Negative jurisdictional conflict: Competence for annulment of local forestry authority's refusal and accessory compensation claims against central ministry

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă, reclamanta Asociaţia Composesorală Plăieşii de Jos a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, să dispună:

- anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la:

- plata sumei de 45.575,93 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 201,70 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2017, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2017;

- plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal, începând cu data de 24.03.2017 - data la care a fost depusă Cererea nr. x/23.03.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 45 din 17 ianuarie 2018, Tribunalul Harghita a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, în cauză, este relevant criteriul rangului autorităţii publice, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere că unul dintre capetele de cerere vizează obligarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală, la plata unor sume de bani, competenţa revine curţii de apel.

2.2. Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 100 din 20 aprilie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că cererea de chemare în judecată analizată este grefată pe refuzul considerat nejustificat de soluţionare a cererii adresate pârâtei Garda Forestieră Braşov, primul petit vizând anularea actului în care este materializat acest refuz, iar petitele în pretenţii au un caracter accesoriu (fiind folosită expresia "cu consecinţa obligării în solidar a pârâţilor…").

Ca urmare, competenţa urmează a fi stabilită prin raportare la actul administrativ dedus judecăţii, menţionat în primul petit al acţiunii, respectiv anularea actului considerat administrativ în care este exprimat refuzul pârâtei Garda Forestieră Braşov de a acorda drepturile solicitate.

Faptul că s-a solicitat şi obligarea pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor (autoritate publică centrală) la plata despăgubirilor, în solidar cu Garda Forestieră Braşov, nu este de natură a atrage competenţa de soluţionare a curţii de apel, atâta timp cât cererea de acordare a despăgubirilor este accesorie celei privind nelegalitatea actului administrativ, pentru stabilirea competenţei este relevant rangul autorităţii emitente a actului sau căreia i-a fost adresată cererea.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, manifestat prin Adresa nr. x/2017 a cărei anulare se solicită.

În speţă, Garda Forestieră Braşov, în calitate de emitentă a adresei contestate, este o autoritate publică de nivel local.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene […] se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

Faptul că reclamanta a formulat un capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor şi Pădurilor, nu este de natură a atrage competenţa materială a curţii de apel.

Astfel, cererea de acordare a despăgubirilor, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, şi care este formulată în contradictoriu şi cu Ministerul Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv anularea Adresei nr. x/2017, emisă de Garda Forestieră Braşov.

De altfel, în considerarea specificului cererilor în materia contenciosului administrativ, o acţiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acţiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispoziţiile art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte împrejurarea că obligaţia acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 6 coroborate cu cele ale art. 12 din H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efetuează plăţile.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4)din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.