Anticompetitive sanitation service contracts: Appeals dismissed, ordering cessation of exclusive agreements and public procurement

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Consiliul Concurenţei a solicitat în temeiul art. 9 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1, Primarul Sectorului 1, Consiliul Local al Sectorului 2, Primarul Sectorului 2, Consiliul Local al Sectorului 3, Primarul Sectorului 3, Consiliul Local Al Sectorului 4, Primarul Sectorului 4, Consiliul Local al Sectorului 6, Primarul Sectorului 6, S.C. Compania A. S.A., B. S.A. şi C. S.A., obligarea pârâţilor la adoptarea măsurilor necesare restabilirii mediului concurenţial pe piaţa serviciului de salubrizare din Municipiul Bucureşti, respectiv la:

- încetarea contractelor - cadru de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare încheiate pentru Sectoarele 1, 2, 3, 4 şi 6 ale Municipiului Bucureşti.

- asigurarea manifestării liberei concurenţe, prin delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare în baza unei licitaţii publice, prin care să se asigure transparenţa şi egalitatea de tratament între agenţii economici interesaţi să intre pe această piaţă.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prevederile art. 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996 interzic orice acţiuni ale organelor administraţiei publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, în special:

a) să ia decizii care limitează libertatea comerţului sau autonomia agenţilor economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor legale;

b) să stabilească condiţii discriminatorii pentru activitatea agenţilor economici.

Urmare a unei investigaţii anterioare a reclamantului a fost emisă Decizia Consiliului Concurenţei nr. 58/13.11.2009, prin care:

- la art. 1, s-a constatat încălcarea art. 9 alin. (1) din lege de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primarul General al municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1 şi Primarul Sectorului 1, Consiliul Local al Sectorului 2 şi Primarul Sectorului 2, Consiliul Local al Sectorului 3 şi Primarul Sectorului 3, Consiliul Local al Sectorului 4 şi Primarul Sectorului 4, Consiliul Local al Sectorului 6 şi Primarul Sectorului 6;

- la art. 3, s-au dispus măsuri de restabilire a mediului concurenţial pentru fiecare dintre cele şase sectoare ale municipiului Bucureşti, în cazul în care se optează pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare;

- la art. 8 s-a prevăzut că, în cazul în care organele administraţiei publice locale prevăzute la art. 3 nu se conformează acestei decizii, Consiliul Concurenţei, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (3) din lege, se va adresa Curţii de Apel Bucureşti .

Pentru a decide în acest sens, Consiliul Concurenţei a reţinut, prin Decizia nr. 58/2009, că primul contract de prestări servicii de salubrizare în municipiul Bucureşti a fost încheiat în data de 10.01.1997, când Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezentat de Primarul General, a semnat cu S.C. D. S.A. Bucureşti - E. un acord pentru o perioadă de 10 ani, cu drept de prelungire în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care beneficiarul ar fi anunţat prestatorul, în scris, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea contractului, că doreşte încetarea colaborării.

În baza Hotărârii CGMB nr. 6/25.01.2001, contractele de salubrizare au trecut în administrarea primăriilor de sector, măsură adoptată în baza Hotărârii CGMB nr. 163/1999 prin care s-a stabilit ca, în municipiul Bucureşti, activitatea de salubrizare în sectoarele 1, 4 şi 5 să fie realizată de către S.C. E. S.A., iar pentru sectoarele 2, 3 şi 6 să fie organizată licitaţie publică.

În cauză s-au formulat cereri de intervenţie în interesul pârâtului/pârâţilor, astfel:

- intervenienta S.C. D. Bucureşti - E. S.A. în interesul pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamanta Consiliul Concurenţei ca fiind neîntemeiată.

- intervenienta S.C. G. S.A. în interesul pârâţilor Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al sectorului 2 şi Primarul sectorului 2 solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamanta ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, au formulat cereri reconvenţionale în cauză următoarele:

- Pârâta S.C. Compania A. S.A., solicitând anularea Deciziei nr. 58/13.11.2009, emisă de reclamant.

- pârâta S.C. C. S.A., solicitând anularea Deciziei nr. 58/13.11.2009, emisă de reclamant.

Soluţia instanţei în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 5919/17.10.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în prezentul dosar în primul ciclu procesual, a fost admisă acţiunea formulată şi completată de reclamantul-pârât Consiliul Concurenţei în contradictoriu cu pârâţii reclamanţi COMPANIA A. S.A. şi S.C. C. S.A., pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local Al Sectorului 1, Primarul Sectorului 1, Consiliul Local al Sectorului 2, Primarul Sectorului 2, Consiliul Local al Sectorului 3, Primarul Sectorului 3, Consiliul Local al Sectorului 4, Primarul Sectorului 4, Consiliul Local al Sectorului 6, Primarul Sectorului 6, S.C. B. S.A. şi intervenienţii S.C. D. Bucureşti - E. S.A. şi S.C. G. S.A.

S-a dispus încetarea contractelor-cadru de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare încheiate pentru sectoarele 1,2,3,4 şi 6 ale Municipiului Bucureşti (inclusiv a actelor adiţionale încheiate între pârâţi şi intervenienţi astfel cum acestea rezultă din decizia nr. 58/13.11.2009 la art. 1 din dispozitivul acesteia).

Au fost obligaţi pârâţii Primarul General al Municipiului Bucureşti, C.G.M.B, Consiliile sectoarelor 1,2,3,4 şi 6, Primarii sectoarelor 1,2,3,4 şi 6, în solidar să asigure în cazul în care se optează pentru delegarea gestiunii a serviciului public de salubrizare, corespunzător fiecărei subdiviziuni administrativ-teritoriale, manifestarea liberei concurenţe prin delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare în baza unor proceduri de achiziţii publice prin care să se asigure transparenţa şi egalitatea de tratament între agenţi economici interesaţi să intre pe această piaţă.

Au fost respinse ca neîntemeiate atât cererile reconvenţionale formulate de COMPANIA A. S.A. şi S.C. C. S.A., precum şi cererile de intervenţie accesorii în favoarea pârâţilor formulate de S.C. G. S.A. şi S.C. D. BUCUREŞTI - E. S.A.

Anterior analizării fondului, fuseseră respinse ca neîntemeiate excepţiile tardivităţii, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor H., Primarul Municipiului Bucureşti, Primarul Sectorului 6 şi Consiliul Local Sector 6, invocate de S.C. C. S.A., de S.C. COMPANIA A. S.A., Primarul sect. 1 şi Consiliul Local sect. 1, precum şi excepţia inadmisibilităţii formulării cererilor reconvenţionale invocată de către reclamantă.

În motivarea soluţiei, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. 58/13.11.2009 emisă de către reclamant referitoare la încălcarea art. 9 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, de către autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti, prin intervenţiile acestora pe piaţa serviciului de salubrizare a localităţilor, s-a conturat astfel regimul juridic al organizării serviciului de salubrizare a localităţilor:

Serviciile publice de salubrizare sunt prestate de către operatori pe baza contractelor de delegare de gestiune încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale, gestiunea serviciilor publice de salubrizare realizându-se, potrivit legii, prin gestiune directă sau prin gestiune delegată. Alegerea formei de gestiune a serviciilor publice de salubrizare se face prin hotărâre a consiliilor locale sau judeţene, după caz. Potrivit legislaţiei în domeniu, delegarea gestiunii acestui serviciu public trebuie să se facă în condiţii de transparenţă, imparţialitate şi competitivitate.

Respectarea regulilor specifice unei economii de piaţă bazate pe libera iniţiativă şi pe libertatea comerţului este o obligaţie ce incumbă, deopotrivă, agenţilor economici şi organelor administraţiei publice care, în exercitarea atribuţiilor lor legale, nu pot interveni în activitatea agenţilor economici prin limitarea libertăţii autonomiei acestora ori prin stabilirea unor condiţii discriminatorii.

În acest sens, art. 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, interzice orice acţiuni ale administraţiei publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei în special.

- să ia decizii care limitează libertatea comerţului sau autonomia agenţilor economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor legale;

- să stabilească condiţii discriminatorii pentru activitatea agenţilor economici.

În condiţiile în care contractul de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare se încheie cu un singur operator, concurenţa între agenţii economici se manifestă cu prilejul realizării procedurii de delegare a gestiunii, la prezentarea ofertelor de către societăţile interesate.

În acest context, durata pentru care autoritatea contractantă încredinţează efectuarea serviciului public de salubrizare unui singur agent economic devine un element esenţial. Astfel, durata derulării unui astfel de contract trebuie fixată ţinând cont de necesitatea garantării stabilităţii economice şi financiare a proiectului, în aşa fel încât să nu limiteze libera concurenţă mai mult decât este necesar pentru garantarea amortizării investiţiei.

S-a constatat astfel, în concret, la nivelul municipiului Bucureşti, că, după expirarea termenului iniţial al contractelor de delegare a serviciului public salubrizare, autorităţile publice locale din municipiul Bucureşti nu au organizat- licitaţii pentru delegarea serviciului (în cazul sectoarelor 2, 3, 4 şi 6) ci au optat, în perioada 2004 - 2007, pentru prelungirea contractelor iniţiale prin acte adiţionale. Aceste măsuri au constituit intervenţii ale autorităţilor administraţiei locale pe piaţă, intervenţii ce intră sub incidenţa art. 9 alin. (1) din Legea Concurenţei nr. 21/1996, republicată, prin favorizarea agenţilor economici parte în respectivele contracte;

De asemenea, Primăria sectorului 1 a delegat, în anul 2008, serviciul public de salubrizare pe o perioadă de 25 de ani, fără identificarea clară a investiţiilor concrete pe care trebuie să le facă operatorul privat pentru activităţile a căror gestiune îi este încredinţată. Astfel, se creează un avantaj nejustificat pentru agentul economic contractant, care nu mai este supus presiunilor concurenţiale din partea celorlalte societăţi interesate să intre pe piaţă. Această măsură a constituit o intervenţie pe piaţă a autorităţii publice locale ce intră sub incidenţa art. 9 alin. (1) din Legea Concurenţei nr. 21/1996, prin blocarea accesului altor operatori pentru o durată nejustificat de mare.

Intenţia organizării unei licitaţii de delegare a serviciului public de salubrizare de către Primăria Sector 5 pe o perioadă de 25 de ani, fără identificarea clară a investiţiilor concrete pe care trebuie să le facă operatorul privat, este de natură să aducă atingere art. 9 din Legea concurenţei, în măsura în care această intenţie va fi pusă în practică.

Aceste intervenţii ale autorităţilor administraţiei publice locale au avut ca restrângerea, împiedicarea şi denaturarea concurenţei pe piaţa activităţilor specifice serviciului public de salubrizare de pe teritoriul municipiului Bucureşti.

2. Evoluţia delegării serviciului public de salubrizare pentru fiecare sector al municipiului Bucureşti, în raport de prevederile Legii concurenţei, astfel cum a fost reţinută în mod corect de Curtea de Apel Bucureşti în primul ciclu procesual, pe baza probelor administrate în cauză, se conturează astfel:

S-a apreciat că acţiunea reclamantului este întemeiată, în privinţa tuturor celor 5 sectoare.

În Sectorul 1 Bucureşti, delegarea gestiunii serviciului public de salubritate s-a efectuat către Compania A. S.A., prin încheierea cu autoritatea publica locală, în urma derulării procedurii de achiziţie publică, a contractului nr. x/30.06.2008.

În baza acestui contract, operatorul privat beneficiază de exclusivitate în efectuarea activităţilor aferente serviciului public de salubrizare în sectorul 1 al municipiului Bucureşti pentru o perioadă de 25 de ani (art. 4 din contractul nr. x/30.06.2008).

În Decizia nr. 58/2009, Consiliul Concurenţei a reţinut că încheierea unui contract de exclusivitate pentru o durată de 25 de ani, fără identificarea clară în cadrul studiului de fezabilitate a investiţiilor concrete pe care trebuie să le facă operatorul privat pentru desfăşurarea activităţilor ce fac obiectul contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare, blochează accesul pe piaţă pentru o durată nejustificat de mare, sens în care a impus în sarcina Consiliului Local al Sectorului 1 şi Primarului Sectorului 1, ca măsura de restabilire a mediului concurenţial la nivelul acestui sector, reanalizarea duratei contractului nr. x/30.06.2008, în baza unei fundamentări clare şi obiective, astfel încât să se asigure concordanţa între termenul contractului şi amortizarea investiţiei.

Studiul privind reanalizarea duratei estimate a delegării gestiunii serviciului de salubrizare, realizat de Direcţia Utilităţi Publice din cadrul aparatului de specialitate al primăriei concluzionează că termenul de 25 de ani al contractului este justificat, având în vedere că potrivit Legii nr. 101/2006 "ar fi fost justificată chiar şi o durată de 49 de ani a contractului".

Curtea a constatat, asemenea reclamantului, că un aspect esenţial legat de contractul nr. x/30.06.2008 încheiat de Primăria Sectorului 1 cu S.C. Compania A. S.A. este faptul că doar o parte dintre activităţile aferente serviciului de salubrizare, reglementate de dispoziţiile legale incidente, fac obiectul acestui contract (precolectarea, colectarea şi transportul deşeurilor; maturatul, spălatul, stropirea şi întreţinerea căilor publice; curăţarea şi transportul zăpezii de pe căile publice şi menţinerea în funcţiune a acestora pe timp de polei sau de îngheţ; colectarea cadavrelor animalelor de pe domeniul public şi predarea acestora unităţilor de ecarisaj; colectarea, transportul, depozitarea şi valorificarea deşeurilor voluminoase; colectarea, transportul, depozitarea deşeurilor rezultate din activităţi de construcţii şi demolări).

Astfel, nu fac obiectul acestui contract activităţi precum înfiinţarea depozitelor de deşeuri şi administrarea acestora (şi nici activităţi legate de sortarea deşeurilor municipale; organizarea prelucrării, neutralizării şi valorificării materiale şi energetice a deşeurilor; depozitarea controlată a deşeurilor municipale; colectarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor animaliere provenite din gospodăriile populaţiei; dezinsecţia, dezinfecţia şi deratizarea), ce implică investiţii considerabil mai substanţiale, a căror amortizare în timp este, în mod justificat, mai îndelungată.

În aceste condiţii, se constată că studiul în cauză nu aduce soluţii pentru restabilirea mediului concurenţial, în sensul realizării unei justificări obiective pentru investiţiile cu adevărat necesare pentru buna desfăşurare a activităţii a cărei gestiune e delegată, astfel încât să nu fie distorsionat mediul concurenţial prin favorizarea operatorului cu care s-a încheiat contractul public, rezultând ca autorităţile administraţiei publice locale ale Sectorului 1 nu au înţeles sa se conformeze Deciziei Consiliului Concurenţei.

Prin urmare, în considerarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea Concurenţei, coroborate cu prevederile Legii nr. 554/2004, conform cărora se poate formula acţiune în contencios administrativ împotriva actelor administrative considerate nelegale, în mod corect reclamantul Consiliul Concurenţei a solicitat, prin prezenta acţiune, încetarea contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare încheiat pe o durata de 25 de ani, în condiţiile în care stabilirea unei astfel de durate contravine regulilor de concurenta.

În ceea ce priveşte argumentul ca autoritatea de concurenta nu are calitatea de a examina legalitatea unui contract de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare, întrucât Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC) şi Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) reprezintă autorităţi de reglementare în domeniul serviciului de salubrizare şi al achiziţiilor publice (şi nu Consiliul Concurenţei), s-a constatat că şi acesta este neîntemeiat.

Astfel, acţiunea Consiliului Concurenţei urmăreşte respectarea regulilor de concurenţă, potrivit competenţelor specifice în acest sens ale autorităţii de concurenţă, acţionând în calitatea sa de garant al liberei concurenţe pe piaţa românească, iar nu ca autoritate de verificare a legalităţii alegerii sau derulării procedurii de atribuire sau a respectării de către autoritatea contractantă a metodologiei reglementate de O.U.G. nr. 34/2006.

Având în vedere că în domeniul serviciului de salubrizare a localităţilor concurenta se manifestă cu ocazia selectării operatorului în cadrul procedurii de delegare a gestiunii serviciului, obligaţia de a se derula o procedură de atribuire pe baza de licitaţie asigură existenţa unei concurenţe pentru piaţă.

Or, dacă autoritatea publică locală optează pentru delegarea gestiunii acestui serviciu, durata contractului poate constitui un factor de distorsionare a concurenţei, prin limitarea, în mod nejustificat, a accesului potenţialilor concurenţi la piaţa serviciului de salubrizare a localităţilor.

În acest context, încheierea în anul 2008, de către Primăria Sectorului 1, a unui contract de exclusivitate pe o durată de 25 de ani, fără identificarea clară a investiţiilor concrete pe care trebuie să le facă operatorul privat pentru activităţile a căror gestiune îi este încredinţată, a constituit o intervenţie pe piaţă a autorităţii publice locale ce intră sub incidenţa art. 9 alin. (1) din Legea Concurenţei nr. 21/1996, prin blocarea accesului altor operatori pentru o durată nejustificat de mare.

Atribuţiile autorităţii de concurenţă sunt distincte, ca procedură şi scop, de competenţele specifice ale ANRMAP în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 sau ale ANRSC.

De asemenea, prin întâmpinarea formulată, Primăria Sectorului 1 Bucureşti a pretins faptul că, având în vedere existenţa legii speciale, "respectiv Legea nr. 101/2006 care justifica stabilirea duratei contractului de 25 de ani, durata fiind determinata de aplicarea art. 14 alin. (2) din actul normativ indicat anterior, fapt ce atrage incidenţa excepţiei prevăzute în art. 2 lit. b) din Legea nr. 21/1996, acţiunea fiind inadmisibila".

Această susţinere nu poate fi reţinută.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei,:

"Dispoziţiile prezentei legi se aplică actelor şi faptelor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, săvârşite de [...]

b) autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, cu excepţia situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major".

Primăria Sectorului 1 Bucureşti apreciază în mod eronat că nu se aplică prevederile Legii concurenţei în ceea ce priveşte durata de 25 ani a contractului încheiat cu S.C. COMPANIA A. S.A., întrucât acest termen a fost stabilit în aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, conform cărora "Durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare decât durata necesară amortizării investiţiilor, fără a depăşi 49 de ani".

Însuşi art. 14 alin. (2) din Legea nr. 101/2006, invocat în favoarea sa de autoritate, condiţionează, fără echivoc, durata contractului de delegare a gestiunii de durata necesarii amortizării investiţiilor.

