Conflict of interest for municipal mayor signing spouse's statutory appointment and management contract

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 emis de pârâtă, să se constate că situaţia descrisă în acest raport nu întruneşte condiţiile conflictului de interese, aşa cum este acesta reglementat de prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 coroborate cu prevederile art. 70, 71 şi 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, să fie obligată pârâta la repararea, pe cale nepatrimonială, a prejudiciului de imagine suferit de reclamant, prin publicarea dispozitivului prezentei sentinţe pe site-ul propriu http://www.x.eu, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 39 din 26 noiembrie 2015 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi, în consecinţă, a anulat Raportul de evaluare nr. x din 26.05.2015 emis de pârâtă şi a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la publicarea, pe site-ul propriu, al dispozitivului sentinţei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 39 din 26 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, apreciind că instanţa a aplicat greşit normele de drept material incidente în cauză.

A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 întrucât legiuitorul, prin dispoziţiile acestui articol de lege, nu distinge cu privire la faptul că interesul personal trebuie, în mod obligatoriu, să fi fost materializat, iar avantajul patrimonial, chiar şi eventual sau viitor, se circumscrie sintagmei de interes personal.

Conflictul de interese, ca instituţie juridică, atât administrativă cât şi penală, are în vedere modul în care o persoană îşi exercită atribuţiile pe care le deţine, în temeiul unei funcţii, calităţi pe care le deţine, relativ la o eventuală creare a unui context favorabil, a unui beneficiu ori a unui avantaj, pentru sine sau pentru alte persoane cu care dezvoltă diferite relaţii.

În raport de prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, reclamantul avea obligaţia să nu emită vreun act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice deţinute care produce un folos material pentru soţia sa.

Deşi atribuţia de a emite dispoziţiile de numire pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local este conferită primarului în baza art. 63 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 215/2001, executarea acesteia trebuie făcută cu evitarea situaţiilor care duc la apariţia unui conflict de interese.

În raport cu prevederile art. 65 din acelaşi act normativ, pentru evitarea situaţiei de conflict de interese, reclamantul avea posibilitatea legală de a delega atribuţiile privind semnarea documentelor viceprimarului, dar reclamantul a semnat aceste documente privind numirea soţiei sale în funcţia de manager persoană fizică la Spitalul Orăşenesc Huedin.

A fost invocat art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 şi în funcţie de acesta reclamantul avea posibilitatea să anticipeze că deciziile sale, respectiv modul în care îşi exercită atribuţiile, nu pot fi percepute ca fiind imparţiale, transparente, date cu respectarea principiului integrităţii şi că primează interesul public, precum şi că acestea pot prezenta nu numai un beneficiu ci şi un avantaj pentru sine ori pentru soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv, astfel că nu prezintă relevanţă cele reţinute de instanţa de fond cu privire la diferenţele de salariu.

Reclamantul, în raport de dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, avea obligaţia să nu emită vreun act administrativ sau să nu încheie un act juridic, ori să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice deţinute, care produce un folos material pentru soţia sa, independent deci de cuantificarea acestuia.

Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcţii publice sau demnităţii publice, legiuitorul prezentând o stare de pericol derivată din situaţia de incompatibilitate sau conflict de interese în care se află persoanele cărora li se vor aplica aceste reglementări.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate în ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond de anulare a Raportului de evaluare nr. x din 26.05.2016.

Intimatul A. a formulat Întâmpinare şi a solicitat, în principal, respingerea recursului ca fiind tardiv formulat şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, iar recurenta ANI a depus răspuns la întâmpinare şi a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii recursului.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 28.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus comunicarea acestuia către părţile din litigiu.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia tardivităţii recursului, a fost admis în principiu recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate şi s-a dispus soluţionarea lui cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, împotriva Raportului de evaluare nr. x din 26.05.2015.

Prin Raportul de evaluare nr. x/2015 emis de Agenţia Naţională de Integritate s-a constatat că reclamantul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese pentru că a semnat, în calitate de primar al Oraşului Huedin, următoarele documente care privesc activitatea soţiei sale, B., în cadrul Spitalului Orăşenesc Huedin: Dispoziţia nr. 1590/23.11.2010, prin care se aprobă numirea soţiei sale în funcţia de manager al Spitalului Orăşenesc Huedin; contractul de management nr. 11160/23.11.2010; Dispoziţia Primarului Oraşului Huedin nr. 556/18.11.2013 privind prelungirea contractului de management nr. 1160/23.11.2010 încheiat cu managerul Spitalului Orăşenesc Huedin; actul adiţional nr. x la contractul de management nr. 1160/23.1.2010 încheiat între Primarul oraşului Huedin şi Managerul Spitalului Orăşenesc Huedin; Dispoziţia nr. 83/18.02.2014 privind prelungirea Contractului de management şi actul adiţional nr. x la contractul de management.

