionează în cuprinsul cererii de recurs atât că ar fi fost reziliat, cât şi că nu ar fi produs efecte juridice specifice.

Ca lipsită de relevanţă a fost menţionată şi susţinerea aceluiaşi recurent-pârât vizând nerespectarea anumitor proceduri interne ale OIPOSDRU MECT la încheierea contractului de finanţare nr. x/06.12.2010, arătându-se că faptul invocat nu poate fi în niciun fel imputat intimatei-reclamante.

Cât priveşte criticile invocate de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, în sensul că instanţa de fond ar fi avut în vedere la pronunţarea hotărârii exclusiv situaţia de fapt şi de drept prezentată de intimata-reclamantă, precum şi înscrisurile depuse de aceasta, cât şi faptul că nu au fost dispuse măsuri care să conducă la aflarea adevărului în cauză, nefiind solicitate de la autoritatea pârâtă Ministerul Educaţiei Naţionale - Organism Intermediar al Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane documentaţia care a stat la baza refuzului de rambursare a sumelor cerute în cadrul finanţării, s-a arătat că acestea sunt neîntemeiate şi infirmate de lucrările şi probele administrate.

S-a arătat astfel că recurenţii-pârâţi au fost legal citaţi în cauză, dar nu au înţeles să formuleze întâmpinare, să invoce excepţii sau alte apărări şi nici nu au depus vreun document care să probeze contrariul celor afirmate în cererea introductivă de instanţă.

Ca atare, instanţa de fond a analizat întreaga documentaţie depusă de intimata-reclamantă, care cuprinde de fapt toate documentele şi corespondenţa purtată între părţi de la începutul derulării contractului de finanţare nr. x/06.12.2010 şi până la finalizarea proiectului, iar hotărârea pronunţată cuprinde, în mod detaliat, motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu corecta aplicare a normelor de drept material relevante.

De asemenea, s-a arătat că nici critica vizând greşita obligare solidară a pârâţilor la plata către reclamantă a sumelor solicitate în cadrul cererilor de rambursare formulate în temeiul contractului de finanţare încheiat în cauză nu este întemeiată, ambele instituţii având atribuţii de finanţare şi obligaţii în ceea ce priveşte executarea propriu-zisă a respectivului contract de finanţare şi, ca atare, era necesară obligarea solidară a acestora la respectarea prevederilor contractuale, inclusiv la restituirea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului implementat de către Universitatea "A." Reşiţa.

Cu aceste observaţii, s-a solicitat de către intimata-reclamantă respingerea ambelor recursuri formulate în cauză şi menţinerea soluţiei primei instanţe, pentru motivele evocate în cuprinsul sentinţei.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 18 mai 2017, fixând termen de judecată la data de 22 septembrie 2017.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate, cu luarea în considerare şi a observaţiilor prezentate prin întâmpinarea depusă în cauză, după reevaluarea probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Se reţine astfel că obiectul învestirii în cauză îl constituie cererea de chemare în judecată a intimatei-reclamante Universitatea "A." Reşiţa, privind obligarea solidară a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" şi a Ministerului Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (care, începând cu data de 01.03.2014, a preluat activitatea şi structurile cu rol de Autoritate de Management pentru POSDRU de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, substituindu-se în drepturile şi obligaţiile decurgând din actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele în care Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de Management pentru POSDRU, era parte, inclusiv în litigiile aferente activităţilor acestora, exercitând şi funcţia de Autoritate de Management pentru POSDRU pentru perioada de programare 2007-2013, conform prevederilor O.U.G. nr. 9/26.02.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 151 din 28 februarie 2014), la rambursarea sumei totale de 238.656,54 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în cadrul proiectului intitulat "Specialişti în management curricular", implementat în baza contractului de finanţare POSDRU.