Prin urmare, determinarea unei anumite durate a contractului, în interiorul termenului maxim de 49 de ani, depinde de proporţionalitatea între perioada de valabilitate a contractului şi termenul necesar amortizării investiţiei operatorului selectat, doar asigurarea unei astfel de proporţionalităţi putând conferi caracter legal termenului de încheiere a contractului. Acesta, este, în realitate, aspectul esenţial la care s-a raportat Consiliul Concurenţei în Decizia adoptată şi care a stat la baza măsurii de restabilire a mediului concurenţial dispuse în sarcina Consiliului Local al Sectorului 1 şi Primarului Sectorului 1.

De altfel, potrivit ANRSC - autoritatea de reglementare în domeniul serviciului public de salubrizare, al cărei punct de vedere a fost solicitat de Consiliul Concurenţei în cadrul investigaţiei - durata optimă a delegării se stabileşte în cadrul studiului de oportunitate ce stă la baza delegării gestiunii serviciului, cu condiţia ca această durată să nu depăşească durata prevăzută de lege.

Prin urmare, investiţiile necesare şi durata de amortizare a acestora se stabilesc de la caz la caz, în funcţie de situaţia locală a serviciului, pe baza unor analize tehnico-economice şi de eficienţă a costurilor de operare.

În Sectoarele 2, 3, 4 şi 6 Bucureşti, analizate împreună datorită situaţiei similare, prelungirea prin acte adiţionale, în anul 2004, respectiv în anul 2006, a duratei iniţiale de valabilitate a contractelor de delegare a serviciului public de salubrizare, fără organizarea de licitaţii, fie de către PMB, fie de către primăriile de sector (după preluarea contractelor/competenţelor de către acestea), constituie intervenţii ale autorităţilor administraţiei publice locale pe piaţă ce intră sub incidenţa art. 9 alin. (1) din Legea Concurenţei nr. 21/1996, republicată, prin favorizarea agenţilor economici parte în respectivele contracte.

Respectivele intervenţii ale autorităţilor contractante au avut ca efect restrângerea, împiedicarea şi denaturarea concurenţei pe piaţa activităţilor specifice serviciului public de salubrizare de pe teritoriul municipiului Bucureşti, iar pentru remedierea acestei situaţii, delegarea serviciului de salubrizare trebuie să se facă în condiţii transparente şi nediscriminatorii, egale pentru toţi operatorii (prin organizarea de licitaţii), fără favorizarea unora dintre aceştia ulterior selectării, în mod special prin prelungirea automată a contractelor publice.

Perioada pentru care se încheie contractul de delegare a serviciului public de salubrizare trebuie să fie determinată în aşa fel încât să nu limiteze libera concurenţă mai mult decât este necesar pentru garantarea recuperării investiţiei.

Pentru restabilirea mediului concurenţial pe aceste pieţe, Decizia nr. 58/2009 a impus măsura obligării autorităţilor administraţiei publice locale, de pe teritoriul municipiului Bucureşti, la organizarea de licitaţii publice în scopul delegării serviciului public de salubrizare în Sectoarele 2, 3, 4 şi 6, aceasta fiind forma adecvată de manifestare a concurenţei în cazul în care primăriile de sector nu păstrează gestiunea directă a serviciului.

Faţă de aceasta măsură, autorităţile administraţiei publice locale din Sectoarele 2, 3, 4 şi 6 nu au înţeles sa se conformeze, respectiv situaţia serviciului de salubrizare la nivelul acestor sectoare ale municipiului Bucureşti a rămas neschimbată faţă de cea constatată în Decizia nr. 58/2009, nefiind organizată o formă de achiziţie pentru delegarea gestiunii acestui serviciu.

Pe de altă parte, s-a constatat că în întâmpinările formulate de autorităţile administraţiei publice locale parate, precum şi de societatea C. S.A., s-au invocat, în principal, următoarele susţineri:

- Argumentul privind incidenţa în cauza a prevederilor art. 102 din O.U.G. nr. 60/2001, respectiv a prevederilor art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, acesta fiind însă nefondat.

Autorităţile pârâte, ca de altfel şi societatea C. S.A. în apărările formulate, înţeleg sa invoce faptul că, în considerarea art. 102 din O.U.G. nr. 60/2001, respectiv a art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare a fost prelungit prin acte adiţionale cu respectarea dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii acestora, motiv pentru care prezenta cerere de chemare în judecată nu se justifică.

Potrivit art. 102 din O.U.G. nr. 60/2001, procedurile de achiziţie publică aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se vor definitiva pe baza prevederilor legale în vigoare la data iniţierii procedurilor respective.

Potrivit art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Contractele în curs de executare şi procedurile de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data iniţierii acestora".

Principiul aplicării imediate a legii noi conduce la concluzia necesitaţii punerii în acord a procedurii de atribuire publica a contractelor cu dispoziţiile legale, pârâtele omiţând să ia în considerare natura de contracte administrative cu executare succesivă a actelor menţionate, supuse nu doar regulilor din materia dreptului civil (stricto sensu), ci şi celor publice, inclusiv prevederilor legii concurenţei.

Or, autorităţile administraţiei publice locale din Municipiul Bucureşti au procedat la prelungirea valabilităţii contractelor iniţiale, deşi legislaţia în vigoare la data încheierii actelor adiţionale, în speţă, O.G. nr. 87/2001, Legea nr. 326/2001, O.G. nr. 71/2002, O.U.G. nr. 60/2001, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 (în cazul celui de-al doilea act adiţional încheiat de Primăria Sectorului 4), prevedea atât organizarea de licitaţii publice pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare a localităţilor, cât şi respectarea principiului competitivităţii, transparenţei şi asigurării unui mediu concurenţial în delegarea acestui tip de serviciu public.

În plus, Curtea a reţinut că şi Legea Concurenţei nr. 21/1996 era în vigoare, iar art. 9 alin. (1) din aceasta, ca şi în prezent, impunea autorităţilor administraţiei publice obligaţia de a nu afecta concurenta, motiv pentru care, la data încheierii actelor adiţionale menţionate, părţile aveau posibilitatea şi era necesar să ia în considerare principiile de dreptul concurenţei.

Mai mult, s-a constatat că în cauză nu au fost încheiate pentru sectoarele 2, 3, 4 şi 6 contracte de achiziţie publică pentru serviciul de salubrizare în acord cu O.U.G. nr. 34/2006, nefiind demarate proceduri de atribuire în acest sens, actele adiţionale în cauză fiind încheiate exclusiv în temeiul acordului părţilor, fără luarea în considerare a prescripţiilor impuse de legislaţia în materie de concurenţă, astfel încât nu poate fi apreciat ca fiind încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.

De asemenea, a fost apreciată ca nefondată şi susţinerea potrivit căreia autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul sectoarelor Municipiului Bucureşti nu au cadrul legal necesar pentru a putea acţiona ca autoritate contractantă în sensul O.U.G. nr. 34/2006, serviciul de salubrizare neintrând în sfera de competenţe administrative a acestora.

Interpretarea pârâtelor cu privire la competenţele autorităţilor deliberative şi executive de la nivelul unităţii administrativ-teritoriale (municipiul Bucureşti) şi subdiviziunilor administrativ-teritoriale (sectoarele) prin raportare la Măsurile dispuse de Consiliul Concurenţei, este necorespunzătoare, deoarece se induce ideea că legislaţia în domeniu nu conţine obligaţii pe care consiliile locale de sector şi primarii sectoarelor municipiului Bucureşti trebuie să le respecte în cazurile în care se procedează la concesionarea sau închirierea serviciilor publice de sub autoritatea acestora.

Prin raportare la Măsurile de restabilire a mediului concurenţial dispuse de Consiliul Concurenţei în Decizia nr. 58/2009 şi luând în considerare aceste susţineri ale autorităţilor administraţiei publice locale obligate sa aplice respectivele masuri, Curtea reţine în continuare incidenţa dispoziţiilor legale care reglementează competentele actuale ale delegării gestiunii serviciului de salubrizare în municipiul Bucureşti şi ale organizării acestui serviciu:

- Art. 78 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, prevede ca municipiul Bucureşti este organizat- în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale, numite sectoare, iar la art. 80 din aceeaşi lege se dispune ca autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti sunt Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor, ca autorităţi deliberative, precum şi primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii sectoarelor, ca autorităţi executive.

Serviciul de salubrizare a localităţilor face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice şi beneficiază de reglementare proprie, respectiv Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale deţin competenţa exclusivă în materia organizării, coordonării, reglementării, conducerii, monitorizării şi controlului acestui serviciu public (art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2006). Gestiunea serviciilor publice de salubrizare se realizează, în condiţiile Legii nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare, prin gestiune directă sau prin gestiune delegată (art. 11 din Legea nr. 101/2006).

La art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 101/2006 se prevede faptul că delegarea gestiunii serviciului de salubrizare pe criterii de transparenţă, competitivitate şi eficienţă, precum şi exercitarea atribuţiilor de administrare asupra bunurilor aparţinând patrimoniului public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale aferente infrastructurii serviciului sunt de competenţa autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Alegerea modalităţii de gestiune a serviciului de salubrizare se realizează prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, după caz, în conformitate cu strategiile şi programele de salubrizare adoptate la nivelul fiecărei localităţi/sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Operatorii serviciului de salubrizare pot fi desemnaţi fie prin hotărâre de dare în administrare, în cazul gestiunii directe, fie prin hotărâre de atribuire a contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, în cazul gestiunii delegate.

Potrivit art. 13 alin. (3) din Legea nr. 101/2006, procedura de atribuire şi regimul juridic al contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a localităţilor sunt cele stabilite de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, conform prevederilor Legii nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte atribuţiile consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, la art. 81 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 215/2001 se prevede în mod expres ca acestea hotărăsc cu privire la concesionarea sau închirierea serviciilor publice de sub autoritatea lor.

Astfel, din perspectiva serviciului public care intra sub autoritatea de administrare a consiliului local al primăriei de sector, aceasta dispoziţie legală se completează cu cea a art. 2 din Legea nr. 101/2006, potrivit căreia serviciul de salubrizare se organizează pentru satisfacerea nevoilor populaţiei, ale instituţiilor publice şi ale operatorilor economici de pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale, a/e sectoarelor municipiului Bucureşti sau ale asociaţiei de dezvoltare intercomunitara, după caz.

De asemenea, la art. 81 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 s-a reglementat posibilitatea adoptării de hotărâri privind concesionarea sau închirierea serviciilor publice de către primăriile de sector doar în baza împuternicirii exprese date prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că Consiliul General al Municipiului Bucureşti are posibilitatea împuternicirii consiliilor locale de sector în privinţa delegării serviciului de salubritate şi pentru evitarea unei posibile situaţii în care aceste consilii locale, ca organizatoare ale delegării serviciului, ar invoca inaplicabilitatea deciziei Consiliului Concurenţei (pe motiv că doar CGMB are obligaţia respectării deciziei), Consiliul Concurenţei a procedat just impunând Măsurile menţionate în funcţie de competenţele specifice, atât în sarcina autorităţilor deliberative şi executive de la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, municipiul Bucureşti, cât şi în sarcina autorităţilor deliberative şi executive ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

În acest context, s-a constatat că nu poate fi primit nici argumentul învederat de autorităţile administraţiei publice locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti privind imposibilitatea de a se conforma măsurilor impuse de Consiliul Concurente având în vedere Hotărârea nr. 94/31.05.2007 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în care se prevede faptul ca "Contractele existente de prestare sau concesiune a serviciilor publice de salubrizare în Municipiul Bucureşti care expira până la data aprobării de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti a strategiei de accelerare a dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice ale Municipiului Bucureşti şi a planurilor implementare se prelungesc".

Susţinerea în sensul că autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul sectoarelor Municipiului Bucureşti au obligaţia de a asigura continuitatea serviciilor publice de gospodărire comunală este nerelevantă, întrucât o astfel de obligaţie trebuie să se realizeze cu respectarea prevederilor legale.

Consideraţiile autorităţilor pârâte nu sunt de natură a justifica practica anticoncurenţială săvârşită de autorităţile administraţiei publice de pe teritoriul municipiului Bucureşti şi neconformarea acestora faţă de Măsurile impuse de Consiliul Concurenţei, în speţă mediul concurenţial fiind afectat prin prelungirea duratei contractului iniţial, ceea ce relevă neaplicarea la momentul încheierii actelor adiţionale din 2004, respectiv din 2006, a dispoziţiilor din Legea nr. 21/1996 care erau în vigoare, iar art. 9 alin. (1) din aceasta, ca şi în prezent, impunea autorităţilor administraţiei publice obligaţia de a avea un comportament care să nu fie de natură a afecta concurenţa.

Or, durata contractului, în condiţiile în care acesta prevede exclusivitatea prestării serviciului de salubritate, devine un element esenţial de care depinde afectarea sau nu a concurenţei pentru această piaţă în funcţie de acordarea accesului la aceasta cu ocazia derulării licitaţiilor.

În fapt, din momentul în care principiul liberei concurenţe era obligatoriu a fi respectat de către autoritatea contractantă, aceasta a fost constrânsă legal la a-şi defini cerinţele şi a compara diversele soluţii posibile pentru satisfacerea lor, iar pentru întreprinderile ofertante s-a creat motivaţia de a prezenta cea mai bună ofertă din punct de vedere calitativ şi al preţului, ceea ce trebuia sa conducă la avantaje corespunzătoare pentru beneficiarii finali ai serviciului în cauză.

Astfel, la intrarea în vigoare a O.G. nr. 87/2001 şi a O.U.G. nr. 60/2001, ca norme publice care reglementau noile condiţii de încheiere a unor astfel de contracte, autorităţile administraţiei publice locale aveau obligaţia să le respecte şi, în consecinţă, să organizeze licitaţii.

De asemenea, s-a constatat că nici după apariţia O.U.G. nr. 34/2006, autorităţile administraţiei publice locale din Sectoarele 2, 3, 4 şi 6 din municipiul Bucureşti nu au organizat- licitaţie publică pentru delegarea serviciului de salubrizare, în condiţiile în care organizarea de licitaţii publice reprezintă instrumentul necesar şi obligatoriu pentru a se asigura transparenţa şi egalitatea de tratament între operatorii economici interesaţi să intre pe această piaţă, precum şi o perioadă de valabilitate a contractului proporţională cu cea necesară amortizării investiţiei efectuate de operatorul economic.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulata de S.C. D. Bucureşti - E. S.A s-a reţinut că este neîntemeiată întrucât consideraţiile E. despre o pretinsă inadvertenţă de la pct. 44, pct. 45 şi pct. 48 din decizia nr. 58/2009, referitoare la afectarea mediului concurenţial datorată intervenţiei pe piaţă a PMB prin prelungirea succesivă a duratei contractului iniţial (10.01.1997) dintre E. şi PMB, relevă refuzul aplicării la momentul încheierii fiecăruia dintre cele doua acte adiţionale (18.08.2000 şi 01.03.2004), a Legii nr. 21/1996 în vigoare, art. 9 alin. (1) din aceasta, ca şi în prezent, impunând autorităţilor administraţiei publice un comportament care să nu fie de natură a afecta concurenţa.

Or, durata contractului, în condiţiile în care acesta prevede exclusivitatea prestării serviciului de salubritate, devine un element esenţial de care depinde afectarea sau nu a concurenţei pentru această piaţă în funcţie de acordarea accesului la ea cu ocazia derulării licitaţiilor.

În acest context, la data încheierii contractului, părţile puteau şi trebuia să ia în considerare principiile de dreptul concurenţei, materializate în legislaţia naţională în anul 1996 prin adoptarea Legii nr. 21/1996 şi publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88/30.04.1996.

De la data adoptării HCGMB nr. 163/1999 (prin care se stabilise ca activitatea de salubrizare în sectoarele 1, 4 şi 5 să fie realizata de E., iar, pentru sectoarele 2, 3 şi 6 să fie organizată licitaţie publică) şi până în anul 2008 (când Primăria Sectorului 1 a organizat- licitaţie publică în vederea delegării serviciului public de salubrizare), la nivelul municipiului Bucureşti, contractele au fost prelungite prin acte adiţionale, fără a exista o concurenţă între operatori.

Astfel, în mod neîntemeiat E. susţine că "operaţiunea de prelungire efectuată prin actul adiţional încheiat la data de 18 august 2000, cât şi cea efectuată prin actul adiţional încheiat la data de 01.03.2004 s-au făcut în mod legal din perspectiva legislaţiei existente la acel moment", întrucât aceasta nu ia în considerare natura de contracte administrative a actelor menţionate, supuse nu doar regulilor din materia dreptului civil (stricto sensu), ci şi celor publice, inclusiv prevederilor Legii Concurenţei.

Pe de altă parte, aceeaşi parte a susţinut că Consiliul General al Municipiului Bucureşti a intervenit pe piaţă, adoptând hotărârea nr. 94/31.05.2007 privind modificarea şi completarea HCGMB nr. 6/2001 referitoare la preluarea activităţii de salubrizare în Municipiul Bucureşti de către Consiliile locale ale sectoarelor, iar în baza HCGMB 94/31.05.2007, la data de 26.06.2007 Primăria municipiului Bucureşti a încheiat cu S.C. E. S.A. actul adiţional nr. x la contractul de prestarea serviciului public de salubrizare încheiat la 10.01.1997, prelungind durata contractului "până la data aprobării de către CGMB a strategiei de accelerare a dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice (...) dar nu mai târziu de 18 august 2011".»

Cu toate că Primăria Sector 1 s-a substituit prin novaţie PMB în contractul cu E., CGMB emite aceasta noua hotărâre (HCGMB nr. 94/2007) în baza căreia, ca parte cocontractanta, PMB încheie la 26.06.2007 un act adiţional de prelungire a duratei contractului.

Susţinând că autoritatea de concurenţă nu a precizat care au fost normele încălcate de CGMB şi PMB, aceeaşi parte nu observă că la pct. 111 din Decizia nr. 58/2009 se regăsesc concluziile privind încălcarea acestui text legal de către organele administraţiei publice din municipiul Bucureşti.

Întreaga demonstraţie din decizie relevă faptul că, în materia serviciilor publice, atunci când autoritatea publica recurge la delegarea gestiunii serviciului, trebuie respectat principiul proporţionalităţii în sensul asigurării funcţionarii optime a serviciului public şi într-un mod care să fie cât mai puţin restrictiv pentru concurenţă.