Situaţia de fapt care a stat la baza întocmirii acestui raport de evaluare este următoarea:

La data de 17.11.2010 s-a desfăşurat concursul pentru ocuparea postului de Manager-persoană fizică al Spitalului orăşenesc Huedin. Singurul candidat care s-a prezentat la concurs a fost soţia reclamantului care a fost declarată admisă cu media 9,86, procesul-verbal fiind semnat de către membrii Comisiei de concurs, Comisie ce fusese constituită în baza Hotărârii Consiliului de Administraţie al Spitalului orăşenesc Huedin.

Potrivit dispoziţiilor art. 177 din Legea nr. 85/2006:

"Consiliul de administraţie organizează concurs sau licitaţie publică, după caz, pentru selecţionarea managerului, respectiv a unei persoane juridice care să asigure managementul unităţii sanitare, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii sau, după caz, prin ordin al ministrului din ministerele cu reţea sanitară proprie şi, respectiv, prin act administrativ al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, prin hotărârea senatului universităţii de medicină şi farmacie, după caz.

(2) Managerul este numit prin ordin al ministrului sănătăţii, al ministrului transporturilor sau, după caz, prin act administrativ al conducătorului instituţiei, al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz".

În acord cu dispoziţiile legale anunţate mai sus, prin Hotărârea nr. 8/19.11.2010 Consiliul de Administraţie a validat rezultatul concursului de ocupare a postului de Manager-persoană fizică la Spitalul Orăşenesc Huedin obţinut de doamna dr. B., cu media 9,86 şi a solicitat Primarului oraşului Huedin emiterea actului administrativ de numire în funcţia de manager pentru persoana validată.

Instanţa de fond a admis, în parte, acţiunea reclamantului şi a anulat Raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamantul era obligat să emită acel act de numire, la solicitarea Consiliului de administraţie al Spitalului Orăşenesc Huedin, neavând nicio atribuţie în organizarea şi derularea concursului, neputând refuza emiterea acestui act în raport de dispoziţiile art. 177 din Legea nr. 85/2006.

Pentru că soţia reclamantului a beneficiat de o indemnizaţie inferioară, aferentă postului de manager, faţă de cea care beneficia anterior numirii sale în acest post, instanţa de fond a arătat că nu se poate reţine nici obţinerea unui folos material prin încheierea actelor de numire.

Recurenta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs împotriva acestei soluţii, dar criticile sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi in mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin, potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Art. 76 din acelaşi act normativ prevede:

"(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.

(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Recurenta Agenţia Naţională de Integritate susţine că, în speţă, reclamantul s-a aflat în conflict de interese pentru că a emis şi semnat, în calitate de primar, mai multe documente referitoare la soţia sa şi că, în raport de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu putea să emită vreun act administrativ, să încheie un act juridic sau să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice care să producă un folos material pentru soţia sa, dar aceste susţineri sunt nefondate, deoarece reclamantul nu s-a aflat într-un conflict de interese în cazul semnării acelor documente.

Din modul în care este definit conflictul de interese în art. 70 din Legea nr. 161/2003, rezultă că pentru a considera că o persoană s-a aflat în conflict de interese se impun a fi îndeplinite mai multe condiţii:

- persoana respectivă să exercite o demnitate publică sau o funcţie publică dintre cele indicate expres în lege;

- acea persoană să aibă un interes de natură patrimonială;

- acel interes personal de natură patrimonială să-l influenţeze în îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin.

Interdicţia prevăzută în art. 76 alin. (1) din acelaşi act normativ vizează şi ea mai multe aspecte:

- persoanelor care deţin funcţiile enumerate în articol (între care şi primarii) le este interzis să emită un act administrativ, să încheie un act juridic sau să emită o dispoziţie prin care să producă un folos material pentru cei indicaţi în text (între care şi soţul său).