Cererea de chemare în judecată formulată sub forma petitului mai sus menţionat a fost justificată în raport de necesitatea respectării de către părţile contractante a obligaţilor asumate în baza respectivului contract de finanţare, intimata-reclamantă susţinând îndeplinirea corespunzătoare a propriilor sale obligaţii, în calitate de beneficar al finanţării nerambursabile, şi refuzul nejustificat al AMPOSDRU, prin OIPOSDRU MECTS, privind soluţionarea favorabilă a solicitării de restituire a sumelor cheltuite în cadrul proiectului, aferente cererii de rambursare nr. 2 - x/14.08.2012 şi cererii de rambursare nr. 3 - x/03.06.2013, după deducerea prealabilă a prefinanţării primite.

În formularea pretenţiei sale, intimata-reclamantă pleacă de la teza că finanţarea proiectului intitulat "Specialişti în management curricular" s-a realizat în baza contractului de finanţare POSDRU, înregistrat cu număr de ieşire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010, şi la Universitatea "A." Reşiţa cu număr de ieşire 2179/03.12.2010, în timp ce recurenţii-pârâţi, contestând dreptul intimatei-reclamante de a obţine restituirea sumelor solicitate în baza cererilor de rambursare nr. 2 şi nr. 3 mai sus menţionate, invocă nevalabilitatea respectivului contract de finanţare, susţinând fie faptul rezilierii contractului, fie nulitatea acestuia, ambele variante avansate în caz făcând referire la nerespectarea prevederilor legale şi a procedurii AM POSDRU prevăzută pentru încheierea contractului.

Inexistenţa/nevalabilitatea contractului de finanţare mai sus menţionat a fost susţinută în cauză şi prin raportare la un alt contract de finanţare privind implementarea aceluiaşi proiect intitulat "Specialişti în management curricular", contract de finanţare cu acelaşi număr de identificare POSDRU, dar înregistrat în evidenţele OIPOSDRU sub nr. x/31.03.2010.

Întreaga corespondenţă purtată între părţile implicate în procedură, reprezentând, de altfel, documentaţia şi înscrisurile depuse în sprijinul acţiunii introductive de instanţă, atestă că punctul de plecare în prezentul litigiu îl constituie neînţelegerea existentă cu privire la contractul de finanţare în baza căruia se aprobase implementarea proiectului intitulat "Specialişti în management curricular", intimata-reclamantă Universitatea "A." Reşiţa invocând contractul de finanţare nr. x/06.12.2010, iar autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, contractul de finanţare nr. x/31.03.2010.

Această chestiune a făcut obiectul analizei la judecata în fond a cauzei, stabilindu-se întemeiat că intimata-reclamantă, în calitate de beneficiar al finanţării nerambursabile, avea dreptul să pretindă restituirea sumelor cheltuite pentru implementarea proiectului intitulat "Specialişti în management curricular" în condiţiile determinate prin contractul de finanţare POSDRU, înregistrat cu număr de ieşire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010, probele administrate confirmând că pe temeiul acestui contract se cerea a fi verificată existenţa şi executarea obligaţiilor asumate în cadrul finanţării proiectului mai sus menţionat.

Şi în aprecierea Înaltei Curţi, concluzia instanţei de fond este corectă, neexistând temeiuri care să confirme susţinerea recurenţilor-pârâţi, referitoare la existenţa contractului de finanţare nr. x/31.03.2010, în contextul în care actele şi faptele ulterioare demonstrează că niciuna dintre părţile în litigiu nu şi-a conformat conduita şi nu a înţeles să pună în executare clauzele contractului de finanţare nr. x/31.03.2010, criticile formulate în recurs fiind neîntemeiate, iar apărările, lipsite de relevanţă juridică.

Se reţine astfel că niciunul dintre recurenţii-pârâţi nu contestă existenţa şi realitatea contractului de finanţare POSDRU, înregistrat cu număr de ieşire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010, aspectele invocate în combaterea pretenţiilor intimatei-reclamante referindu-se la nerespectarea condiţiilor legale şi a procedurii AM POSDRU prevăzute pentru valabila încheiere a contractului.