Astfel, contractul de delegare a activităţilor aferente serviciului public de salubrizare trebuie să aibă o durată care să permită furnizorului de serviciu să-şi recupereze cheltuielile realizate la intrarea pe piaţă, cheltuieli determinate clar şi detaliate în cadrul unor studii.

Contractele publice de lungă durată pot descuraja potenţialii concurenţi să participe la licitaţiile organizate în vederea delegării serviciului şi pot reduce capacitatea autorităţii publice locale de a se adapta schimbărilor. Pe pieţele unde concurenţa se manifestă în cadrul licitaţiilor, stabilirea unei durate excesive a contractului de delegare a gestiunii serviciului public constituie o ingerinţă a autorităţii publice prin care se distorsionează mediul concurenţial. O astfel de durată nemotivat de mare favorizează operatorul cu care se încheie contractul public şi creează bariere la intrarea pe piaţa a altor operatori ce ar putea presta acelaşi serviciu mai eficient, întrucât elimină potenţiala presiune concurenţială care s-ar fi putut exercita asupra operatorului prin organizarea procedurilor de licitaţie la datele expirării contractelor încheiate pe perioade justificate de nevoia amortizării investiţiilor, în acest mod, competiţia având rolul de a creşte calitatea serviciilor la un preţ care să fie din ce în ce mai avantajos pentru beneficiari/consumatori.

În plus, Curtea a constatat că existenţa unor hotărâri judecătoreşti, care anulează unele acte procedurale întreprinse de Primăria Sectorului 1 în anul 2007 cu ocazia organizării unei licitaţii pentru a delega gestiunea respectivului serviciu, nu poate fi un motiv de netemeinicie a prezentei acţiuni, în contextul în care Consiliul Concurenţei nu este o instanţă de judecata şi, în consecinţa, nu are competenţa legală de a constata/declara nulitatea unui act juridic sinalagmatic. Or, aşa cum rezultă din răspunsurile Primăriei Sectorului 1 la solicitările de informaţii adresate de Consiliul Concurenţei pe parcursul investigaţiei, până la data emiterii deciziei, A. S.A. desfăşura activitatea de salubrizare pe teritoriul acestui sector, ceea ce reprezintă o constatare a unei stări de fapt din decizia atacată.

În continuare, Curtea a reţinut că E. consideră în mod în neîntemeiat că, în cuprinsul Deciziei nr. 58/2009, exista erori ale autorităţii de concurenţă şi în privinţa situaţiei din acest sector, principala argumentare a sa referindu-se la ceea ce s-a reţinut la pct. 79 din respectivul act administrativ:

"După cum se arată în Raportul ANRMAP încheiat în data de 21.05.2008, aceasta implică obligaţia primăriei de a rezilia contractul după intrarea în vigoare a acestui act normativ şi de a delega serviciul de salubrizare cu aplicarea noilor prevederi legislative." În acest context, este necesară precizarea că autoritatea de concurenţă a prezentat şi concluziile ANRMAP în scopul susţinerii propriilor concluzii, ANRMAP elaborând raportul său în calitate de instituţie cu rol fundamental în promovarea şi implementarea politicii în domeniul achiziţiilor publice, sens în care una din principalele sale atribuţii constă în monitorizarea, analiza, evaluarea şi supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

Din analiza efectuată de ANRMAP a rezultat că, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, E. şi PMB au semnat la data de 18.08.2000 un act adiţional, conform căruia durata contractului este de 7 ani începând cu data semnării actului adiţional, cu drept de prelungire în condiţiile în care, pe perioada celor 7 ani prestatorului nu i se retrage autorizaţia. În plus, în respectivul act se menţiona că, în cazul menţinerii autorizaţiei pe toată durata celor 7 ani, contractul se prelungea automat pentru încă 10 ani. Ulterior, prin contractul de novaţie din 05.09.2002, Primăria Sectorului 4 s-a substituit în drepturi şi obligaţii PMB faţă de E. (contractul iniţial din 1997), iar la 17.05.2004 s-a stabilit prin act adiţional ca durata contractului sa fie până în 18.08.2007.

Ultimul act adiţional din 2004 a fost încheiat după intrarea în vigoare a mai multor acte normative incidente în acest domeniu care au reglementat strict condiţiile delegării gestiunii respectivului serviciu către operatori prin impunerea procedurii licitaţiei, sediul materiei în ceea ce priveşte licitaţiile publice fiind, la acel moment, O.U.G. nr. 60/2001, iar prin neorganizarea de licitaţii se constată că nu fost respectat acest act normativ.

Contrar susţinerilor E., instanţa a apreciat că principiul neretroactivităţii legii civile nu este aplicabil, deoarece suntem în prezenta unui contract administrativ cu executare succesivă, iar, la intrarea în vigoare a O.G. nr. 87/2001 şi O.U.G. nr. 60/2001, ca norme publice care reglementau noile condiţii de încheiere a unor astfel de contracte, autorităţile administraţiei publice locale aveau obligaţia sa le respecte şi, în consecinţa sa organizeze licitaţii.

Chiar daca E. ar antama o argumentare structurată pe un aşa-zis principiu al "dreptului câştigat" prin încheierea contractului iniţial pe o anumită perioadă de timp, faptul că durata contractului a fost prelungită prin act adiţional ulterior intrării în vigoare a noilor condiţii privind delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare reprezintă o încălcare a principiului liberei concurenţe tocmai datorita faptului că actele normative incidente au reprezentat materializarea concretă şi detaliată a acestui principiu, iar în loc ca delegarea să se realizeze prin licitaţie, metoda greşit transpusă din dreptul privat a fost aceea a "(re)atribuirii" contractului prin prelungirea duratei contractului, omiţând, în acest mod, a se respecta regulile de drept public.

În privinţa nerespectării actului normativ succesor al O.U.G. nr. 60/2001, respectiv a O.U.G. nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Curtea a reţinut că prin actul adiţional încheiat în data de 19.12.2006 durata contractului a fost mărita până în 2017, de data aceasta fără referire la legislaţia în vigoare la data prelungirii, cu toate ca, la acel moment, erau în vigoare prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Într-adevăr, în mod legal, prin raportul de control încheiat în data de 21.05.2008 la sediul Primăriei Sectorului 4 Bucureşti, ANRMAP a reţinut potrivit competenţelor sale că, în calitate de autoritate contractantă, respectiva primărie avea obligaţia de a nu mai prelungi contractul peste termenul de valabilitate de 10 ani stipulat în contractul iniţial, iar la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006 trebuia să declanşeze procedurile de atribuire a unui nou contract de delegare a gestiunii serviciului prin licitaţie publică, în conformitate cu prevederile acestei ordonanţe.

Ca urmare, similar situaţiei în care nu au fost aplicate dispoziţiile O.U.G. nr. 60/2001, nici prevederile O.U.G. nr. 34/2006 nu au fost luate în considerare, E. apărând acţiunea anticoncurenţială a autorităţilor administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti. În plus, se constată că nici principiile enunţate în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51 din 8 martie 2006 nu au fost respectate de autorităţile în cauză.

Curtea a apreciat că E. interpretează în mod necorespunzător dispoziţiile art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece s-ar ajunge la concluzia că raportul juridic de drept public început în anul 1997 poate fi prelungit fără limită de timp, indiferent de schimbările legislative survenite şi chiar dacă în actele încheiate au fost menţionate ca forţa majora modificările legislative.

Potrivit art. 298:

"Contractele în curs de executare şi procedurile de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data iniţierii acestora".

Prin urmare în condiţiile în care O.U.G. nr. 34/2006 a abrogat O.U.G. nr. 60/2001, instanţa a constatat că referirea la prevederile legale în vigoare la data iniţierii contractelor a fost înserata de legiuitor tocmai prin raportare la situaţiile juridice create sub imperiul cadrului legal în vigoare anterior (O.U.G. nr. 60/2001) şi pe care noua legislaţie (în speţă, O.U.G. nr. 34/2006) l-a înlocuit.

Prin Decizia nr. 1921/2014, pronunţată la data de 10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva încheierilor de şedinţă din 4 martie 2011 şi 10 octombrie 2011 pronunţate în dosar, respectiv de pârâta S.C. Compania A. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 21 noiembrie 2011 pronunţată în dosar.

De asemenea, au fost admise recursurile declarate de pârâţii/intervenienţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1 şi Primarul Sectorului 1, Consiliul Local al Sectorului 2 şi Primarul Sectorului 2, Consiliul Local al Sectorului 3 şi Primarul Sectorului 3, Consiliul Local al Sectorului 4 şi Primarul Sectorului 4, Consiliul Local al Sectorului 6 şi Primarul Sectorului 6, S.C. D. Bucureşti - E. S.A., S.C. G. S.A., S.C. Compania A. S.A., S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5919 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a reţinut ca fondate doar parte din motivele invocate, aspectele relevante din perspectiva limitelor rejudecării fiind următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 ("…prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) a fost respins ca neîntemeiat, deoarece nu era îndeplinită condiţia referitoare la acordul părţilor (art. 242 (1) "1.când amândouă părţile o cer"), nu a fost disjunsă cauza cu privire la părţile care nu au cerut suspendarea judecăţii, iar părţile au avut posibilitatea de a lua cunoştinţă despre motivarea excepţiei tardivităţii acţiunii, pronunţarea instanţei fiind amânată, recurentele nefăcând dovada vreunei vătămări datorate necomunicării unor înscrisuri.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii").

Recurentele Compania A." S.A., S.C. "B." S.A. şi S.C. "C." S.A. au susţinut că cererea reconvenţională a fost respinsă fără a fi motivată această soluţie conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs a fost apreciat ca întemeiat, instanţa de fond nefăcând referire la apărările pârâtelor şi susţinând în mod eronat că aceleaşi motive care conduc la respingerea acţiunii principale conduc şi la respingerea cererii reconvenţionale.

Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 ("când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti") şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ("când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii").

§ Criticile formulate în cadrul acestor motive vizează faptul că instanţa de fond, prin hotărârea atacată, a dispus cu privire la activităţi care, potrivit legii, intră în sfera de competenţă a autorităţilor publice locale, precum şi faptul că reclamantul Consiliul Concurenţei nu are calitate procesuală activă de a cere încetarea unor contracte, faţă de care este terţ, iar nu parte. Totodată, a fost criticată soluţia de respingere a lipsei calităţii procesuale pasive a unor pârâţi, care au susţinut că nu au emis acte administrative în legătură cu încheierea sau executarea contractelor de salubrizare.

A mai fost criticată greşita respingere a excepţiilor privind lipsa plângerii prealabile şi tardivitatea acţiunii, în raport de prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum şi respingerea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii pentru neîndeplinirea condiţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii).

Pe fondul cauzei, s-a criticat soluţia instanţei, cu referire la art. 9 din Legea nr. 21/1996, cu motivarea că prelungirea contractelor de salubrizare s-a făcut în baza cadrului legal existent la data încheierii contractului şi în cauză nu s-au făcut dovezi privind afectarea mediului concurenţial.

§ Aceste critici au fost respinse, deoarece potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 21/1996 instanţa de judecată este competentă să se pronunţe asupra "acţiunilor" autorităţilor administraţiei publice locale prin care este încălcată Legea concurenţei, iar Consiliul Concurenţei are calitatea procesuală activă de a formula acţiune la Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 9 alin. (3) din legea menţionată.

Criticile privind greşita respingere a excepţiilor lipsei plângerii administrative prealabile şi a tardivităţii acţiunii în raport de prevederile art. 7 alin. (1) şi 11 din Legea Contenciosului administrativ au fost considerate neîntemeiate, deoarece art. 9 alin. (3) din Legea concurenţei cuprinde prevederi derogatorii de la dreptul comun şi instituie o acţiune directă a Consiliului Concurenţei la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile prevăzute de acest articol.

Cu privire la susţinerile potrivit cărora nu a existat o restrângere a liberei concurenţe prin prelungirea succesivă a contractelor de salubrizare, acestea au fost respinse deoarece în cadrul prezentei acţiuni recurenţii - pârâţi nu mai pot repune în discuţie constatările deciziei nr. 58/2009, rămasă definitivă.

§ În cadrul motivului de recurs de nelegalitate (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) recurenţii au mai criticat soluţia instanţei şi pentru un alt aspect esenţial, respectiv încălcarea prevederilor art. 3 lit. e) din Legea nr. 101/2006 (principiul asigurării calităţii şi continuităţii serviciului de salubrizare).

Acest principiu, în strânsă legătură cu principiul prevăzut de art. 3 lit. a) din aceeaşi lege (principiul protecţiei sănătăţii populaţiei) presupune ca un contract să înceteze la momentul la care intră în vigoare un nou contract, iar iniţierea şi derularea procedurilor de licitaţie publică presupune parcurgerea unor termene şi etape, potrivit legilor în vigoare.

Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a omis acest aspect esenţial al soluţionării cauzei şi această apărare a pârâţilor, instanţa de control judiciar a reţinut că acest motiv de recurs este întemeiat, iar în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. a dispus casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru stabilirea termenelor în care urmează să înceteze contractele sau actele adiţionale considerate a avea clauze anticoncurenţiale.

La stabilirea acestor termene vor fi avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 101/2006 a serviciilor de salubrizare a localităţilor, Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, alte acte normative aplicabile precum şi orice probă concludentă (inclusiv probe noi) sau susţinere relevantă referitoare la acest aspect.

Totodată, instanţa de rejudecare se va pronunţa asupra obligaţiilor pârâţilor înlăturând caracterul solidar al raporturilor juridice, deoarece o obligaţie solidară dă dreptul creditorului de a cere oricărui debitor îndeplinirea întregii obligaţii (art. 1443 Noul C. civ.), fapt nepermis în materie administrativă, unde orice autoritate acţionează în limitele competenţei sale stabilite prin lege şi nu se poate substitui altei autorităţi.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza şi apărările pârâtelor care au formulat cerere reconvenţională având ca obiect anularea deciziei nr. 58/2009 emisă de Consiliul Concurenţei.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 467/2015, pronunţată în data de 5 februarie 2015, instanţa supremă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de S.C. G. S.A., privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1921 din 10 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune astfel, ICCJ - analizând decizia a cărei lămurire se cere, prin prisma dispoziţiilor art. 2811 a constatat, pe de o parte, că elementele (criteriile) solicitate a fi precizate sunt deja cuprinse în considerentele deciziei, respectiv la pag. 40, paragrafele 3, 4, 5, 6 şi fila 41, paragraful 1, iar pe de altă parte, dispozitivul deciziei nr. 1921/10 aprilie 2014 - care cuprinde măsura casării cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă - este clar, nefiind susceptibil de a fi lămurit.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2010*.

Instanţa la rejudecare a stabilit care sunt limitele rejudecării după casarea cu trimitere şi a precizat că singurele aspecte de lămurit au rămas cele privind împărţirea competenţelor/atribuţiilor diferitelor autorităţi publice locale în ce priveşte solicitările reclamantului, stabilirea lor disjunctă, respectiv cele privind stabilirea termenului în care să se facă intrarea în legalitate.

De asemenea, strict pentru acurateţea argumentării, s-a dispus argumentarea soluţiei de respingere a cererilor reconvenţionale, fără a lăsa însă vreun echivoc asupra soluţiei, instanţa de recurs statuând expressis verbis că:

"…acestea urmează a fi respinse deoarece în cadrul prezentei acţiuni recurenţii - pârâţi nu mai pot repune în discuţie constatările deciziei nr. 58/2009, rămasă definitivă" (obiectul cererilor reconvenţionale constituindu-l tocmai anularea Deciziei nr. 58/2009).

S-a subliniat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că nelegalitatea modului în care au procedat autorităţile publice locale a fost consolidată prin caracterul definitiv al Deciziei nr. 58/2009, astfel că obiectul prezentei cauze nu presupune reluarea analizei celor statuate de Consiliul Concurenţei, ci pur şi simplu aplicarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 a concurenţei, în forma în vigoare la data sesizării instanţei.

Împrejurarea că legea prevede recurgerea la instanţa de judecată în caz de neintrare benevolă în legalitate nu înseamnă că autorităţile publice locale se află, în tot acest interval de timp, în limita legii; dimpotrivă, cu atât mai mult ele se plasează pe tărâmul abuzului, prin perpetuarea, sub diferite pretexte, a nelegalităţii statuată deja definitiv de Consiliul Concurenţei.

În aceste condiţii, toate încercările unora dintre pârâţi de a repune în discuţie încălcarea reţinută sunt cu totul în afara limitelor jurisdicţiei derivând din art. 9 alin. (3), ce constituie temei al acţiunii, astfel că ele nu vor fi avute în vedere de instanţa de rejudecare, cu atât mai mult cu cât înseşi eventualele "nelămuriri" ale acestora cu privire la limitele judecăţii au fost lămurite de instanţa de control judiciar.

În această etapă a rejudecării au fost formulate următoarele modificări, precizări ale acţiunilor/cererilor de intervenţie accesorii, cererilor reconvenţionale:

În data de 9 octombrie 2014, reclamantul Consiliul Concurenţei, reţinând că instanţa de recurs a dispus instanţei de rejudecare să se pronunţe asupra obligaţiilor autorităţilor pârâte, înlăturând caracterul solidar al raporturilor juridice şi să stabilească termenele în care urmează să înceteze contractele sau actele adiţionale considerate a avea clauze anticoncurenţiale, pentru a-şi pune în acord formularea obiectului acţiunii cu rigorile ce se desprind din decizia de casare, şi-a precizat acţiunea, solicitând următoarele:

În ceea ce priveşte autorităţile administraţiei publice locale din Municipiul Bucureşti faţă de care se solicită în acţiune obligarea de către instanţa de judecată la adoptarea măsurilor privind restabilirea mediului concurenţial, solicită:

În principal, în cazul în care se optează pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare, obligarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), în calitate de autoritate competentă, să delege direct către operatori gestiunea respectivului serviciu public în scopul asigurării manifestării liberei concurenţe în baza unor proceduri de achiziţie publică prin care să se asigure transparenţa şi egalitatea de tratament între agenţii economici interesaţi să intre pe această piaţă;

În subsidiar, în măsura în care se va respinge solicitarea principală, obligarea CGMB să procedeze, în cazul în care se optează pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare, la împuternicirea consiliilor locale de sector pentru îndeplinirea delegării serviciului public menţionat, respectiv a Consiliului Local al Sectorului 1, Consiliului Local al Sectorului 2, Consiliului Local al Sectorului 3, Consiliului Local al Sectorului 4 şi Consiliului Local al Sectorului 6.