Fără a nega rolul şi importanţa pe care reglementarea regimului conflictului de interese o are în prevenirea şi combaterea folosirii abuzive a funcţiilor sau demnităţilor publice, în speţă, nu se poate constata existenţa conflictului de interese, aşa cum susţine recurenta Agenţia Naţională de Integritate, iar prevederile legale incidente în cauză sunt cele care determină inexistenţa conflictului de interese.

Soţia reclamantului a participat la concursul pentru ocuparea postului de manager al Spitalului orăşenesc Huedin, concursul fiind organizat- potrivit art. 178 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, de către Consiliul de administraţie al spitalului.

În urma desfăşurării acelui concurs, prin Hotărârea nr. 8/19.11.2010 emisă de Consiliul de Administraţie al Spitalului orăşenesc Huedin, s-a validat rezultatul concursului şi s-a solicitat Primarului Oraşului Huedin emiterea actului administrativ de numire în funcţia de manager al spitalului a dnei B..

Conform art. 177 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, managerul este numit prin ordin al ministrului sănătăţii, al ministrului transporturilor sau după caz, prin act administrativ al conducătorului instituţiei, al primarului unităţilor administrativ teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz.

În raport de aceste dispoziţii şi de Hotărârea nr. 8/19.11.2010 a Consiliului de administraţie al Spitalului orăşenesc Huedin, reclamantul a semnat dispoziţia privind aprobarea încheierii contractului de manager la Spitalul oraşului Huedin, contractul de management şi indicatorii de performanţă fiind stabiliţi prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1384/2010 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management şi a listei indicatorilor de performanţă a activităţii managerului spitalului public.

Prin urmare, în cazul reclamantului era prevăzută în lege obligaţia de a semna dispoziţia prin care s-a încheiat contractul de management şi acesta nu avea opţiunea de a o numi pe soţia sa în funcţie, procedura de numire fiind derulată conform Legii nr. 95/2006.

Dat fiind faptul că această procedură s-a desfăşurat potrivit legii, iar legea dă în atribuţie primarului să semneze contractul de management, nu se poate considera că acesta ar fi putut fi influenţat în îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei că, în condiţiile în care legea stabileşte în sarcina primarului obligaţia de semnare a actului, acesta avea posibilitatea de a-şi delega atribuţiile.

Potrivit art. 65 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală:

"Primarul poate delega atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului, secretarului unităţii administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcţionale sau personalului din aparatul de specialitate, precum şi conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, în funcţie de competenţele ce le revin în domeniile respective".

Însă, în speţă, cum obligaţia de semnare a contractului de management şi a actului de numire decurge din lege este în sarcina primarului, atunci acesta, pentru că nu erau incidente prevederile legale conform cărora viceprimarul exercita atribuţiile primarului (lipsa acestuia sau imposibilitatea de îndeplinire a atribuţiilor) se impunea ca în actul de delegare acesta să delege viceprimarul să semneze actul de numire al soţiei sale, astfel că, s-ar putea considera, faţă de susţinerile recurentei, că primarul, prin semnarea unui asemenea act de delegare s-ar fi aflat în conflict de interese, astfel că nu pot fi reţinute nici aceste critici ale recurentei.

Sunt nefondate şi criticile recurentei potrivit cărora, în stabilirea conflictului de interese, nu ar prezenta relevanţă cele motivate de instanţa de fond cu privire la diferenţele dintre salariul mediu al managerului şi cel pentru funcţia de medic primar şef de secţie.

Aşa cum s-a arătat anterior, condiţia existenţei unui interes de natură patrimonială este una dintre condiţiile existenţei conflictului de interese, iar în lipsa îndeplinirii acestei condiţii nu se poate considera că persoana s-a aflat în conflict de interese.

Sensul noţiunii de interes de natură patrimonială este acela de folos material necuvenit dobândit de soţul sau rudele de gradul I sau personal de cine deţine funcţia publică prin semnarea sau încheierea unui act juridic.

Or, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, în cauză nu se poate considera că prin semnarea documentelor respective de către primar s-ar fi putut obţine un folos material necuvenit, în condiţiile în care, prin numirea în funcţia de manager, salariul mediu anual realizat de soţia reclamantului era mai mic decât cel realizat în funcţia de medic primar - şef de secţie pediatrie, funcţie deţinută anterior de aceasta, aspecte necontestate de către recurentă, dar apreciate ca fiind fără relevanţă.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 39/2015 din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.