Jurisdictional conflict over tax litigation: district court competence for claims under 1,000,000 RON despite involvement of central authority

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice, obligarea acestora la anularea Dispoziţiei obligatorii nr. X/30 mai 2017 emisă de DGRFP Craiova şi a Deciziei nr. 68/P/31 august 2017 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi contestaţiilor, apreciind că sunt nelegale şi netemeinice.

Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor la validarea şi la plata sumei de bani ce i se cuvine conform decontului justificativ aferent facturii fiscale nr. x/20.11.2015 şi Contractului de consultanţă nr. 30/04.09.2015 încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.A.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 148 din 26 ianuarie 2018, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, având în vedere că, potrivit art. 36 şi 45 din H.G. nr. 101/2012, în cazul formulării unor acţiuni având ca obiect contestarea deciziilor emise în soluţionarea plângerilor prealabile de către Ministerul Finanţelor Publice - Biroul de soluţionare a plângerilor prealabile şi contestaţiilor, actul administrativ ce face obiectul unor asemenea acţiuni este reprezentat de decizia emisă de către Ministerul Finanţelor Publice în soluţionarea plângerii prealabile.

În cauză, obiectul principal al acţiunii îl constituie anularea Deciziei nr. 68 din 31.08.2017 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, prin care a fost respinsă plângerea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., iar celelalte solicitări reprezintă cereri accesorii, modul lor de soluţionare depinzând de soluţia ce se va pronunţa cu privire la capătul principal de cerere al acţiunii.

Prin urmare, întrucât actul administrativ atacat este emis de o autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Craiova.

2.2. Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 148 din 13 martie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în cauză, actul administrativ pretins vătămător, respectiv dispoziţia obligatorie nr. X/30.05.2017, a cărei anulare se solicită, a fost emisă în parcurgerea procedurii reglementate de prevederile H.G. nr. 101/2012, citând prevederile art. 28 alin. (1) şi (5) din acest act normativ.

S-a reţinut astfel că actul atacat este emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, aşa încât este lipsit de relevanţă ce structură are atribuţii de control cu privire la acest act.

Cum obiectul acţiunii nu priveşte un act al unei autorităţi publice centrale, iar valoarea creanţei contestate este mai mică de 1.000.000 RON, s-a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului, fiind incident cel de-al doilea criteriu avut în vedere de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cel referitor la cuantumul valoric al creanţei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează anularea Dispoziţiei obligatorii nr. X/30 mai 2017 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Deciziei nr. 68/P/31 august 2017 emise de Ministerul Finanţelor Publice în soluţionarea plângerii prealabile.

Potrivit art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 101/2012 " Dispoziţia obligatorie reprezintă actul administrativ financiar emis de organele de inspecţie economico-financiară, în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea operatorului economic de a îndeplini măsurile stabilite", iar alin. (5) al aceluiaşi articol stabileste că "Dispoziţia obligatorie reprezintă titlu de creanţă pentru sumele cuvenite bugetului general consolidat înscrise în aceasta".

Condiţiile şi termenele de soluţionare a plângerii prealabile împotriva dispoziţiei obligatorii sunt cele reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar decizia emisă în soluţionarea acestei plângeri poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit H.G. nr. 101/2012.

Se constată astfel că, în cauză, actul care produce efecte juridice este reprezentat de Dispoziţia obligatorie nr. X/30 mai 2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în temeiul H.G. nr. 101/2012, astfel, în stabilirea competenţei soluţionării cauzei nu are relevanţă autoritatea competenă în soluţionarea plângerii administrative formulate împotriva acestui act, aspect ce trebuie avut în vedere doar cu ocazia soluţionării fondului, când se exercită un control al legalităţii actului emis.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În conformitate cu aceste dispoziţii generale, competenţa materială de soluţionare a cauzelor se stabileşte în raport de două criterii şi anume rangul autorităţii care a emis ori încheiat actul în sistemul organelor administraţiei publice şi criteriul valoric în cazul litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În speţă, sunt aplicabile aceste prevederi legale în raport cu criteriul valoric, dispoziţia contestată făcând parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cuantumul valorii creanţei contestate este de 84.000 RON şi TVA 20.160 RON, prin urmare, nu depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de acest text de lege.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4)din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.