Totodată, în condiţiile admiterii cererii formulate în subsidiar, solicită, în cazul în care se optează pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare, obligarea consiliilor locale de sector sus-menţionate la asigurarea manifestării liberei concurenţe, prin delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare în baza unor proceduri de achiziţie publică prin care să se asigure transparenţa şi egalitatea de tratament între agenţii economici interesaţi să intre pe această piaţă.

În ceea ce priveşte termenele în care urmează să înceteze contractele şi actele adiţionale ce conţin clauze anticoncurenţiale, solicită stabilirea prin sentinţă a unui termen de trei luni de la data comunicării soluţiei de admitere a acţiunii Consiliului Concurentei în prezentul litigiu.

Având în vedere conţinutul motivelor de casare reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, consideră că fixarea unui termen de trei luni în care contractele în vigoare să înceteze este rezonabilă pentru perfectarea procedurilor de încheiere a unor noi contracte de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare în baza unor proceduri de achiziţie publică prin care să asigure manifestarea liberei concurenţe.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 9 octombrie 2014, pârâta S.C. B. S.A. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată şi completată de către Consiliul Concurenţei, iar în subsidiar stabilirea termenului în care urmează să înceteze contractul de salubritate nr. 5066/11.11.1999 şi a actelor adiţionale subsecvente, prin raportare la data la care investiţiile făcute de pârâtă vor fi fost amortizate.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, după expunerea pe scurt a stării de fapt şi a parcursului prezentului diferend, pârâta B. S.A. a învederat instanţei că, după pronunţarea Deciziei nr. 1921/10.04.2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (decizia de casare din prezentul dosar), mai exact la data de 05.05.2014, a intervenit Actul adiţional nr. x la Contractul de salubrizare, prin care a fost convenită prelungirea duratei contractuale, în temeiul art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 101/2006.

Prelungirea Contractului de salubrizare s-a făcut astfel având în vedere şi decizia de casare a sentinţei fondului, prin care se dispusese anterior încetarea contractului său, dar mai ales prin aplicarea strictă a art. 14 alin. (2) pct. b) din Legea nr. 101/2006 şi având la bază necesitatea continuării serviciului de salubrizare de către pârâtă, cu atât mai mult cu cât această societate şi-a asumat investiţii majore, a procedat la efectuarea lor, investiţii al căror termen de amortizare va putea fi reliefat printr-o expertiză judiciară tehnico-economică, element esenţial în justificarea şi a duratei contractului de salubrizare.

În data de 05.05.2014 a încheiat Actul adiţional nr. x la Contractul de salubritate nr. 5066/11.11.1999, la solicitarea beneficiarei Primăria Sectorului 3 Bucureşti, în vederea punerii de acord a contractului existent între părţi cu modificările legislative, pentru îmbunătăţirea substanţială a serviciului de salubritate.

În prezent, forma art. 15 alin. (2), rezultată ca urmare a modificării art. 14 alin. (2), nu diferă în substanţa sa de reglementarea iniţială de la momentul încheierii Actului adiţional nr. x, în sensul că la stabilirea duratei unui contract de delegare a gestiunii trebuie să se ţină cont de durata necesară amortizării investiţiilor.

Investiţiile realizate - construcţie şi dotări tehnice au ca durată de amortizare:

- Construcţiile - 24-36 ani;

- Dotările tehnice - 12-18 ani;

Investiţiile constând în construirea şi montarea a 449 sisteme de colectare a deşeurilor, în mod selectiv, în recipienţi îngropaţi, presupun costuri ridicate, în valoare totală estimată de 6.735.000 Euro inclusiv TVA.

S-a prevăzut în actul adiţional că aceste investiţii vor intra în proprietatea beneficiarului la sfârşitul perioadei de amortizare.

S-a mai prevăzut în act că nerealizarea investiţiei în termen de trei ani de la momentul încheierii lui, conform graficului de lucrări aprobat, atrage după sine rezoluţiunea contractului.

În prezent, Actul Adiţional nr. x se află în executare, fiind demarate lucrările de amenajare a punctelor de recoltare a deşeurilor prin noul sistem implementat, în recipienţi îngropaţi, pârâta B. având încheiate în vederea construirii acestor containere Contractul de antrepriză nr. x/02.10.2013 cu societatea I. S.R.L. şi Contractul de furnizare şi de execuţie lucrări nr. x/18.10.2013 cu societatea J. S.R.L.

Până în prezent au fost achitate, cu titlu de avans, celor două societăţi angajate să amenajeze punctele de colectare îngropate, următoarele sume de bani:

- 2.454.883,16 RON societăţii J. S.R.L.;

- 2.445.280,00 RON societăţii I. S.R.L.

Investiţia în discuţie s-a început şi realizat în deplin acord cu imperativele normative ale Legii nr. 101/2006, precum şi cu necesităţile concrete ale aducerii serviciului de salubritate la standardele interne şi externe actuale, fiind în plină derulare.

Parametrii investiţiei, iniţiate şi derulate la cererea autorităţii publice locale, sunt clar definiţi şi regăsiţi în documentaţiile tehnice concrete depuse la beneficiară (autoritatea cocontractantă, Primăria Sectorului 3), aprobaţi în forul deliberativ al acesteia. Întreg programul investiţional se desfăşoară conform graficului propus şi aprobat, care este parte integrantă a contractului adiţionat. La acest moment este la zi cu investiţiile asumate.

Astfel cum a dispus şi instanţa de recurs, analizarea Contractului de salubritate nr. x/11.11.1999 şi a actelor adiţionale la acesta trebuie făcută prin prisma reglementărilor speciale în materie, respectiv a Legii nr. 101/2006 a serviciilor de salubrizare a localităţilor şi a Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Încheierea Actului Adiţional nr. x la Contractul de salubritate s-a făcut cu respectarea art. 14 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 101/2006, având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de colectare şi reciclare a deşeurilor, în acord cu normele comunităţii europene, în vederea asigurării protecţiei populaţiei, a mediului înconjurător şi a reciclării.

Prin poziţia procesuală exprimată sub forma notelor scrise depuse la dosarul cauzei în şedinţa publică din data de 15 octombrie 2014, pârâţii primarul Sectorului 1 şi Consiliul Local al Sectorului 1 au solicitat instanţei în principal să constate rămânerea fără obiect a acţiunii, în ceea ce îi priveşte.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, a arătat că cererea introductivă după casare a rămas fără obiect, având în vedere că Plenul Consiliului Sector 1, ca organ deliberativ, a stabilit deja că Sectorul 1 a adus la îndeplinire toate obligaţiile care îi incumbau din acea Decizie. Această excepţie a lipsei de obiect este o veritabilă excepţie a lipsei de interes a acţiunii formulate de către Consiliul Concurenţei în raport de Sectorul 1. Interesul juridic al reclamantului în a formula acţiunea faţă de Sectorul 1 a fost acela al restabilirii mediul concurenţial, interes care nu se mai susţine la acest moment. Interesul trebuie să fie legitim, iar legitimitatea procesuală este dată de Legea nr. 21 care prevede de asemenea aplicarea de sancţiuni mai puţin păgubitoare, astfel că susţine admiterea excepţiei lipsei de interes.

În şedinţa publică din data de 15 octombrie 2014, intervenienta S.C. G. S.A. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantelor-pârâte S.C. Compania A. S.A., S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A. în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, solicitând la rândul său anularea în integralitate a Deciziei nr. 58/13.11.2009 emisă de Consiliul Concurenţei.

2. Soluţia instanţei de fond după rejudecarea cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 2794/28.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca lipsită de interes acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Concurenţei, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 şi S.C. Compania A. S.A., constatându-se că pârâta S.C. A. S.A. a renunţat la judecarea cererii reconvenţionale.

A fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Consiliul Concurenţei în contradictoriu cu pârâţii şi intervenienţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 2, Primarul Sectorului 2, Consiliul Local al Sectorului 3, Primarul Sectorului 3, Consiliul Local al Sectorului 4, Primarul Sectorului 4, Consiliul Local al Sectorului 6, Primarul Sectorului 6, S.C. B. S.A., S.C. C. S.A., S.C. D. Bucureşti - E. S.A., respectiv S.C. G. S.A., şi, în consecinţă:

A obligat pârâţii Primăria sector 2, Primăria sector 3, Primăria sector 4, şi Primăria sector 6, respectiv Consiliile locale sector 2, 3, 4 şi 6 ca, în termen de maximum 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să elaboreze, respectiv să aprobe caietele de sarcini şi regulamentele serviciului public de salubrizare.

A obligat pârâţii Consiliile locale 2, 3, 4 şi 6 ca, în termen de o lună de la adoptarea documentelor mai sus menţionate, să opteze pentru modalitatea de gestiune a serviciului public de salubrizare, precum şi pe pârâţii Primăriile sector 2, 3, 4 şi 6, respectiv Consiliile locale 2, 3, 4 şi 6 ca, în ipoteza opţiunii pentru delegarea de gestiune, în termen de maximum 3 luni de adoptarea HCL privind delegarea gestiunii să întocmească documentaţia de achiziţie publică şi să demareze procedura de achiziţie publică, potrivit legii, în vederea atribuirii şi încheierii contractelor de delegare a gestiunii.

Totodată, a dispus încetarea contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare/prestări servicii salubrizare pentru sectoarele 2, 3, 4 şi 6 şi a actelor adiţionale la acestea, la data încheierii noilor contracte de delegare a gestiunii, urmare a derulării procedurilor de achiziţie mai sus menţionate.

A respins restul pretenţiilor reclamantului şi cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. C. S.A. ca nefondată.

A respins ca nefondate cererile de intervenţie accesorie formulate de S.C. G. şi de S.C. D. Bucureşti - E. S.A.

În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că Sectorul 1 Bucureşti are o situaţie distinctă în raport cu celelalte sectoare, în ceea ce priveşte modalitatea de încălcare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 21/1996 în forma în vigoare la momentul adoptării deciziei nr. 58/2009, anume nu încheierea contractului fără derularea unei proceduri de achiziţie publică, ci prin încheierea pe o durată nejustificat de mare a contractului de delegare a gestiunii.

În privinţa Sectorului 1, instanţa a reţinut că, prin încheierea din 3 decembrie 2014, a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului Consiliului Concurenţei în susţinerea în continuare a acţiunii formulată împotriva pârâţilor Primarul sectorului 1, Consiliul local al sectorului 1 şi Compania A. S.A.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de rejudecare a reţinut următoarele considerente:

Unicul fundament şi raţiune a prezentei acţiuni este constituit de neîndeplinirea de către aceşti pârâţi, alături de ceilalţi, a obligaţiei impuse acestora prin Decizia nr. 58/13.11.2009, de restabilire a mediului concurenţial.

Că aceasta este premisa promovării acţiunii se desprinde din statuarea de la art. 8 al deciziei nr. 58/2009, din argumentarea acţiunii reclamantei, dar mai ales din prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, a concurenţei, ce constituie fundamentul acţiunii.

Potrivit acestui din urmă text de lege, "(3) În cazul în care organele administraţiei publice centrale sau locale nu se conformează deciziei Consiliului Concurenţei, acesta are posibilitatea de a ataca acţiunea la Curtea de Apel Bucureşti".

Or, pârâţii Primarul sectorului 1, Consiliul local al sectorului 1 şi Compania A. S.A., după pronunţarea în primă instanţă a sentinţei în prezentul dosar, anterior rejudecării, şi-au îndeplinit obligaţia impusă de Decizia nr. 58/2009, prin adoptarea HCL nr. 92/2012 şi încheierea subsecventă a actului adiţional nr. x prevăzut în anexa nr. 1 la HCL.

Această din urmă constatare nu aparţine instanţei de judecată, care nu a fost chemată să evalueze această susţinere, ci de însuşi reclamantul Consiliul Concurenţei, prin adresele transmise pârâţilor, care confirmă acest aspect.

Astfel, prin adresa nr. x/2012 a Consiliului Concurenţei, se transmit Primarului sectorului 1 următoarele:

"Consiliul Concurenţei a luat act de demersurile întreprinse de către Primăria sectorului 1 şi S.C. Compania A. S.A. cu privire la reducerea duratei contractului de delegare a gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativă a sectorului 1 Bucureşti nr. x/30.06.2008, conform actului adiţional nr. x În acest sens, considerăm că au fost îndeplinite cerinţele impuse autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul sectorului 1 prin Decizia Consiliului Concurenţei nr. 58/2009, cerinţe referitoare la reanalizarea duratei contractului de salubrizare astfel încât să se asigure concordanţa între termenul contractului şi amortizarea investiţiei/…/".

Prin urmare, raţiunea şi folosul practic urmărit de reclamant prin prezenta acţiune nu mai subzistă în privinţa sectorului 1, astfel că acesta nu mai justifică interesul în prezenta cauză.

Prin poziţia procesuală exprimată cu privire la această excepţie, reclamantul Consiliul Concurenţei nu doar că nu şi-a reconsiderat opinia că actul adiţional întocmit constituie actul de "intrare în legalitate", de restabilire a mediului concurenţial, exprimată prin adresa pomenită, precum şi prin adresa nr. x/2013, ci dimpotrivă a reafirmat conformarea la dispoziţiile Deciziei nr. 58/2009.

Motivele pentru care însă reclamantul s-a opus admiterii excepţiei lipsei de interes sunt străine de prezenta cauză, fiind irelevant pentru soluţionarea pricinii faptul că a existat un interval de timp în care pârâţii nu s-au conformat, cât timp o acţiune precum cea de faţă oricum presupune dispoziţia pentru viitor a instanţei, iar raportat la durata termenului contractului, chiar redusă, acesta este încă în vigoare".

Prin urmare, faţă de admiterea excepţiei, curtea a respins ca lipsită de interes acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Concurenţei în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Sectorului 1, Primarul Sectorului 1, şi S.C. Compania A. S.A.

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2015, pârâta S.C. COMPANIA A. S.A. a declarat că renunţă la judecarea cererii sale reconvenţionale, având ca obiect anularea Deciziei nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei.

Prin urmare, instanţa de rejudecare - în temeiul art. 246 C. proc. civ. - a luat act de actul de dispoziţie al acestei pârâte.

Referitor la cererea reconvenţională, formulată de S.C. C. S.A., astfel cum s-a impus prin decizia de casare.

Titulara cererii reconvenţionale având ca obiect anularea Deciziei nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei este pârâta S.C. C. S.A., în interesul acesteia formulând cereri de intervenţie accesorie S.C. G. şi S.C. D. Bucureşti - E. S.A.

Astfel, instanţa de fond, în primul ciclu procesual, a respins cererea reconvenţională subsecvent admiterii acţiunii principale.

Soluţia asupra cererii reconvenţionale se desprinde din înseşi considerentele deciziei de casare, în respingerea unuia dintre motivele de casare, astfel: "Cu privire la susţinerile potrivit cărora nu a existat o restrângere a liberei concurenţe prin prelungirea succesivă a contractelor de salubrizare, acestea urmează a fi respinse deoarece în cadrul prezentei acţiuni recurenţii - pârâţi nu mai pot repune în discuţie constatările deciziei nr. 58/2009, rămasă definitivă".

Unicul motiv de nelegalitate invocat de S.C. C. S.A. în cuprinsul cererii sale reconvenţionale se rezumă la următoarele: "Instituţia abilitată să asigure un cadru corespunzător de aplicare conformă a legalităţii este Autoritatea Naţională de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice. Apreciază că Decizia nr. 58/13.11.2009 a fost dată într-un domeniu ce excede prevederile Legii nr. 21/1996, motiv pentru care este lovită de nulitate".

În legătură cu acest motiv de nelegalitate, instanţa de rejudecare a subliniat că intervenţia autorităţii de concurenţă nu are în vedere (ne)respectarea per se a reglementărilor legale în materia achiziţiilor publice, ci doar în măsura în care deciziile/acţiunile autorităţilor publice duc la încălcări ale regulilor de concurenţă.

Or, în domeniul specific al pieţei achiziţiilor publice, regulile de concurenţă se manifestă cu prilejul şi în modalitatea derulării procedurilor de achiziţie impuse de lege, "închiderea" sine die a pieţei (prin încheierea de nenumărate acte adiţionale de prelungire a duratei contractului) constituind o gravă încălcare a normelor legale în materie de concurenţă.

În condiţiile în care soluţia asupra cererii reconvenţionale s-a definitivat în recurs, statuându-se în sensul caracterului definitiv al deciziei nr. 58/2009, ca premisă a acţiunii prezente, a fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. C. S.A.

Urmare a respingerii acesteia, au fost respinse ca nefondate şi cererile de intervenţie accesorie formulate de S.C. G. şi S.C. D. Bucureşti - E. S.A.

În legătură cu situaţia sectoarele 2, 3, 4 şi 6, curtea a reţinut că, pentru lămurirea competenţelor/atribuţiilor diferitelor autorităţi publice locale în ce priveşte solicitările reclamantului, se impune redarea principalelor reglementări legale în materia salubrizării, pentru identificarea paşilor ce trebuie urmaţi şi a instituţiilor publice în sarcina cărora cad diferitele etape ale procedurii, pentru corelarea demersurilor acestora, respectiv art. 1 alin. (1) şi (2) lit. e) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, art. 2 lit. e) şi g) din aceeaşi lege, art. 22 din aceeaşi lege, art. 12 din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, Ordinul nr. 82/2015 al ANRSC privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor ce a înlocuit vechiul Regulamentul-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor, adoptat anterior prin Ordinul nr. 110/2007 al ANRSC prin care a fost aprobat Caietul de sarcini-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor.

S-a arătat că, în ceea ce priveşte autorităţile locale competente, dat fiind specificul municipiului Bucureşti şi continua modificare a competenţelor în domeniul salubrizării de la Primăria Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti la primăriile, respectiv consiliile locale de sectoare, Legea nr. 99/2014 a modificat alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 101/2006, astfel: "(2) Prevederile prezentei legi se aplică serviciului public de salubrizare a localităţilor, înfiinţat şi organizat- de către autorităţile administraţiei publice locale la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor şi al sectoarelor municipiului Bucureşti".

Astfel, în mun. Bucureşti, organizarea serviciului public de salubrizare se face la nivelul sectoarelor.

