Competence to adjudicate exception of illegality of ANRE order: incidental nature under Law 554/2004 versus specialized administrative jurisdiction for annulment actions

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş, care formează obiectul dosarului nr. x/2015, petenta A. S.A a formulat plângere contravenţională împotriva Procesului-verbal de contravenţie nr. x/06.10.2015 prin care a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 93 alin. (1) pct. 4 Legea nr. 123/2012, referitoare la nerespectarea condiţiilor de valabilitate asociate licenţelor/atestatelor/autorizaţiilor.

În cadrul acestui dosar, la data de 28 noiembrie 2017, petenta a invocat, totodată, excepţia de nelegalitate art. 17 alin. (1) lit. c din Condiţiile Generale asociate licenţei pentru prestarea serviciului de distribuţie a energiei electrice de către operatorii economici concesionari ai serviciului de distribuţie a energiei electrice, aprobate prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 73/6.08.2014, respectiv soluţionarea plângerii contravenţionale fără a se ţine seama de aceste prevederi, susţinând că această excepţie trebuie soluţionată de această instanţă, învestită cu soluţionarea fondului cauzei, invocând art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi literatură juridică de specialitate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 456 din 76 februarie 2018, Judecătoria Târgu-Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a excepţiei de nelegalitate, dispunând declinarea cauzei având ca obiect excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. c din Condiţiile generale asociate Licenţei pentru prestarea serviciului de distribuţie a energiei electrice de către operatorii economici concesionari ai serviciului de distribuţie a energiei electrice aprobate prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 73/6.08.2014 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut incidenţa prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, potrivit cărora ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţilor interesate.

2.2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1919 din 23 aprilie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că determinarea instanţei competente material în cazul contestării Ordinelor emise de Preşedintele ANRE se realizează în funcţie de calea procedurală de contestare aleasă de parte.

Astfel, în cazul acţiunii în anulare competenţa se stabileşte în baza art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, iar în cazul excepţiei de nelegalitate se stabileşte prin raportare la dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Aşa fiind, a reţinut că în cazul excepţiei de nelegalitate, instanţa competentă este instanţa învestită cu soluţionarea litigiului în cadrul căruia se invocă excepţia, indiferent de natura litigiului sau de gradul de jurisdicţie, soluţie ce se explică faţă de efectele pe care le produce o eventuală admitere a excepţiei de nelegalitate conform art. 4 alin. (3) Legea nr. 554/2004, spre deosebire de efectele pe care le produce o eventuală admitere a acţiunii în anulare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judeăţii vizează excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. c din Condiţiile generale asociate Licenţei pentru prestarea serviciului de distribuţie a energiei electrice de către operatorii economici concesionari ai serviciului de distribuţie a energiei electrice aprobate prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 73/6.08.2014

Înalta Curte reţine că Judecătoria Târgu-Mureş a fost învestită cu o plângere contravenţională îndreptată împotriva Procesului-verbal de contravenţie nr. x/06.10.2015 prin care petenta A. S.A a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 93 alin. (1) pct. 4 Legea nr. 123/2012, cerere în cadrul căreia petenta a invocat şi o excepţie de nelegalitate., în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2014.

În speţă, se constată că sunt incidente prevederile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, în vigoarea de la 15.02.2013, potrivit cărora:

"(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu ori la cererea părţii interesate.

(2)Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul."

Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că instanţa competentă să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate este chiar instanţa învestită cu soluţionarea fondului pricinii în care a fost invocată această excepţie.

Prin urmare, instanţa de trimitere a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare anterioară datei de 15.02.2013, care atribuiau competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea instanţei de contencios administrativ, la sesizarea instanţei învestite cu judecata fondului litigiului.

Or, noua reglementare a dispoziţiilor sus-menţionate a readus excepţia de nelegalitate în competenţa instanţei în faţa căreia a fost invocată, indiferent de natura juridică a litigiului, fiind evident caracterul incidental al acesteia.

Referitor la dispoziţiile speciale ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, invocate, se reţine că acestea ar fi incidente strict în situaţia în care instanţa ar fi fost învestită cu o acţiune în anulare având ca obiect un ordin sau o decizie emisă de preşedintele A.N.R.E.

Prin urmare, procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate este guvernată, în ceea ce priveşte instanţa competentă şi soluţiile care pot fi pronunţate şi calea de atac, exclusiv de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4)din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta B. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.