Recourse annulled for non-payment of stamp duty and failure to frame grounds in statutory cassation motives

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii de şedinţă din data de 29 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean De Poliţie Prahova.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ., a fost suspendată judecata contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea A., împotriva încheierii de şedinţă din data de 29 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, pentru lipsa părţilor.

La data de 30 martie 2016, contestatoarea A. a depus la dosar o cerere, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Ulterior, la data de 31 martie 2016, intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, prin cererea adresată instanţei a solicitat, de asemenea, repunerea cauzei pe rol.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 102 din data de 16.06.2016 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării cererilor de repunere pe rol, invocată din oficiu, constatând nule cererile de repunere pe rol formulate de contestatoarea A. şi de intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, în cauza având ca obiect contestaţia în anulare declarată împotriva încheierii de şedinţă din data de 29 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

3. Recursul

Împotriva deciziei civile nr. 102 din data de 16.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., a formulat recurs, din cuprinsul căruia nu se pot desprinde motivele de fapt şi de drept pe care partea îşi întemeiază cererea.

4. Apărările intimatului

La data de 10.09.2016 s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul - pârât Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, în cuprinsul căreia a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., autoritatea apreciind, în susţinerea excepţiei, că nu a fost identificat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

5. Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a constatat că recursul nu îndeplineşte cerinţele de prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, conform art. 25 alin. (1) lit. c din O.U.G. nr. 80/2013.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a constatat că recurenta datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de RON, şi nu de 100 de RON, cum din eroare s-a stabilit.

Totodată, s-a apreciat că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ., recursul nefiind încadrat de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Raportul a fost analizat în completul filtru şi a fost comunicat părţilor potrivit încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Se constată de asemenea, că prin încheierea din data de 18 octombrie 2016, Înalta Curte a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentă.

II. Considerentele şi soluţia completului de filtru cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că obligaţia achitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac promovate i-a fost adusă la cunoştinţă recurentei în etapa de verificare/regularizare a cererii de recurs.

Astfel, prin adresa din data de 22 august 2016, comunicată recurentei la data de 26 august 2016 (potrivit dovezii de înştiinţare aflată la dosar recurs), a fost adusă la cunoştinţa acesteia obligaţia de a achita 100 RON taxă judiciară de timbru.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2016, Înalta Curte a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentă sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Încheierea a fost comunicată recurentei la data de 9 noiembrie 2016, potrivit dovezii de înştiinţare aflată la dosar.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, comunicat recurentei la 14 decembrie 2016 (potrivit dovezii de înştiinţare aflată la dosar recurs) a fost adusă la cunoştinţa acesteia obligaţia de a achita 20 RON taxă judiciară de timbru, potrivit art. 25 alin. (1) lit. c din O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii, iar dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Având în vedere faptul că recurenta nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul ca netimbrat.

Totodată, vor fi avute în vedere şi prevederile art. 486 alin. (1) lit. d şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul formulat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. În condiţiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, va anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 102 din 16.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2017.