De altminteri, prin modificările aduse de aceeaşi lege, competenţele s-au modificat în consecinţă; astfel, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2006,

"(1) Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale/sectoarelor municipiului Bucureşti au competenţe exclusive în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, gestionarea, coordonarea şi atribuirea serviciului de salubrizare a localităţilor, având următoarele atribuţii în domeniu:

e) delegarea gestiunii serviciului de salubrizare pe criterii de transparenţă, competitivitate şi eficienţă, precum şi exercitarea atribuţiilor de administrare asupra bunurilor aparţinând patrimoniului public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale aferente infrastructurii serviciului;

h) elaborarea şi aprobarea caietelor de sarcini şi a regulamentelor serviciului, pe baza caietului de sarcini-cadru şi a regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare, elaborate de A.N.R.S.C.".

De asemenea, art. 13 face vorbire, de asemenea, de autorităţile deliberative ale sectoarelor mun. Bucureşti, astfel:

"(1) Raporturile juridice dintre autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale/sectoarelor municipiului Bucureşti sau dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară şi operatorii serviciului de salubrizare, după caz, sunt reglementate prin:

a) hotărâri privind darea în administrare a serviciului, adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale/sectoarelor municipiului Bucureşti, în cazul gestiunii directe;

b) hotărâri privind atribuirea şi încheierea contractelor de delegare a gestiunii serviciului, adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale/sectoarelor municipiului Bucureşti ori, după caz, de adunările generale ale asociaţiilor, în cazul gestiunii delegate.

Potrivit art. IV alin. (1) din Legea nr. 99/2014 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006

"(1) Prin derogare de la prevederile art. 81 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 81 alin. (4) din aceeaşi lege, autorităţile deliberative ale sectoarelor municipiului Bucureşti au competenţe exclusive în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, atribuirea şi derularea activităţilor serviciului de salubrizare, cu excepţia activităţilor care sunt în competenţa unităţii administrativ-teritoriale a municipiului Bucureşti, respectiv de dezinsecţie, dezinfecţie, deratizare, de organizare a prelucrării, neutralizării şi valorificării materiale şi energetice a deşeurilor, de organizare a tratării mecano-biologice a deşeurilor municipale şi a deşeurilor similare, de administrare a depozitelor de deşeuri şi/sau instalaţiilor de eliminare a deşeurilor municipale şi a deşeurilor similare, precum şi de coordonare, monitorizare şi control al serviciului de salubrizare, de stabilire şi aprobare a indicatorilor de performanţă ai serviciului de salubrizare, după dezbaterea publică a acestora. Autorităţile deliberative ale sectoarelor municipiului Bucureşti sunt obligate să respecte strategia locală cu privire la dezvoltarea pe termen mediu şi lung a serviciului de salubrizare, aprobată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti".

În data de 28 aprilie 2015, deci pe parcursul rejudecării prezentei cauze, prin Hotărârea nr. 82/2015, pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat "Strategia de dezvoltare şi funcţionare pe termen mediu şi lung a serviciului public de salubrizare în Municipiul Bucureşti", care va sta la baza organizării serviciului public de salubrizare în Municipiul Bucureşti, la care se face referire în art. IV alin. (1) al legii nr. 99/2014, mai sus redat.

În temeiul art. 6 alin. (1) lit. h) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 101/2006 serviciului de salubrizare a localităţilor, au fost obligaţi pârâţii să facă pasul următor în derularea procedurii, obligând astfel pârâţii Primăria sector 2, Primăria sector 3, Primăria sector 4, şi Primăria sector 6, respectiv Consiliile locale sector 2, 3, 4 şi 6 ca, în termen de maximum 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, să elaboreze, respectiv să aprobe caietele de sarcini şi regulamentele serviciului public de salubrizare, care - potrivit legii - trebuie adoptate "indiferent de modalitate de gestiune aleasă".

În temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din lege, au fost obligaţi pârâţii Consiliile locale 2, 3, 4 şi 6 ca, în termen de o lună de la adoptarea documentelor mai sus menţionate, să opteze pentru modalitatea de gestiune a serviciului public de salubrizare.

În ipoteza opţiunii pentru delegarea gestiunii serviciului de salubrizare, instanţa a reţinut incidenţa următoarelor prevederilor legale art. 29 din Legea nr. 51/2006 Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi au fost obligaţi pârâţii Primăriile Sector 2, 3, 4 şi 6, respectiv Consiliile locale 2, 3, 4 şi 6 ca, în ipoteza opţiunii pentru delegarea de gestiune, în termen de maximum 3 luni de adoptarea HCL privind delegarea gestiunii să întocmească documentaţia de achiziţie publică şi să demareze procedura de achiziţie publică, potrivit legii, în vederea atribuirii şi încheierii contractelor de delegare a gestiunii.

Pârâţii au fost obligaţi la demersurile mai sus menţionate datorită continuei modificări, inclusiv pe parcursului soluţionării prezentului litigiu, a competenţelor în materie de la PMB şi CGMB către primăriile şi consiliile de sectoare, cu menţiunea că, la momentul pronunţării hotărârii, reglementările în vigoare stabileau competenţa la nivelul sectoarelor şi s-a reţinut că PMB şi CGMB şi-au îndeplinit obligaţia care le-a rămas în sarcină, anume adoptarea Regulamentului de salubrizare la nivelul mun. Bucureşti, chiar dacă doar în cursul acestui an.

Cu toate acestea, prezenţa lor în continuare în cauză se impune pentru a asigura opozabilitatea soluţiei, pe de o parte, pentru eventualitatea unei noi modificări de competenţe, iar, pe de altă parte, pentru ipoteza în care sectoarele ar înţelege să uzeze de prevederile art. IV alin. (2) din Legea nr. 99/2014 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, potrivit cărora: "(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti pot fi preluate de către autoritatea deliberativă a municipiului Bucureşti, parţial sau total, competenţele autorităţilor deliberative ale sectoarelor municipiului Bucureşti cu privire la înfiinţarea, organizarea, atribuirea şi derularea activităţilor serviciului de salubrizare, la solicitarea motivată a acestora".

În ceea ce priveşte momentul încetării contractelor actuale la nivelul sectoarelor 2, 3, 4 şi 6, singura raţiune a existenţei în continuare a acestora, în pofida încălcării flagrante şi de durată a prevederilor legale, este aceea de a asigura continuitatea prestării serviciului în vederea protecţiei sănătăţii populaţiei şi a mediului înconjurător, care sunt consacrate şi ca principii de organizare şi funcţionare a serviciului de salubrizare, în art. 3 al Legii nr. 101/2006.

În această ordine de idei - şi reţinând prevederile Legii nr. 51/2006 şi ale Legii nr. 101/2006 privind procedurile ce trebuie urmate pentru deblocarea situaţiei, privind autorităţile cu atribuţii în materie, privind evaluarea termenelor rezonabile pentru fiecare pas al procedurii, precum şi reţinând, în ceea ce priveşte durata derulării procedurii de licitaţie, caracterul incert al acesteia - curtea a dispus încetarea contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare/prestări servicii salubrizare pentru sectoarele 2, 3, 4 şi 6 şi a actelor adiţionale la acestea, la data încheierii noilor contracte de delegare a gestiunii, urmare a derulării procedurilor de achiziţie mai sus menţionate.

Interpretările aduse de unii dintre pârâţi prevederilor legale şi sensului deciziei de casare, în sensul că încetarea actualelor contracte trebuie să aibă loc doar în momentul amortizării investiţiilor lor au fost apreciate ca fiind vădit lipsite de temei legal şi logică juridică.

În acest sens, prima observaţie care se impune este aceea că, dincolo de denumirea pe care părţile o dau contractelor lor, de "contracte de delegare de gestiune", ele, pe de o parte, nu constituie astfel de contracte în accepţiunea pe care legea le-o conferă, iar, pe de altă parte, nu au fost încheiate potrivit rigorilor impuse de legea specială, şi nu doar în privinţa respectării competitivităţii şi a procedurii de achiziţie, ci sub o multitudine de alte aspecte pe care atât Legea nr. 101/2006, cât şi Legea nr. 51/2006 le reglementează detaliat şi care, toate împreună, circumscriu sfera şi conturează regimul juridic corect al acestor contracte.

Astfel, toate contractele aferente celor 4 sectoare (2, 3, 4 şi 6) sunt simple contracte de prestări servicii, care nu doar că nu conţin nici un fel de referiri la eventuale investiţii pe care prestatorul trebuie să le efectueze (dincolo de faptul că nu orice investiţie a operatorului intră în categoria celor de amortizarea cărora poate depinde durata contractului), nici referiri la bunurile de retur, nimic din ceea ce constituie specificul contractului de delegare de gestiune (a cărui formă specifică nu poate fi, potrivit legii, în lipsa unui parteneriat public privat, decât concesiune), ci dimpotrivă, prestatorii şi-au asumat prin contract obligaţia de a-şi asigura, pe speze proprii, dotarea tehnică necesară, aceasta fiind până la urmă o cerinţă de eligibilitate, nicidecum un element de a cărui amortizare depinde durata contractului.

În altă ordine de idei, dacă nu s-ar fi eludat legea la nesfârşit şi s-ar fi urmat procedurile de achiziţie publică la finele duratei fiecărui contract, autoritatea contractantă ar fi impus anumite cerinţe în ce priveşte capacitatea tehnică şi profesională, inclusiv dotări, ar fi stabilit, în funcţie de o anume strategie şi anumite priorităţi, investiţiile ce trebuie efectuate, "într-o concepţie unitară, corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităţilor, de C.ism, amenajare a teritoriului şi de mediu".

Doar în aceste condiţii determinarea duratei contractului în raport de amortizarea investiţiilor are sens şi asigură finalitatea urmărită de legiuitor.

Or, a redenumi un contract simplu de prestări servicii, în încercarea de a-l "înghesui" în categoria contractelor de delegare de gestiune, al căror specific îl constituie, pe de o parte, riscul asumat al operatorul, iar, pe de altă parte, redevenţa pe care acesta trebuie să o achite autorităţii pentru utilizarea infrastructurii tehnico-edilitare aferentă serviciului prestat (despre care nu se pomeneşte nicăieri nimic).

Raportându-se la prevederile art. 29 alin. (14) din Legea nr. 51/2006, care enumeră clauzele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu contractul de delegare a gestiunii, s-a constatat netemeinicia acestor apărări ale pârâtelor.

În raport de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor s-a spus că doar amortizarea investiţiilor prevăzute în sarcina operatorului prin contractul de delegare (nota bene, legal încheiat) pot fi avute în vedere la determinarea duratei contractului.

În al doilea rând, Decizia nr. 58/2009, definitivă, a Consiliului Concurenţei, a statuat extrem de clar şi lipsit de echivoc că prelungirea prin acte adiţionale a contractelor iniţiale este nelegală, dispunând încetarea acestora.

Trimiterile pe care decizia de casare le face la prevederile Legii nr. 101/2006 şi nr. 51/2006 au în vedere procedurile ce trebuie urmate pentru deblocarea situaţiei, autorităţile cu atribuţii, evaluarea termenelor rezonabile pentru fiecare pas al procedurii.

O interpretare precum cea sugerată de pârâţi lipseşte pur şi simplu de finalitate decizia nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei, perpetuând mai bine de 10 ani o nelegalitate flagrantă.

În ceea ce priveşte situaţia oarecum specifică a sectorului 3, specifică prin neverosimilul conduitei autorităţii publice, anume de a eluda cu totul decizia definitivă a Consiliului Concurenţei şi de a perpetua conduita nelegală, prin încheierea, chiar pe parcursul rejudecării cauzei, un nou act adiţional pe o perioadă care să acopere amortizarea unor investiţii asumate nota bene prin acelaşi act adiţional (încă 10 ani), curtea a constatat că acest mod de a proceda nu constituie decât expresia unui abuz vădit, a unei încercări de eludare, din nou, a obligaţiei impusă de instituţii ale statului de a derula o procedura competitivă, în acord cu prevederile legislaţiei în vigoare, pentru prezervarea unui contract în favoarea aceluiaşi operator. 3.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Primarul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 2, Primarul Sectorului 2 Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 3, Primarul Sectorului 3 Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 4 şi Primarul Sectorului 4 Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 6 şi Primarul Sectorului 6 Bucureşti, S.C. B. S.A., S.C. C. S.A. şi intimata S.C. D. Bucureşti - E. S.A.

Intimata S.C. G. S.A. a declarat recurs atât împotriva sentinţei civile nr. 2774/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cât şi a încheierii din 10.12.2014 a aceleiaşi instanţe.

I. În recursul declarat de Primarul General al Municipiului Bucureşti s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinţei civile nr. 2774/28.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, în raport cu termenele stabilite de instanţa de rejudecare pentru elaborarea/aprobarea caietelor de sarcini şi regulamentelor serviciului de salubrizare, optarea pentru modalitatea de gestiune a serviciului de salubrizare, respectiv întocmirea documentaţiei de achiziţie publică în vederea atribuirii şi încheierii contractelor de delegare a gestiunii şi demararea procedurii de achiziţie publică şi obligarea Consiliului Concurenţei la plata cheltuielilor de judecată suportate în această fază procesuală.

Primul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece, în mod greşit, instanţa de rejudecare a stabilit termene fixe pentru aprobarea caietelor de sarcini şi regulamentelor serviciului de salubrizare, optarea pentru modalitatea de gestiune a serviciului de salubrizare, respectiv întocmirea documentaţiei de achiziţie publică în vederea atribuirii şi încheierii contractelor de delegare a gestiunii.

Prin instituirea unor termene, instanţa de rejudecare a acordat mai mult decât s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată de către Consiliul Concurenţei.

Al doilea motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată de către recurentă că toate fazele administrative prealabile încheierii contractelor de delegare de gestiune presupun parcurgerea unei proceduri de achiziţie publică, fie adoptarea unor acte administrative - hotărâri ale primăriilor de sector sau consiliilor locale de sector, ce pot fi contestate potrivit Legii nr. 554/2004 şi O.U.G. nr. 34/2006.

Prin decizia de casare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte a obligat instanţa de rejudecare la stabilirea termenelor în care urmează să înceteze contractele sau actele adiţionale considerate a avea clauze anticoncurenţiale, cu luarea în considerare a principiului asigurării calităţii şi continuităţii serviciului de salubrizare (art. 3 lit. e) din Legea nr. 101/2006) aflat în strânsă legătură cu principiul protecţiei sănătăţii populaţiei, dar instanţa de fond, deşi a reţinut incidenţa acestui principiu, în mod greşit, a stabilit termene stricte pentru finalizarea procedurilor intermediare.

Cadrul normativ aplicabil procedurii de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare este determinat de următoarele norme speciale:

- Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor;

- Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare utilităţi publice;

- O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractului de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nfr. 34/2006;

- H.G. nr. 717/2008 pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea, derularea şi atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice, a criteriilor de selecţie-cadru a ofertelor pentru serviciile comunitare de utilităţi publice şi a Contractului-cadru de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Potrivit acestor dispoziţii legale, procedura de delegare a contractelor de salubrizare presupune, în principiu, parcurgerea mai multor etape, iar hotărârile autorităţilor deliberative/ordinul Preşedintelui ANRSC sunt acte administrative care pot fi contestate/suspendate în condiţiile Legii nr. 554/2004 şi legilor speciale.

Actele administrative emise în pregătirea/parcurgerea procedurii de achiziţie publică, respectiv rezultatul procedurii pot fi contestate la CNSC şi instanţa de judecată, cu consecinţa blocării procedurii ori reluării întregii proceduri în cazul admiterii contestaţiei/plângerii.

S-a solicitat să se constate că, în raport de prevederile legale, este dificil şi chiar imposibil să se determine un termen concret în care se pot încheia procedurile de decizie şi achiziţie publică ce preced şi însoţesc încheierea noilor contracte de delegare a serviciului de salubrizare (dată la care ar trebui să înceteze contractele sau actele adiţionale considerate a avea clauze anticoncurenţiale, conform principiului calităţii şi continuităţii serviciului de salubrizare).

De aceea, s-a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate în raport de termenele stabilite de instanţa de rejudecare.

II. În recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate în privinţa termenelor stabilite pentru elaborarea, respectiv aprobarea caietelor de sarcini şi regulamentelor serviciului public de salubrizare, optarea pentru modalitatea de gestiune a serviciului de salubrizare, respectiv întocmirea documentaţiei de achiziţie publică şi demararea procedurii de achiziţie publică, potrivit legii, în vederea atribuirii şi încheierii contractelor de delegare a gestiunii.

Motivul de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi s-a apreciat că sentinţa este dată cu încălcarea legii.

A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că a stabilit termene fixe pentru elaborarea, respectiv aprobarea caietelor de sarcini şi regulamentelor serviciului public de salubrizare, deşi toate etapele administrative prealabile încheierii unor noi contracte de delegare de gestiune pentru serviciul public de salubrizare/prestări servicii de salubrizare presupune fie parcurgerea unei proceduri de achiziţie publică, fie adoptarea unor acte administrative ce pot fi contestate potrivit Legii nr. 554/2004.

În raport de normele legale aplicabile, nu se poate determina un termen concret în care se pot derula procedurile de achiziţie publică în vederea atribuirii şi încheierii noilor contracte de delegare a gestiunii.

III. Recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti şi Primarul Sectorului 2 Bucureşti

În motivele de recurs a fost criticată soluţia instanţei de fond:

- cu privire la stabilirea termenelor în care contractele de salubrizare urmează să-şi înceteze aplicabilitatea, soluţia atacată este nelegală, neexistând concordanţă între termenele stabilite prin actele normative privitoare la organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor publice, atât în ceea ce priveşte elaborarea Studiului de oportunitate, în baza căruia, în raport de situaţia specifică fiecărei autorităţi publice urmau a se elabora hotărârea privind modalitatea de delegare a gestiunii, elabora Caietul de sarcini şi documentaţia de atribuire.

Deşi au fost administrate probe, puncte de vedere de către toate părţile ce au propus ca termen o perioadă de 10-24 luni, s-a probat numai punctul de vedere al Consiliului Concurenţei care a propus un termen de 3 luni.