Nu a fost oferită însă nicio explicaţie în legătură cu existenţa acestui contract de finanţare, care, aşa cum s-a arătat poartă număr de înregistrare în evidenţele OIPOSDRU-MECTS, şi referitor tot la acest contract, verificările efectuate în cadrul acţiunii de control desfăşurate de Departamentul pentru Luptă Antifraudă au stabilit că nu există indicii privind săvârşirea unor infracţiuni de către Universitatea "A." Reşiţa.

Ca urmare, contractul de finanţare POSDRU, înregistrat cu număr de ieşire la OIPOSDRU-MECTS x/06.12.2010, constituie un înscris care se bucură de prezumţia de autenticitate până la declararea lui ca fals.

În consecinţă, Înalta Curte arată că respectivul contract de finanţare nu putea fi înlăturat din probaţiune şi din examinarea impusă de obiectul prezentului litigiu, fără să existe o explicaţie rezonabilă, care să justificare semnarea şi înregistrarea contractului în evidenţele OIPOSDRU-MECTS.

Sub acest aspect, se constată că primul contract de finanţare, cu număr de înregistrare 259/C/31.03.2010 în evidenţele OIPOSDRU, este cu mult anterior (circa 8 luni) celui înregistrat sub nr. x, intervalul mare de timp scurs între cele două contracte, excluzând o posibilă eroare de dublă înregistrare.

Dimpotrivă, nu au fost oferite motive care să înlăture susţinerile intimatei-reclamante referitoare la contextul şi condiţiile în care a avut loc încheierea celor două contracte de finanţare, susţineri formulate în cadrul Adresei de răspuns emise subsecvent solicitării de clarificări şi documente justificative cerute în cursul acţiunii de control desfăşurate de DLAF în legătură cu modalitatea de implementare a proiectului "Specialişti în management curricular" .

Astfel, s-a arătat de către intimata-reclamantă că raporturile sale cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - AMPOSDRU au vizat încheierea în aceeaşi perioadă a două contracte de finanţare pentru 2 proiecte distincte, şi anume "Consiliere Integrativă Educaţională - Aici şi Acum", cod x, şi "Specialişti în management curricular", cod y.

Întrucât, de la data depunerii cererii de propuneri de proiecte şi până la comunicarea aprobării acordării finanţării nerambursabile, situaţia financiară a Universităţii "A." Reşiţa se modificase semnificativ, prin Hotărârea nr. 5/7 din 01.03.2010 a Biroului Senatului Universităţii, s-a stabilit ca cele 2 proiecte să nu fie derulate concomitent, având întâietate proiectul "Consiliere Integrativă Educaţională - Aici şi Acum", cod x, urmând ca celalalt proiect intitulat "Specialişti în management curricular", cod y, să fie amânat pentru o dată ulterioară.

Hotărârea nr. 5/7 din 01.03.2010 a Biroului Senatului Universităţii "A." Reşiţa privind amânarea implementării proiectului "Specialişti în management curricular", cod x, a fost comunicată OIPOSDRU - MECI, cu adresa nr. x/2010.

Ulterior, la data de 19.03.2010, rectorul Universităţii s-a deplasat la sediul OIPOSDRU, unde a semnat şi stampilat cele două contracte de finanţare, aferente proiectelor aprobate, solicitând, în acelaşi timp, încă o dată, amânarea demarării implementării proiectului "Specialişti în management curricular", din lipsa fondurilor necesare derulării acestuia. În respectiva ocazie, reprezentantul legal al intimatei-reclamante a primit câte o copie a celor două contracte care, la acel moment, nu aveau număr de înregistrare şi nici nu erau semnate de reprezentantul legal al OIPOSDRU (copie nesemnată anexată la dosar).

S-a mai arătat de către intimata-reclamantă că, de la sediul OIPOSDRU, nu a preluat decât contractul de finanţare nr. x/31.03.2010 privind proiectul "Consiliere Integrativă Educaţională - Aici şi Acum", cod y, subliniind că nu a luat/primit vreodată exemplarul înregistrat şi semnat de către reprezentanţii OIPOSDRU al contractului de finanţare aferent proiectului intitulat "Specialişti în management curricular", cod x, contract care, aşa cum s-a arătat mai sus, fusese semnat de rectorul Universităţii la data de 19.03.2010.