A fost invocată şi incidenţa unor acte normative noi (Legea nr. 99/2014 ce a modificat Legea serviciului public de salubritate nr. 101/2006), prin care autorităţile deliberative ale sectoarelor Municipiului Bucureşti au dobândit competenţe exclusive în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, atribuirea şi derularea activităţilor serviciului de salubrizare, cu excepţia celor care sunt în competenţa unităţii administrativ teritoriale a Municipiului Bucureşti, cu obligaţia respectării strategiei locale cu privire la dezvoltarea pe termen mediu şi lung a serviciului de salubrizare, aprobată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dar şi a actelor normative emise de Autoritatea Naţională de Reglementare a Serviciilor Publice.

- cu privire la stabilirea competenţelor autorităţilor publice în vederea delegării serviciului de salubrizare şi organizare a procedurilor concurenţiale a fost criticată sentinţa pentru că a exclus din dispozitiv Primăria Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti deşi şi acestora le incumbă atribuţii şi responsabilităţi în domeniul salubrizării, conform art. IV al Legii nr. 199/2014;

- în ceea ce priveşte modul de soluţionare al cererii reconvenţionale formulate de S.C. C. S.A., în sprijinul căreia au fost formulate cereri de intervenţie s-a apreciat că soluţia este nelegală pentru că nu s-a răspuns obiecţiilor de nelegalitate, chiar dacă anterior, în alte speţe, exista o soluţionare nefavorabilă.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

IV. Recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 3 Bucureşti şi Primarul Sectorului 3

Au fost invocate ca motive de recurs următoarele:

- instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

- instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

- instanţa, interpretând greşit actul juridice dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;

- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate, în raport de termenele stabilite de instanţa de rejudecare pentru elaborarea/aprobarea caietelor de sarcini şi regulamentelor serviciului de salubrizare, optarea pentru modalitatea de gestiune a serviciului de salubrizare.

V. Recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 4 Bucureşti şi Primarul Sectorului 4 Bucureşti

A fost criticată soluţia instanţei de fond deoarece:

- în mod greşit a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 9 din Legea concurenţei nr. 20/1996 de către Consiliul Local al Sectorului 4 şi Primarul Sectorului 4 Bucureşti, deoarece prelungirea duratei contractului de salubrizare prin actul adiţional nr. x s-a făcut în condiţii legale.

Aşa cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, verificările efectuate de Curtea de Conturi la instituţia recurentă nu au evidenţiat disfuncţionalităţi privind legalitatea plăţilor efectuate în temeiul contractului de prestări servicii din 10.01.1997, iar prelungirea contractului prin acte adiţionale s-a realizat cu respectarea legislaţiei în vigoare, fără a fi incidente prevederile Legii nr. 101/2006.

Atâta timp cât contractul cu E. S.A. a fost încheiat cu respectarea legislaţiei în vigoare în 1997, orice alte prevederi legale ulterioare referitoare la condiţiile de încheiere a unor astfel de contracte, potrivit principiului neretroactivităţii legii civile, nu pot avea incidenţă în speţă, iar obligaţia de organizare a procedurii de achiziţie publică există doar pentru contractele ce urmau a fi atribuite ulterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe, rezilierea contractului fiind posibilă în caz de neexecutare culpabilă a obligaţiilor ce sunt în sarcina E. S.A., dar acesta şi-a executat obligaţiile contractuale.

Cu privire la Decizia Consiliului Concurenţei nr. 58/2009, recurenta a precizat că a întreprins demersuri pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse prin art. 3 din respectiva decizie, a purtat o numeroasă corespondenţă cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, instituţia Primarului General al Municipiului Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti, Consiliul Concurenţei, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

Pe parcursul rejudecării litigiului, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a adoptat Hotărârea cu nr. 82/2015, prin care a aprobat "Strategia de dezvoltare şi funcţionare pe termen mediu şi lung a serviciului public de salubrizare în municipiul Bucureşti", hotărâre ce va sta la baza organizării serviciului public de salubrizare în municipiul Bucureşti.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

VI. Recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului Bucureşti şi Primarul Sectorului 6 Bucureşti

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a considerat că hotărârea instanţei trebuie să fie clară, precisă, să nu se bazeze pe argumente şi convingeri proprii, ci să fie în concordanţă cu prevederile legale în vigoare şi să ţină cont de probele administrate.

În speţă, instanţa de fond nu a ţinut seama de cadrul procesual stabilit de reclamant, nici de prevederile Hotărârii Consiliul General al Municipiului Bucureşti nr. 163/8.07.1999 şi H.G. nr. 1006/2001, nici de probele administrate.

Astfel, deşi Primăria Sectorului 6 nu a avut calitatea de parte în cauza dedusă judecăţii, a fost obligată ca în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii să elaboreze, respectiv să aprobe caiete de sarcini şi regulamentele serviciului public de salubrizare şi, de aceea, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul înlăturării obligaţiei stabilite de instanţa de fond în sarcina Primăriei Sector 6, pentru că nu a avut calitatea de parte în litigiu.

Au fost invocate prevederile art. 1 din Hotărârii Consiliul General al Municipiului Bucureşti nr. 163/8.07.1999 privind reorganizarea activităţii de salubrizare în municipiul Bucureşti în baza cărora s-a încheiat la 01.11.1999, între Primăria Municipiului Bucureşti - în calitate de achizitor şi S.C. C. S.A., în calitate de prestator, Contractul nr. x privind achiziţia serviciului de salubrizare în sectorul 6, contract care a fost prelungit prin acte adiţionale încheiate cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) şi art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 326/2001, a prevederilor art. 6 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 71/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice, coroborate cu cele ale art. 3 lit. e) din Legea nr. 139/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor.

De aceea, s-a apreciat de către recurenţi că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus încetarea contractului-cadru nr. x/16.11.1999 şi actelor adiţionale încheiate privind achiziţia serviciului de salubrizare în sector 6 Bucureşti.

S-a solicitat, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii introductive de instanţă formulată şi precizată de reclamantul Consiliul Concurenţei în contradictoriu cu pârâţii Primarul Sectorului 6 şi Consiliul Local sector 6, ca neîntemeiată.

VII. Recursul declarat de B. SA

În baza dispoziţiilor art. 299, art. 304 pct. 6, pct. 4, pct. 7 şi pct. 9, art. 3041, art. 312 din pct. 1, 2 şi 3 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei şi, pe fond, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, în principal, s-a susţinut că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut - ceea ce nu s-a cerut (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.).

Prin acţiunea introductivă, reclamantul Consiliul Concurenţei a solicitat judecătorului să dispună încetarea contractelor în vigoare şi organizarea de licitaţii pentru atribuirea acestor contracte, în scopul asigurării mediului concurenţial.

Judecătorul fondului admite şi petitul doi al cererii, acela de obligare la organizarea de licitaţii, adăugând însă la ceea ce s-a cerut, menţionând că această obligaţie operează în ipoteza în care autoritatea optează pentru delegare, schimbând limitele judecăţii stabilite de reclamant.

A fost invocat şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. pentru că judecătorul fondului a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Dincolo de depăşirea limitelor sesizării, judecătorul a răsturnat ordinea firească a lucrurilor şi a impus autorităţii publice să ia o decizie, imixtionând într-o chestiune de oportunitatea situată în afara cadrului procesual stabilit şi în afara competenţei instanţei.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a arătat că abordarea judecătorului fondului referitoare la posibilitatea Consiliului Concurenţei de a se adresa Curţii de Apel Bucureşti pentru punerea în executare a deciziei definitive anterioare a acestuia, în condiţiile în care autorităţile publice refuză punerea ei în executare de bună voie, arată că aceasta nu mai îndeplineşte atribuţiile prevăzute art. 3 pct. 1 C. proc. civ. referitoare la competenţa de judecată a Curţii de apel, ci pe cele prevăzute în Cartea V a aceluiaşi Cod, care se referă la executarea silită.

Pe de altă parte, în aplicarea deciziei de îndrumare a Înaltei Curţi, judecătorul fondului are o abordare duală:

- pe de o parte, consideră că instanţa - Curtea de apel, în aplicarea art. 9 pct. 3 nu are altceva de făcut decât să pună în aplicare Decizia nr. 58;

- pe de altă parte, acelaşi judecător constată că practic Decizia nr. 58 este lipsită de aplicabilitate.

Instanţa de control judiciar care a casat sentinţa, a stabilit că motivul principal al acestei soluţii îl constituie ignorarea principiilor cuprinse în legea specială, iar judecătorul fondului putea lua ca termen de referinţă al încetării contractelor fie momentul în care, în acord cu opţiunea "gestiune directă", autoritatea organizează propriul serviciu funcţional de salubrizare, fie momentul în care optează pentru "gestiune delegată", şi este operaţional un nou contract de salubrizare.

A fost criticată soluţia instanţei de fond şi pentru că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

În motivarea acesteia recurenta a arătat că aspectele şi argumentele invocate în cadrul precedentului motiv de recurs se circumscriu şi în legătură cu interpretarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 21/1996.

Instanţa de fond a apreciat că textul de lege trebuie interpretat în sensul învestirii instanţei de către Consiliul Concurenţei cu punerea în executare a dispoziţiilor cuprinse în Decizia nr. 58/2009, fără ca această instanţă să mai poată analiza legalitatea, oportunitatea şi aplicabilitatea acestor dispoziţii.

Însă, în speţă, există o decizie de casare care a dispus stabilirea termenelor în care urmează să înceteze contractele sau actele adiţionale considerate a avea clauze anticoncurenţiale şi art. 9 alin. (3) trebuie interpretat în sensul că instanţa trebuie să analizeze, în raport de apărările pârâţilor şi probele solicitate a fi administrate în cauză, în ce măsură dispoziţiile cuprinse în această decizie sunt legale, necesare, oportune şi aplicabile, prin raportare la conţinutul fiecărui contract în parte.

În legătură cu modul de respectare al deciziei de îndrumare şi alte consideraţii a fost invocat art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta a considerat că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile date prin decizia de îndrumare deoarece:

- probele solicitate de părţi au fost respinse în bloc;

- s-a făcut o aplicare mecanică a unor principii generale în materie de concurenţă;

- pe parcursul derulării litigiului s-au produs modificări esenţiale în materia salubrizării, iar obligaţiile prestatorilor au fost modificate, respectarea lor impunând investiţii efectuate cu costuri suportate de aceştia.

VIII. Recursul declarat de S.C. D. Bucureşti - E. SA

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei pronunţate în sensul admiterii cererii de intervenţie formulată de aceasta.

A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi art. 129 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A fost făcută o scurtă prezentare a litigiului iar cu privire la motivele de nelegalitate ale sentinţei civile nr. 2774/2015 s-a arătat că:

• în ceea ce priveşte contractul de prestare a serviciului de salubrizare pentru Sectorul 4 s-a precizat că a învestit instanţa cu o acţiune ce priveşte primăriile de sector şi toate societăţile de salubrizare, însă pentru sectorul 4 trebuia să se facă o dihotomie în sensul că, de la momentul Deciziei Consiliului Concurenţei, Sectorul 4 şi E. nu au încheiat niciun act adiţional, Sectorul 4 a avut şi are contract încheiat până în ianuarie 2017;

• relaţia contractuală între E. şi Sectorul 4 nu este subsumată ipotezei avută în vedere de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la clauza anticoncurenţială, tocmai datorită momentului la care s-a încheiat acel contract;

• termenul de 90 de zile nu este suficient pentru că sunt chestiuni care ţin de autoritatea deliberativă a Municipiului Bucureşti, trebuind să fie finalizate procedurile şi studiile de fezabilitate, iar de la momentul pronunţării hotărârii şi până la momentul punerii în executare pot interveni modificări legislative.

S-a invocat şi faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. coroborat cu art. 129 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care s-au înlăturat apărările acesteia, iar instanţa nu a aplicat corect legea.

S-a solicitat respingerea recursului şi, pe cale de consecinţă, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie formulată de recurentă.

IX. Recursul declarat de S.C. C. SA

În motivarea recursului a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că în mod nelegal, instanţa de rejudecare a interpretat decizia de casare cu privire la soluţia de respingere a cererii reconvenţionale încălcând astfel limitele casării şi, în consecinţă, dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.

Instanţa de casare a reţinut caracterul definitiv al Deciziei nr. 58/2009 doar cu privire la pârâţii care nu au formulat cerere reconvenţională, întrucât în privinţa recurentei S.C. C. S.A. nu poate fi reţinută din moment ce nu există o hotărâre judecătorească care să statueze asupra legalităţii Deciziei nr. 58/2009.

Pentru că instanţa de fond nu a analizat fondul cererii reconvenţionale, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, conform art. 312 alin. (3) şi (6)1 C. proc. civ., art. 313 C. proc. civ.

S-a invocat şi faptul că cererea reconvenţională urma a fi analizată prin prisma dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, în vigoare la data emiterii actelor adiţionale de prelungire a contractului de salubrizare a Sectorului 6.

Esenţial în cauză, în opinia recurentei, este să se verifice dacă prin actele adiţionale reclamate în acţiunea introductivă s-a prelungit în mod nejustificat perioada contractului. Trebuie analizat pentru fiecare caz în parte dacă este necesar sau nu prelungirea contractului, atâta timp cât, pe de o parte, dispoziţiile Legii nr. 101/2006 o permit, iar, pe de altă parte, aceeaşi permisiune este reglementată şi de dispoziţiile legale speciale. Abia dacă se constată că nu există niciun motiv de prelungire, autoritatea publică locală poate hotărî organizarea unei licitaţii în scopul încheierii unui nou contract.

Nu este lipsit de importanţă, susţine recurenta, că, în speţă, nu era obligatorie aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 87/2001 şi O.G. nr. 60/2001 referitoare la organizarea de licitaţii pentru delegarea serviciului public de salubritate, cât timp contractele modificate prin acte adiţionale au fost încheiate înainte de apariţia acestor dispoziţii, ele fiind supuse prevederilor legale de la momentul încheierii lor.

S-a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea sentinţei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării pe fond a cererii reconvenţionale, iar, în subsidiar, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa respingerii acţiunii principale şi admiterii cererii reconvenţionale formulată de recurentă.

X. Recursul declarat de S.C. G. S.A. a vizat încheierea de şedinţă din 10.12.2014, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 58/2009 şi sentinţa civilă nr. 2774/28.10.2015.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, admiterea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 58/2009 şi constatarea ineficienţei/inopozabilităţii acesteia împotriva G., respectiv admiterea cererii de intervenţie accesorie în favoarea S.C. C. S.A. şi S.C. B. S.A. şi admiterea cererii reconvenţionale formulate de acestea şi anularea Deciziei nr. 58/2009, iar, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii Consiliului Concurenţei împotriva S.C. G. S.A., Municipiul Bucureşti şi Primăria Sectorului 2. În subsidiar, stabilirea termenului de încetare a contractelor în raport de momentul amortizării investiţiilor efectuate de către S.C. G. S.A. şi solicitate expres sau implicit de către autoritatea locală a Sectorului 2 prin prisma obligaţiilor în materie impuse de legislaţia în domeniu.

Motivele de recurs invocate au fost următoarele:

• hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.)

Prin soluţia pronunţată a fost încălcat dreptul de acces la o instanţă, care este un drept efectiv şi nu iluzoriu.

A fost respinsă excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă invocată de recurentă în rejudecare, cu o motivare succintă şi fără bază legală.

Actul administrativ nu face obiectul unei acţiuni în anulare promovată de recurentă chiar în cadrul litigiului (care face inadmisibilă verificarea pe calea excepţiei), căci acţiunea principală este promovată de Consiliul Concurenţei şi viza punerea în executare a acestei decizii.

O primă acţiunea în anulare a fost respinsă ca lipsită de interes (Sentinţa civilă nr. 447/25.01.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, prin respingerea recursului, iar ulterior, acţiunea în anulare a Deciziei nr. 58/2009 a fost respinsă ca tardivă (prin sentinţa civilă nr. 2232/15.09.2015).

Excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare, poate fi invocată oricând, este admisibilă indiferent dacă actul în discuţie mai poate fi contestat pe cale directă sau nu.

Curtea de apel, la rejudecare, a încălcat dreptul la apărare pentru că a respins fără o motivare efectivă toate cererile de probatorii, însă a acceptat modificarea tardivă a cererii de chemare în judecată de către Consiliul Concurenţei.

• hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.)

În condiţiile în care la rejudecare, Curtea de apel trebuia să soluţioneze cererile reconvenţionale formulate de S.C. C. S.A. şi S.C. B. S.A. prin examinarea legalităţii Deciziei nr. 58/2009 şi cum recurenta a formulat cererea de intervenţie accesorie în folosul acestei pârâte-reclamante, instanţa era datoare să examineze inclusiv argumentele acesteia din cererea de intervenţie cu privire la legalitatea deciziei.

Mai mult, instanţa de fond nu a motivat respingerea cererilor de probatorii, modul de stabilire a termenelor de încetare a contractelor de salubrizare, astfel că se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

• hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)

- cu privire la încheierea de şedinţă din 10.12.2014, recurenta consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 aplicabile excepţiei de nelegalitate sunt cele în forma în vigoare în momentul declanşării litigiului (iulie 2010) şi pentru că nu au fost respectate se impune casarea încheierii şi trimiterea spre rejudecare a excepţiei de nelegalitate;

- cu privire la sentinţa civilă nr. 2774/28.10.2015 s-a subliniat, după prezentarea situaţiei de fapt în legătură cu litigiul, că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că prin Decizia nr. 58/2009, Consiliul Concurenţei şi a încălcat propria competenţă pentru că, în materia achiziţiilor publice competenţa materială de investigare şi sancţionare revine Autorităţii pentru Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice, autoritate care a făcut controale din 2008 şi nu a găsit necesar a sesiza instanţa competentă cu cererea de anulare/încetare a controalelor.

Prin emiterea deciziei i-a fost încălcat dreptul la apărare pentru că, deşi a făcut obiectul investigaţiei prin modul de executare a contractului nr. x/25.10.1999 şi a actului adiţional nr. x, nu a fost înştiinţată şi nici nu a avut posibilitatea de a contesta decizia.

Decizia nu este nici motivată pentru că nu s-a făcut o descriere a faptei anticoncurenţiale.

A fost invocată excepţia puterii de lucru judecat (autorităţii de lucru judecat), în raport cu hotărârile Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie date în dosarul nr. x prin care s-a statuat că Decizia nr. 58/2009 nu se răsfrânge asupra drepturilor recurentei derivând din contractul nr. x/2004.

În legătură cu cele reţinute în Decizia nr. 58/2009 s-a apreciat că în mod greşit Consiliul Concurenţei a considerat că termenul contractual era de 5 ani, nu a probat că fapta de prelungire peste 5 ani de către autorităţile locale are efecte asupra mediului concurenţial, în speţă este în analiză un serviciu de interes general şi principiile comunitare referitoare la acestea sunt prioritare raportate la cele rezultând din jurisprudenţa TFUE, inclusiv libera concurenţă, durata de amortizare a investiţiilor efectuate pe tot parcursul derulării contractului, inclusiv în perioada 1999 - 2004 era mult mai ridicată de 5 ani, nu poate fi acceptată poziţia Consiliului Concurenţei cu privire la aplicabilitatea imediată a dispoziţiilor O.G. nr. 87/2001, O.U.G. nr. 60/2001 şi O.U.G. nr. 34/2006, în sensul că în momentul intrării în vigoare a acestor norme încetau de drept efectele contractului.

Au fost indicate dispoziţiile din actele normative incidente în cauză, inclusiv modificările aduse Legii nr. 101/2006 prin Legea nr. 99/2014.

Intimatul Consiliul Concurenţei a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor declarate.

La 28.04.2017 a fost formulată o cerere de suspendare a judecăţii cauzei, formulată de S.C. G. S.A., până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cerere respinsă prin încheierea din 28.04.2017 a Înaltei Curţi.

Au fost formulate cereri de sesizare a CJUE pentru emiterea unei opinii preliminare de către recurentul pârât Primarul General al Municipiului Bucureşti, recurenta pârâtă S.C. B. S.A. şi recurenta intervenientă S.C. G. S.A., cereri ce au fost respinse prin încheierea din 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta pârâtă S.C. B. S.A. a invocat lipsa capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a pârâţilor autorităţi publice Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 3, Primarul Sectorului 3 şi a solicitat respingerea acţiunii formulate de Consiliul Concurenţei ca fiind o acţiune introdusă contra unor persoane care nu prezintă capacitate procesuală de folosinţă şi de exerciţiu, persoane fără personalitate juridică şi care nu pot sta în instanţă în nume propriu, aşa cum au fost chemate în judecată, excepţii ce au fost respinse prin încheierea din 9 februarie 2018 cu motivarea că asupra acestor chestiuni, ce vizează stabilirea cadrului procesual, s-a statuat deja în ciclu procesual anterior.

Prin încheierea din 09.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a luat act de cererea de renunţare la judecata recursului formulată de Consiliul Local al Sectorului 3 şi de Primarul Sectorului 3 Bucureşti.

Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a CGMB, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 3 şi Primarul Sectorului 4, invocate de B. S.A.

Recurentul pârât Primarul general al Municipiului Bucureşti a invocat excepţia lipsei de obiect a capătului I al cererii şi excepţia lipsei de interes a capătului II al cererii, iar recurenta intervenientă S.C. G. S.A. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la Decizia nr. 6006/13 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte va analiza, mai întâi, în baza art. 137 C. proc. civ., excepţiile care au fost invocate, apoi, vor fi analizate recursurile formulate de către părţile din litigiu.

Excepţia rămânerii fără obiect a capătului I al cererii introductive (încetarea contractelor-cadru de delegare a gestiunii serviciului public de salubritate) a fost invocată de recurentul Primarul General al Municipiului Bucureşti şi a fost motivată prin faptul că unele contracte, cele aferente sectoarelor 2, 3, 4 şi 6 ale municipiului Bucureşti, au încetat prin ajungere la termen.

Obiectul unei cereri de chemare în judecată îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantului, ceea ce se solicită prin cerere.

Excepţia va fi respinsă pentru că la dosarul cauzei, recurentul Primarul General al Municipiului Bucureşti nu a depus dovezi din care să rezulte că, în momentul soluţionării recursului, nu ar mai fi în derulare contractele încheiate între autorităţile publice locale şi operatorii de salubritate, chiar dacă ar fi expirat termenele pentru care acestea au fost încheiate, astfel că nu se poate susţine că ar fi rămas fără obiect capătul I al cererii de chemare în judecată.

Excepţia lipsei de interes invocată de recurentul Primarul General al Municipiului Bucureşti cu privire la capătul 2 de cerere introductivă (asigurarea liberei concurenţe, prin delegarea gestiunii serviciului public de salubritate în baza unei licitaţii publice) va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Deşi, C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

În raport de aceste considerente, reclamantul Consiliul Concurenţei are interes să solicite, în baza prerogativelor pe care legea i le-a stabilit pentru apărarea mediului concurenţial, respectarea legislaţiei privind achiziţiile publice de către autorităţile publice şi, de aceea, nu se poate susţine că ar fi lipsit de interes capătul II al cererii de chemare în judecată.

Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată de către recurenta S.C. G. S.A., în raport de Decizia nr. 6006/13.12.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x ce a avut ca obiect anularea Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 58/2009 emisă de acesta, cerere formulată de S.C. G. S.A.

Potrivit art. 1201 din C. civ. 1865:

"Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Există autoritate de lucru judecat atunci când există tripla identitatea de părţi (eadem conditio personarum), cauză (eadem causa petendi) şi obiect (eadem res) prevăzută de dispoziţiile art. 1201 C. civ.

Autoritatea de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.

Prin Decizia nr. 6006/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respins recursul declarat de S.C. G. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 447/25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei S.C. G. S.A. ca lipsită de interes, deoarece acţiunea a fost formulată cu 6 luni înainte de formularea acţiunii prezente a Consiliului Concurenţei .

Prin acea acţiune ce a format obiectul dosarului nr. x al Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta S.C. G. S.A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Concurenţei solicitând anularea Deciziei nr. 58/13.01.2009 emisă de pârât.

În prezenta cauză s-a formulat acţiune de către Consiliul Concurenţei pentru că autorităţile publice locale din municipiul Bucureşti nu au înţeles să se conformeze Deciziei nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei şi s-a solicita luarea de măsuri de restabilire a mediului concurenţial, respectiv asigurarea accesului la piaţa serviciilor de salubritate pe principii concurenţiale, prin organizarea de proceduri competitive, astfel că nu se poate considera că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege (identitatea de obiect, de părţi şi de cauză), pentru a se constata că există autoritate de lucru judecat.

Înainte de a se analiza criticile din recursurile formulate se impun a fi făcute următoarele precizări:

Decizia nr. 58/13.11.20009 a Consiliului Concurenţei a fost emisă în urma investigaţiei efectuate ce a avut ca obiect analiza pieţei serviciului de salubritate din municipiul Bucureşti şi posibila încălcare a prevederilor art. 9 din lege de către autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti. Prin această decizie s-a constatat încălcarea art. 9 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 de către autorităţile publice, s-au luat măsuri de restabilire a mediului concurenţial şi s-a stabilit că, în cazul în care organele administraţiei publice locale nu se conformează acestei decizii, Consiliul Concurenţei se poate adresa Curţii de Apel Bucureşti.

În prezenta cauză se analizează recursul declarat împotriva hotărârii Curţii de Apel Bucureşti pronunţată după decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 1921/10.04.2014).

I. Recursul declarat de Primarul General al Municipiului Bucureşti va fi respins pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.

Recurentul susţine că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut pentru că instanţa de fond a instituit un termen, deşi nu s-a solicitat aceasta de către reclamantul Consiliul Concurenţei, însă aceste critici sunt nefondate.

Consiliul Concurenţei a depus la 09.10.2014, după casarea cu trimitere spre rejudecare, o precizare a cererii de chemare în judecată şi a solicitat şi stabilirea unor termene în care urmează să înceteze contractele sau actele adiţionale considerate a avea clauze anticoncurenţiale.

Această precizare a fost făcută în raport de considerentele deciziei de casare (Decizia nr. 1921/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal) care a stabilit că se impune trimiterea spre rejudecare tocmai pentru a fi stabilite aceste termene, astfel că nu se poate susţine că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut pentru a fi incident acest motiv de casare.

Al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost invocat tot în legătură cu termenele stabilite de către instanţa de fond, dar şi acest motiv este nefondat.

Prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, aşa cum a arătat şi recurentul, s-a stabilit ca în urma rejudecării cauzei, să se stabilească termenele în care urmează să înceteze contractele sau actele adiţionale ce ar conţine clauze anticoncurenţiale, la stabilirea acestora şi să se aibă în vedere actele normative aplicabile şi orice probă concludentă, dar şi principiul consacrat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 101/2006 ce presupune ca un contract să înceteze la momentul la care a intrat în vigoare un nou contract de salubritate.

Din analiza modului de redactare al dispozitivului şi considerentelor sentinţei atacate în prezent rezultă că instanţa de rejudecare a respectat întocmai decizia de casare pentru că a fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Consiliul Concurenţei în contradictoriu cu pârâţii şi intervenienţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 2, Primarul Sectorului 2, Consiliul Local al Sectorului 3, Primarul Sectorului 3, Consiliul Local al Sectorului 4, Primarul Sectorului 4, Consiliul Local al Sectorului 6, Primarul Sectorului 6, S.C. B. S.A., S.C. C. S.A., S.C. D. Bucureşti - E. S.A., respectiv S.C. G. S.A., şi, în consecinţă:

Au fost obligaţi pârâţii Primăria sector 2, Primăria sector 3, Primăria sector 4, şi Primăria sector 6, respectiv Consiliile locale sector 2, 3, 4 şi 6 ca, în termen de maximum 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să elaboreze, respectiv să aprobe caietele de sarcini şi regulamentele serviciului public de salubrizare.

Au fost obligaţi pârâţii Consiliile locale 2, 3, 4 şi 6 ca, în termen de o lună de la adoptarea documentelor mai sus menţionate, să opteze pentru modalitatea de gestiune a serviciului public de salubrizare, precum şi pe pârâţii Primăriile sector 2, 3, 4 şi 6, respectiv Consiliile locale 2, 3, 4 şi 6 ca, în ipoteza opţiunii pentru delegarea de gestiune, în termen de maximum 3 luni de adoptarea HCL privind delegarea gestiunii să întocmească documentaţia de achiziţie publică şi să demareze procedura de achiziţie publică, potrivit legii, în vederea atribuirii şi încheierii contractelor de delegare a gestiunii.

Totodată, s-a dispus încetarea contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare/prestări servicii salubrizare pentru sectoarele 2, 3, 4 şi 6 şi a actelor adiţionale la acestea, la data încheierii noilor contracte de delegare a gestiunii, urmare a derulării procedurilor de achiziţie mai sus menţionate.

A fost respins restul pretenţiilor reclamantului şi cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. C. S.A. ca nefondată.

Au fost respinse ca nefondate cererile de intervenţie accesorie formulate de S.C. G. şi de S.C. D. Bucureşti - E. S.A.

Recurentul susţine că prin stabilirea acestor termene s-ar nesocoti prevederile Legii nr. 554/2004 şi ale O.U.G. nr. 34/2006, dar nu pot fi reţinute aceste critici deoarece termenele stabilite sunt cele ce se impun a fi respectate de către autorităţile publice pârâte pentru a emite acte ce intră în competenţa lor sau termene în care s-a stabilit să "demareze" procedura de achiziţie publică.

De altfel, este greu de admis că se poate considera că termenele stabilite sunt prea scurte, în condiţiile în care, până la data soluţionării prezentului recurs, au trecut aproape 9 ani de la data emiterii Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 58/2009 care constata încălcări ale regulilor de concurenţa în materia salubrizării şi aproape 7 ani de la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti, prin care s-au respins, în mod irevocabil, cererile de anulare a acestei decizii formulate de către autorităţile publice (C.L. Sector 2 Bucureşti şi Primarul Sector 2 Bucureşti, C.L. Sector 3 Bucureşti şi Primarul Sector 3 Bucureşti) sau de către operatorii economici ce prestau acest serviciu (S.C. G. S.A. şi E. SA).

De aceea, se poate aprecia că termenele stabilite prin hotărâre judecătorească pronunţată de instanţa de fond sunt rezonabile şi poate fi respectat cadrul normativ invocat de către recurentă, chiar dacă au fost fixate aceste termene.

II. În recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi s-a referit tot la termenele stabilite prin hotărârea atacată.

Pentru că această chestiune a fost analizată în cadrul recursului declarat de Primarul General al Municipiului Bucureşti, pentru acelaşi argumente prezentate, se constată că sunt nefondate criticile recurentului, iar hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

III. În recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti şi Primarul Sectorului 2 Bucureşti a fost criticată soluţia instanţei de fond din perspectiva termenelor stabilite de instanţa de fond, iar în raport de considerentele prezentate anterior, aceste critici nu vor fi reţinute.

În plus, recurenţii au făcut referiri la incidenţa în cauză a unor acte normative noi (Legea nr. 99/2014 care a modificat Legea nr. 101/2006 a serviciului public de salubritate), dar acestea nu conduc la nelegalitatea hotărârii atacate deoarece noile competenţe stabilite de lege în sarcina autorităţilor deliberative ale sectoarelor municipiului Bucureşti au fost avute în vedere de către instanţa de fond în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, atribuirea şi derularea activităţilor necesare serviciului de salubrizare, iar prin aceasta nu au fost ignorate dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 99/2014 ce stabilesc atribuţii şi responsabilităţi pentru H. şi Primarul General al Municipiului Bucureşti, autorităţi care trebuie să-şi îndeplinească toate obligaţiile prevăzute prin lege în sarcina lor în materia serviciului public de salubrizare, astfel că sunt nefondate aceste susţineri.

Referitor la criticile ce vizează modul de soluţionare al cererii reconvenţionale formulate de S.C. C. S.A., acestea vor fi analizate în cadrul recursului declarat de S.C. C. S.A. împotriva hotărârii instanţei de fond.

IV. Recursul declarat de C.L. Sector 3 Bucureşti şi Primarul Sectorului 3 Bucureşti nu va mai fi analizat deoarece aceşti recurenţi au renunţat la calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de fond.

Prin încheierea din 09.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a luat act de cererea de renunţare la judecata recursului formulată de Consiliul Local al Sectorului 3 şi de Primarul Sectorului 3 Bucureşti.

V. Recursul declarat de C.L. Sector 4 Bucureşti şi Primarul Sector 4 Bucureşti va fi respins ca nefondat pentru că nu pot fi reţinute criticile formulate.

O primă critică din recurs s-a referit la reţinerea greşită de către instanţa de fond a încălcării prevederilor art. 9 din Legea nr. 21/1996 de către aceşti recurenţi, dar critica nu poate fi reţinută.

Recurenţii susţin că prelungirea contractului încheiat în anul 1997 prin acte adiţionale s-ar fi făcut cu respectarea prevederilor legale, dar din probele depuse la dosar, rezultă că prin prelungirea automată a contractului încheiat în 1997 atât în 2004, cât şi în 2006 (ultima prelungire prin act adiţional fiind pe o durată de 10 ani) s-au încălcat prevederile legale.

Fiind în discuţie un contract administrativ cu executare succesivă, acestuia îi sunt aplicabile prevederile legale ce au intervenit ulterior încheierii emise în acest domeniu ce impuneau respectarea principiului liberei concurenţe în domeniul serviciului public de salubritate, astfel că nu pot fi reţinute susţinerile recurenţilor potrivit cărora aceste acte normative nu ar fi trebuit respectate la încheierea actelor adiţionale.

De altfel, recurenţii susţin, pe de o parte, că au respectat prevederile legale la momentul încheierii actelor adiţionale, dar, pe de altă parte, au invocat faptul că ar fi întreprins demersuri pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse prin art. 3 din Decizia nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei.

Într-adevăr, la dosar au fost depuse adresele întocmite de aceste autorităţi şi corespondenţa purtată cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Concurenţei şi Autorităţii Naţionale pentru Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice, dar acestea nu dovedesc că au fost respectate cele stabilite prin Decizia nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei pentru Sectorul 4 Bucureşti.

Nici faptul că a fost adoptată Strategia de dezvoltare şi funcţionarea pe termen mediu şi lung a serviciului public de salubrizare în mun. Bucureşti, nu dovedeşte respectarea întocmai a Deciziei nr. 58/2009 pentru că, chiar recurenţii au arătat, aceasta va sta la baza organizării serviciului în mun. Bucureşti dar, până la data soluţionării prezentei cauze, nu s-a făcut dovada organizării acestui serviciu în Sectorul 4 Bucureşti, cu respectarea principiilor şi regulilor de concurenţă sau dacă a optat pentru modalitatea de gestiune directă a serviciului de salubrizare.

VI. Recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti şi Primarul Sectorului 6 Bucureşti va fi respins pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanţei de fond este clară, precisă, a prezentat argumentele pentru care a fost admisă acţiunea şi este în concordanţă cu prevederile legale în vigoare şi care se referă la problemele ce au fost dezlegate în cauză, a ţinut seama de cadrul procesual stabilit.

Critica potrivit căreia s-au stabilit obligaţii pentru Primăria Sectorului 6 Bucureşti deşi aceasta nu a fost parte în litigiu, va fi înlăturată deoarece parte în cauză a fost Primarul Sectorului 6 Bucureşti, iar conform art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale " Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale."

Nu vor fi reţinute nici susţinerile recurenţilor referitoare la prelungirea, în mod legal a contractului încheiat în anul 1999 cu S.C. C. S.A. prin acte adiţionale ulterioare, deoarece prin aceasta s-au încălcat prevederilor Legii nr. 21/1996 şi s-a blocat accesul pe piaţă al altor operatori economici.

De altfel, chestiunea caracterului nelegal al prelungirilor succesive a contractelor de salubrizare constatată prin Decizia nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei a fost tranşată chiar prin Decizia nr. 1921/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinţei pronunţate în primul ciclu procesual şi unde s-a subliniat caracterul definitiv al Deciziei nr. 58/2009 emisă de Consiliul Concurenţei, iar aceste aspecte nu au făcut obiectul analizei instanţei după rejudecarea cauzei şi, deci, nu mai poate fi reluată în această cale de atac.

VII. Recursul declarat de B. S.A. va fi respins pentru că toate criticile formulate nu pot fi considerate fondate.

Primul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. (instanţa a dat mai mult decât s-a cerut/ceea ce nu s-a cerut).

În cauză, judecătorul fondului nu a dat ceea ce nu s-a cerut şi nici mai mult decât s-a cerut de către reclamant pentru că, aşa cum s-a arătat, prin cererea iniţială, Consiliul Concurenţei a solicitat obligarea pârâţilor la adoptarea măsurilor necesare restabilirii mediului concurenţial pe piaţa serviciului de salubrizare din Municipiul Bucureşti, respectiv la încetarea contractelor - cadru de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare încheiate pentru Sectoarele 1, 2, 3, 4 şi 6 ale Municipiului Bucureşti şi asigurarea manifestării liberei concurenţe, prin delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare în baza unei licitaţii publice, prin care să se asigure transparenţa şi egalitatea de tratament între agenţii economici interesaţi să intre pe această piaţă.