S-a menţionat că, despre posibila existenţă a contractului de finanţare cu număr de înregistrare x/31.03.2010, intimata-reclamantă a aflat abia la data de 30.01.2012, din adresa de răspuns nr. x emisă de OIPOSDRU MECTS la o solicitare a Universităţii, privind analiza cererilor de rambursare nr. 1 şi 2, care făcea referire la un alt contract de finanţare. Deşi a solicitat clarificări cu privire la acest aspect, fiind transmisă către OIPOSDRU METCS adresa nr. x/2010, intimata-reclamantă nu a primit niciun răspuns, ceea ce a făcut ca intimata-reclamantă să considere că neregula sesizată constituia o simplă eroare, fără alte implicaţii juridice.

În mod oficial, intimata-reclamantă a aflat despre existenţa două contracte de finanţare după circa 8 luni de la finalizarea proiectului implementat.

Apreciind asupra susţinerilor formulate, Înalta Curte constată că acestea constituie o apărare credibilă, de natură să justifice existenţa celor două contracte de finanţare, iar recurentele-pârâte nu au oferit nicio explicaţie şi nicio o altă versiune care să infirme teza intimatei-reclamante.

În schimb, situaţia expusă de intimata-reclamantă este susţinută şi de elemente obiective, astfel cum acestea sunt evidenţiate de înscrisurile la care se face referire în cuprinsul punctului de vedere prezentat în cadrul anchetei administrative a DLAF, depus la dosar fond.

Aceste înscrisuri, precum şi cele avute în vedere la pronunţarea sentinţei ce formează obiectul examinării în cauză, determină concluzia că proiectul intitulat "Specialişti în management curricular", cod x, implementat de intimata-reclamantă, s-a realizat în baza contractului de finanţare nr. x/06.12.2010, prima instanţă reţinând, în mod întemeiat, ca fiind nejustificat refuzul de restituire din partea OIPOSDRU a sumelor cheltuite în cadrul cererii de rambursare nr. x/14.08.2012 şi a cererii de rambursare nr. y/03.06.2013.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că elementele de fapt cu relevanţă în ceea ce priveşte îndreptăţirea intimatei-reclamante la restituiera sumelor cheltuite pentru implementarea proiectului au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate, neputând fi primită critica din recurs referitoare la caracterul incomplet al cercetării judecătoreşti şi nestabilirea adevărului în cauză.

Astfel cum s-a reţinut de prima instanţă, contractul de finanţare aferent proiectului intitulat "Specialişti în management curricular", cod x, a fost modificat şi completat ulterior încheierii sale spre a se asigura conformitatea acestuia cu prevederile Ordinului nr. 1537/08.11.2010 al ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Respectiva modificare s-a efectuat în baza Notificării nr. x emisă de OIPOSDRU MECT.

Recurentul-pârât Direcţia OIPOSDRU nu a demonstrat ca modificarea contractuală să fi avut în vedere un alt contract de finanţare, şi anume contractul de finanţare nr. x/31.03.2010, susţinerile formulate în acest sens fiind simple alegaţii, fără suport probator.

Mai apoi, în cadrul executării contractului de finanţare nr. x/06.12.2010, s-a formulat de către intimata-reclamantă prima cerere de rambursare a cheltuielilor efectuate, CR1 fiind certificată de OIPOSDRU MECTS şi achitată suma aferentă acesteia în contul beneficiarului Universitatea "A." Reşiţa, cu OP nr. x/16.10.2013, aşa cum rezultă din adesa nr. x/09.12.2013, depusă la dosar fond.

Nici cu privire la acest fapt nu s-a oferit nicio explicaţie din partea autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, fiind evident că singurul contract de finanţare pe care părţile au înţeles să îl pună în executare este cel înregistrat sub nr. x, formalităţile şi procedura de îndeplinit pentru soluţionarea unei cereri de rambursare, excluzând perpetuarea unei posibile erori din partea autorităţii cu privire la contractul de finanţare în baza căruia se formulase solicitarea de restituire a sumelor de bani.