După casarea cu trimitere, în raport de considerentele deciziei de casare, Consiliul Concurenţei a modificat cererea şi a solicitat, în ceea ce priveşte autorităţile administraţiei publice locale din Municipiul Bucureşti faţă de care se solicită în acţiune obligarea de către instanţa de judecată la adoptarea măsurilor privind restabilirea mediului concurenţial:

În principal, în cazul în care se optează pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare, obligarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), în calitate de autoritate competentă, să delege direct către operatori gestiunea respectivului serviciu public în scopul asigurării manifestării liberei concurenţe în baza unor proceduri de achiziţie publică prin care să se asigure transparenţa şi egalitatea de tratament între agenţii economici interesaţi să intre pe această piaţă;

În subsidiar, în măsura în care se va respinge solicitarea principală, obligarea CGMB să procedeze, în cazul în care se optează pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare, la împuternicirea consiliilor locale de sector pentru îndeplinirea delegării serviciului public menţionat, respectiv a Consiliului Local al Sectorului 1, Consiliului Local al Sectorului 2, Consiliului Local al Sectorului 3, Consiliului Local al Sectorului 4 şi Consiliului Local al Sectorului 6.

Totodată, în condiţiile admiterii cererii formulate în subsidiar, a solicitat, în cazul în care se optează pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare, obligarea consiliilor locale de sector sus-menţionate la asigurarea manifestării liberei concurenţe, prin delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare în baza unor proceduri de achiziţie publică prin care să se asigure transparenţa şi egalitatea de tratament între agenţii economici interesaţi să intre pe această piaţă.

În ceea ce priveşte termenele în care urmează să înceteze contractele şi actele adiţionale ce conţin clauze anticoncurenţiale, a solicitat stabilirea prin sentinţă a unui termen de trei luni de la data comunicării soluţiei de admitere a acţiunii Consiliului Concurentei în prezentul litigiu.

Prin aceea că instanţa de fond a stabilit că autorităţile publice pârâte sunt obligate la organizarea de licitaţii doar în ipoteza în care optează pentru delegarea gestiunii serviciului de salubrizare, nu înseamnă că s-a pronunţat pe ceea ce nu s-a cerut întrucât chiar legea dă posibilitatea autorităţilor publice să opteze, iar obligaţia de a organiza proceduri concurenţiale incumbă numai în ipoteza delegării de gestiunii a serviciului de salubrizare. Instanţa nu se poate substitui dreptului autorităţii de a opta, astfel că a prevăzut respectarea regulilor de concurenţă numai în ipoteza în care legea le impune (delegarea de gestiune).

Nu este fondat nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., iar judecătorul fondului nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti aşa cum susţine recurenta.

Instanţa de fond, prin modul în care a stabilit luarea măsurilor de către autorităţile publice, nu a obligat aceste autorităţi să aleagă una dintre variantele prevăzute de lege, ci chiar a precizat că acestea au posibilitatea, aşa cum prevede art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, să aleagă între gestiunea directă sau gestiunea delegată, iar în ipoteza în care s-ar opta pentru gestiunea delegată să aplice art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, respectiv să demareze procedura de achiziţie publică în vederea atribuirii şi încheierii contractelor de delegare a gestiunii.

Prin urmare, opţiunea alegerii între gestiunea directă şi cea delegată, fiind una de oportunitate, aşa cum chiar recurenta a precizat, aparţine în exclusivitate autorităţii publice locale şi instanţa de fond nu a impus una dintre aceste variante ci a lăsat autorităţii publice să analizeze care dintre cele două opţiuni este oportună.

În cadrul acestui motiv de recurs recurentul a invocat o nerespectare a regulilor de competenţă pentru că ar fi vorba de competenţa instanţelor în materie de executare silită, dar aceste susţineri nu pot fi reţinute.

În Decizia nr. 1921/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost dezlegată problema competenţei instanţei de contencios administrativ de a se pronunţa asupra acţiunilor formulate de Consiliul Concurenţei, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, respectiv competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. De aceea, această problemă a intrat în puterea lucrului judecat, potrivit art. 315 C. proc. civ., dezlegările date de instanţa de recurs având caracter obligatoriu.

Instanţa de fond nu a susţinut că Decizia nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei este lipsită de aplicabilitate, aşa cum a arătat recurenta, ci a precizat expres că premisa pentru formularea unei acţiuni potrivit gart. 9 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 este chiar existenţa unei asemenea decizii a Consiliului Concurenţei prin care să se fi constatat încălcarea de către autorităţile publice a regulilor de concurenţă, iar autoritatea publică să nu respecte cele stabilite de Consiliul Concurenţei.

La stabilirea termenelor, aşa cum s-a dispus prin decizia de casare, au fost avute în vedere de către instanţa de fond, dispoziţiile legale şi chiar s-a dispus ca încetarea contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare şi a actelor adiţionale să se facă la data încheierii noilor contracte de delegare a gestiunii, numai că în ipoteza în care s-ar opta pentru aceasta.

Per a contrario, în cazul optării pentru gestiune directă, contractele de delegare a gestiunii şi actele adiţionale urmează a înceta la momentul în care serviciul de salubrizare va fi prestat conform gestiunii directe de către serviciul organizat- de către autoritatea publică.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va fi respins deoarece prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 au fost corect aplicate şi interpretate de către instanţa de fond.

Modul în care poate fi interpretat şi aplicat art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a constituit motiv de recurs şi în calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti în primul ciclu procesual, iar aspectele legate de legalitatea, oportunitatea şi aplicabilitatea Deciziei nr. 58/2009 au fost analizate prin Decizia nr. 1921/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, când s-a analizat şi dezlegat problema existenţei unei restrângeri a liberei concurenţe prin prelungirea succesivă a contractelor de salubrizare iar instanţa la rejudecarea cauzei a apreciat că, dat fiind caracterul definitiv al deciziei de casare, aceste aspecte nu mai pot fi analizate.

Prin urmare, după casarea cu trimitere singurele aspecte ce mai puteau fi analizate şi au fost tranşate de către instanţa de fond după rejudecare, erau cele referitoare la termenele în care urmau să înceteze contractele şi actele adiţionale (prelungite nelegal) din perspectiva respectării principiului continuităţii serviciului de salubrizare, a dispoziţiilor Legii nr. 101/2006, a Legii nr. 51/2006 şi a altor acte normative şi probatorii.

Or, în cauză, instanţa de fond după casare, în limitele stabilite de decizia de casare, a stabilit aceste termene, cu respectarea prevederilor legale, inclusiv a celor care au modificat Legea nr. 101/2006, respectiv ale Legii nr. 99/2014, dispoziţii la care s-au făcut referiri, astfel că nu se poate susţine că nu s-ar fi respectat dispoziţiile date prin decizia de casare şi deci, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 3041 C. proc. civ.

VIII. Recursul declarat de S.C. D. Bucureşti - E. S.A. este nefondat şi va fi respins pentru că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale.

Primul aspect criticat de către recurentă este cel real legat de contractul şi actul adiţional încheiat între E. S.A. şi Sectorul 4 Bucureşti care nu ar conţine clauze anticoncurenţiale şi că încheierea contractului şi a actelor adiţionale s-ar fi făcut cu respectarea legii. Or, aşa cum s-a arătat anterior, C.L. Sector 4 Bucureşti şi Primarul Sectorului 4 Bucureşti apar printre autorităţile înscrise în Decizia nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei care nu au respectat principiile concurenţiale la încheierea contractelor de salubritate, iar problema legalităţii modului de încheiere şi de prelungire, prin acte adiţionale, a contractelor de prestare a serviciului public de salubritate, inclusiv la nivelul Sectorului 4 Bucureşti, a fost dezlegată prin Decizia nr. 1921/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi nu mai poate fi analizată în prezenta cauză, în raport cu prevederile art. 315 C. proc. civ.

Nici aspectele criticate de recurentă în raport cu termenele fixate nu vor fi reţinute pentru argumentele prezentate în cazul celorlalte recursuri ce au vizat aceleaşi aspecte şi care nu vor fi reluate.

Deşi nu a invocat expres dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nemotivată, însă, din analiza hotărârilor atacate, rezultă că aceasta a fost redactată cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv a art. 261 C. proc. civ., fiind prezentate argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, în raport de decizia de casare.

IX. Recursul declarat de S.C. C. S.A. a vizat soluţia de respingere a cererii reconvenţionale formulate de aceasta, dar criticile sunt nefondate.

Este adevărat că prin Decizia nr. 1921/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a stabilit că instanţa de rejudecare va analiza şi cererea reconvenţională formulată de S.C. C. S.A. prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei, iar în urma rejudecării instanţa de fond a respins această cerere reconvenţională, dar criticile recurentei cu privire la această soluţie sunt nefondate.

Se poate constata că nu există o hotărâre judecătoreasă pronunţată în contradictoriu cu S.C. C. S.A. prin care să se fi respins o acţiune în anulare a Deciziei nr. 58/2009 emisă de Consiliul Concurenţei, dar în condiţiile în care există alte hotărâri judecătoreşti, pronunţate în contradictoriu cu alte părţi dar care au calitatea de părţi şi în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 1921/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a apreciat că legalitatea Deciziei nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei nu mai poate fi pusă în discuţie pentru că ea are caracter definitiv, soluţia instanţei de fond cu privire la cererea reconvenţională formulată de S.C. C. S.A. este corectă.

Mai mult, instanţa de fond a analizat motivul de nelegalitate invocat de către recurenta S.C. C. S.A., cel care viza lipsa de competenţă a Consiliului Concurenţei de a verifica aspecte legate de achiziţiile publice şi că singura instituţie abilitată ar fi ANRMAP şi, deci, nu se poate susţine că nu a fost analizat fondul cererii reconvenţionale, aşa cum susţine recurenta. Mai mult, faţă de susţinerile instanţei de fond în raport de acel motiv de nelegalitate invocat în cererea reconvenţională referitor la atribuţiile ANRMAP şi Consiliul Concurenţei, recurenta nu a adus nicio critică.

În cadrul motivelor de recurs s-au făcut referiri şi la soluţia pe fond a instanţei în ceea ce priveşte actele adiţionale prin care a fost prelungită prestarea serviciilor de salubrizare, dar acest aspect a fost invocat şi în alte recursuri, dar pentru aceleaşi argumente, nu vor fi reţinute.

X. Recursul declarat de S.C. G. SA

Primul motiv de recurs invocat (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) se referă la soluţia pronunţată de către instanţa de fond, după casare, asupra excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei, excepţie invocată de S.C. G. S.A. şi respinsă prin încheierea din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal .

Prin soluţia de admitere a excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă nu a fost încălcat dreptul recurentei de acces la instanţă pentru că, aşa cum rezultă din prezenta cauză, aceasta a putut exercita calea de atac şi a prezentat argumentele pentru care consideră că soluţia instanţei de fond este greşită, fiind astfel dovedit că acest drept este unul efectiv şi nu iluzoriu.

Deşi susţine că nu a avut calitatea de parte decât în prezentul litigiu ce are ca obiect punerea în executare a unei Decizii a Consiliului Concurenţei întemeiată pe art. 9 alin. (3) din Legea nr. 21/19969, totuşi se impune făcută precizarea că S.C. G. S.A. a formulat cerere de intervenţie în favoarea H. şi a Consiliului Local al Sectorului 2 şi Primarul Sectorului 2 Bucureşti, încă din primul ciclu procesual şi putea formula apărări în legătură cu nelegalitatea Deciziei nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei.

Mai mult, aspectele legate de legalitatea acestei decizii au fost tranşate irevocabil prin Decizia nr. 1921/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi, în condiţiile în care legalitatea acesteia a fost stabilită prin decizia de casare, apare ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a aceleiaşi decizii.

În condiţiile în care acţiunile în anulare ce au vizat Decizia nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei au fost respinse irevocabil prin Decizia nr. 4371/28.09.2012 şi Decizia nr. 3765/27.09.2012 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal apare ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a aceleiaşi decizii.

Chiar dacă legalitatea a fost analizată la solicitarea unor alte părţi, nu ar putea fi admisibilă excepţia de nelegalitate a aceluiaşi act pentru că s-ar opune puterea de lucru judecat al acestor hotărâri judecătoreşti.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat şi va fi respins.

Mai întâi, se impunea făcută precizarea că cererea reconvenţională a formulat în cauză numai S.C. C. S.A. şi nu S.C. B. S.A., aşa cum susţine recurenta în recursul prezent, iar cererea de intervenţie accesorie a fost formulată de S.C. G. S.A. în folosul S.C. C. S.A.

În condiţiile în care cererea reconvenţională formulată de S.C. C. S.A. a fost respinsă şi nu s-a admis acţiunea în anulare a Deciziei nr. 58/2009, aşa cum a solicitat S.C. C. S.A., nu se mai impune analiza criticilor de nelegalitate invocate în cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. G. S.A. pentru că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ., cererea de intervenţie accesorie este formulată în interesul uneia dintre părţi şi sprijină apărarea acestuia.

Instanţa de fond a motivat soluţia adoptată, modul de stabilire a termenelor şi, de aceea, nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, aşa cum solicită recurenta .

Hotărârea instanţei de fond nu este lipsită de temei legal şi nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la încheierea de şedinţă din 10.12.2014 se invocă faptul că ar fi incidente dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la momentul declanşării litigiului .

În speţă, instanţa a făcut corect aplicarea prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data declanşării litigiului, potrivit cărora "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze."

Pentru că care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze, în mod corect, instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate invocată şi nu se impunea sesizarea unei alte instanţe, iar soluţia pronunţată a putut fi atacată cu recurs odată cu fondul, aşa cum prevedea textul legii.

Soluţia este dată cu respectarea Soluţiei de principiu adoptată în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din 20 mai 2013 când s-a stabilit că "Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplică numai în procesele începute după data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010."

În privinţa criticilor aduse sentinţei atacate se constată că acestea sunt nefondate.

În legătură cu încălcarea competenţelor de către Consiliul Concurenţei prin emiterea Deciziei nr. 58/20089, se poate susţine că autoritatea în materie de concurenţă, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, are atribuţii de a verifica dacă, prin acţiunile lor, organele administraţiei publice centrale sau locale au avut ca obiect sau au putut avea ca obiect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.

Această activitate nu se suprapune cu activitatea şi competenţa ce îi revine Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice în materia achiziţiilor publice, iar faptul că această autoritate a verificat activitatea unora dintre părţile din litigiu nu duce la imposibilitatea constatării încălcării unor reguli de concurenţă de către Consiliul Concurenţei cu privire la aceeaşi activitate.

Nu se poate susţine nici că Decizia nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei nu ar fi motivată deoarece s-a făcut o descriere amplă a faptelor care au fost considerate anticoncurenţiale de către fiecare dintre autorităţile publice implicate.

Cu privire la excepţia puterii de lucru judecat, instanţa de recurs a analizat cu prioritate şi au fost prezentate argumente în sprijinul acestei soluţii.

Nu se poate susţine nici că prin prelungirea termenelor pentru prestarea serviciilor de salubrizare prin acte adiţionale nu ar exista efecte asupra mediului concurenţial deoarece, prin aceste acte adiţionale a fost prelungi contractul iniţial cu acelaşi operator de salubritate, deşi prevederile legale impuneau desfăşurarea unor proceduri concurenţiale. Dar, autorităţile publice au preferat să prelungească aceste contracte cu aceeaşi operatori şi nu au demarat procedurile pentru a se asigura accesul la procedură şi a altor operatori economici interesaţi.

Nici faptul că serviciul de salubritate este unul de interes general nu justifică încălcarea regulilor de concurenţă de către autorităţile publice din municipiul Bucureşti care sunt părţi în prezentul litigiu.

Astfel, art. 106 alin. (2) TFUE prevede expres că şi întreprinderilor care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general se supun regulilor de concurenţă, iar limitările concurenţei trebuie să fie bine justificate.

Nu s-a susţinut de către Consiliul Concurenţei că odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr. 87/2003, O.U.G. nr. 60/2001 şi O.U.G. nr. 34/2006 ar fi trebuie să înceteze de drept efectele contractului, ci că în aceste acte normative se face trimitere expresă la respectarea principiilor liberei concurenţe în materia serviciilor de salubrizare şi că‚ în mod nelegal, s-a prelungit durata contractelor încheiate iniţial pe durate foarte mari de timp, ceea ce a afectat concurenţa pe piaţă a acestor servicii.

Chestiunea investiţiilor efectuate nu poate fi analizată în prezenta cauză, pentru că se analizează numai modul în care a fost pusă în executare Decizia nr. 58/2009 a Consiliului Concurenţei.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti şi Primarul Sectorului 6 Bucureşti, pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pârâţii Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti şi Primarul Sectorului 2 Bucureşti, pârâţii Primarul Sectorului 4 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 4 Bucureşti, pârâta S.C. "B." S.A., pârâta S.C. "C." S.A., prin Administrator Judiciar K. SPRL şi de intervenienta S.C. "D. Bucureşti E." S.A., împotriva sentinţei civile nr. 2774 din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul declarat de intervenienta S.C. "G." S.A. împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2014 şi a sentinţei civile nr. 2774 din 28 octombrie 2015 ale Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia rămânerii fără obiect a capătului 1 al cererii introductive şi excepţia lipsei de interes a capătului 2 al cererii introductive din acţiunea principală, invocate de recurentul-pârât Primarul General al Municipiului Bucureşti.

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de recurenta-intervenientă S.C. "G." S.A.

Respinge recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti şi Primarul Sectorului 6 Bucureşti, pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pârâţii Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti şi Primarul Sectorului 2 Bucureşti, pârâţii Primarul Sectorului 4 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 4 Bucureşti, pârâta S.C. "B." S.A., pârâta S.C. "C." S.A., prin Administrator Judiciar K. SPRL şi de intervenienta S.C. "D. Bucureşti E." S.A., împotriva sentinţei civile nr. 2774 din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi recursul declarat de intervenienta S.C. "G." SA împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2014 şi a sentinţei civile nr. 2774 din 28 octombrie 2015 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2018.