Cu alte cuvinte, dacă ar fi fost vorba despre o neînţelegere cu privire la care era contractul de finanţare care asigura implementarea proiectului intitulat "Specialişti în management curricular", cod 30654, aceasta putea fi constatată la momentul înregistrării cererii de rambursare nr. 1, verificările impuse în sarcina autorităţii competente cu ocazia soluţionării cererii de rambursare garantând depistarea unei eventuale erori comise în privinţa finanţării în discuţie.

Înalta Curte nu poate reţine nici apărarea din recurs, formulată din perspectiva momentului la care a fost înregistrată Cererea de prefinanţare nr. x, având în vedere clauzele inserate în cuprinsul contractului de finanţare nr. x/06.12.2010.

Astfel, chiar dacă respectivul contract de finanţare a fost înregistrat în evidenţele OIPOSDRU după data formulării cerererii de prefinaţare (din 03.12.2010), aceasta nu înseamnă că cererea privea un alt contract de finanţare decât cel constituind temeiul implementării proiectului, în condiţiile în care este de necontestat că exemplarul de contract depus la dosar poartă semnăturile ambelor părţi contractante şi data de 29.11.2010 ca fiind cea la care au fost executate.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) din Contractul de finanţare nr. x, respectivul contract intra în vigoare la data semnării lui de către reprezentantul legal OIPOSDRU delegat, după ce, în prealabil, fusese semnat şi de către reprezentantul legal al beneficiarului.

De asemenea, este de menţionat că cererea de prefinanţare respectă şi prevederile art. 2 alin. (2) din contractul de finanţare, aceasta find întocmită după începerea perioadei de implementare a proiectului, stabilită de părţi ca fiind prima zi lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare a contractului.

În cauză, data semnării contractului, reprezentând data de intrare în vigoare a acestuia, a fost 29.11.2010, ceea ce înseamnă că data începerii perioadei de implementare era zi prima lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare (semnării), respectiv 02.12.2010.

În fine, Înalta Curte constată neîntemeiată şi susţinerea referitoare la lipsa de valabilitate a contractului de finanţare nr. x/06.12.2010 sub motivul nerespectării procedurii AM POSDRU privind avizarea prealabilă a contractului, fiind perfect justificată observaţia şi concluziile primei instanţei formulate pe marginea acestui aspect.

Chestiunea invocată concretizează exclusiv conduita culpabilă a autorităţii de management, fiind imputabilă acesteia, nicidecum intimatei-reclamante, aşa cum bine s-a arătat de judecătorul instanţei de fond.

De asemenea, este importantă şi observaţia instanţei, conform căreia modelul contractului de finanţare întocmit potrivit Ordinului nr. 1143/18.08.2010, aplicabil la data încheierii contractului în cauză, nu menţionează necesitatea avizelor invocate.

Dimpotrivă, contractul de finanţare nr. x/06.12.2010 corespunde şi este conform modelului aprobat prin Ordinul nr. 1143/18.08.2010, producând efectele juridice specifice, dovadă în acest sens fiind faptul esenţial că cererea de rambursare nr. 1 a fost aprobată, iar suma aferentă, achitată.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect, a fost admisă acţiunea în justiţie a intimatei-reclamante, îndeplinirea obligaţiilor asumate în baza contractului de finanţare încheiat cu recurenţii-pârâţi constituind temeiul şi justificarea restituirii cheltuielilor efectuate pentru implementarea proiectului.

Nefondată se constată şi critica referitoare la greşita obligare solidară a recurenţilor-pârâţi la plata către intimata-reclamantă a sumelor solicitate în cadrul cererilor de rambursare nr. 2 şi nr. 3, după deducerea prealabilă a prefinanţării achitate în baza Cererii de finanţare nr. x, având în vedere că şi Ministerului Fondurilor Europene (succesor al Minitsrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) îi revin obligaţii contractuale pe temeiul contractului de finanţare nr. x/06.12.2010.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză, constatând legalitatea sentinţei sub toate aspectele criticate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi de Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, devenit în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, împotriva sentinţei civile nr. 117 din 11 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2017.