Negative competence conflict in contraventional jurisdiction: territorial jurisdiction fixed at the location of the specific negligent act rather than the place of origin

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Regiunea Nord Est, anularea Procesului-verbal de contravenţie Seria nr. x/3.02.2017, prin care a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 50 alin. (1) lit. a din O.G. nr. 21/1992.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 15669 din 15 decembrie 2017, Judecătoria Iaşi a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sibiu, reţinând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care stabilesc o competenţă teritorială absolută, de la care părţile nu pot deroga şi care aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Astfel, s-a reţinut că transportul coletului expediat a respectat cerinţele de siguranţă până la intrarea în depozitul Sibiu, intimatul invocând procesarea deficitară în punctul de lucru B., situaţie faţă de care sunt răspunzători angajaţii din acea unitate.

Aşa fiind, a apreciat că nu se poate susţine săvârşirea unei contravenţii în punctul de lucru C., care să atragă competenţa instanţei sesizate iniţial.

2.2. Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 1674 din 30 martie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că presupusa faptă a fost săvârşită pe raza Municipiului Iaşi, deoarece coletul a fost depus la Iaşi şi s-a pierdut până la destinatarul din Oradea.

Astfel, s-a apreciat că întrucât nu s-a stabilit cu exactitate că acesta s-a pierdut la punctul de lucru din Sibiu, în cazul contractului de transport este competentă teritorial instanţa locului de plecare sau de sosire, aşa încât în mod corect plângerea a fost înregistrată la Judecătoria Iaşi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta.

Petenta S.C. A. S.R.L. a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea faptei prevăzută de art. 7 lit. c prima liniuţă din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, conform căreia, prestatorii de servicii au obligaţia să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd acestea, să fie testate şi/sau certificate şi să anunţe imediat existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este periculos.

Art. 62 din O.G. nr. 21/1992 dispune că prevederile ordonanţei se completează cu dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

Aşadar, pentru a se stabili instanţa competentă teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională este necesar să se stabilească locul săvârşirii contravenţiei.

Se reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost încheiat de Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord-Est Iaşi, urmare a unei sesizări primite de la o persoană fizică, care a reclamant că a depus în data de 19.12.2016 la punctul de lucru al petentei din Iaşi, un colet ce trebuia să ajungă la o adresă din Oradea, însă acesta nu a mai ajuns la destinaţie.

Din verificările făcute, s-a constatat sosirea pachetului în depozitul petentei din Sibiu, însă din acel moment acesta nu a mai putut fi localizat, astfel că agentul constatator a considerat că petenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile de a folosi proceduri sigure în vederea transmiterii coletului.

Prima instanţă sesizată, Judecătoria Iaşi, a considerat că locul săvârşirii contravenţiei nu este punctul de lucru din Iaşi, deoarece aici s-au respectat procedurile, până în momentul ajungerii colegului la punctul de lucru din Sibiu.

Judecătoria Sibiu, a doua instanţă sesizată prin declinarea competenţei, susţine că nu s-a stabilit cu exactitate pierderea coletului la punctul de lucru din Sibiu, iar în cazul contractului de transport este competentă teritorial instanţa dosarului de plecare sau de sosire şi, prin urmare, Judecătoria Iaşi este instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională.

Din actele dosarului rezultă în mod cert că pierderea coletului a avut loc în punctul de lucru din Sibiu, potrivit adresei nr. x/2017 emisă de petentă.

Dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 impun obligaţia stabilirii locului săvârşirii contravenţiei.

Obligaţia legală existentă în sarcina prestatorilor de servicii de a folosi în cadrul serviciilor prestate numai proceduri sigure este o obligaţie permanentă, însă contravenţia prev. de art. 7 lit. c prima liniuţă din O.G. nr. 21/1992 presupune neîndeplinirea obligaţiei.

Neîndeplinirea obligaţiei a avut loc în depozitul de la punctul de lucru din Sibiu, acesta fiind locul săvârşirii contravenţiei.

Competenţa teritorială a instanţei de la locul de plecare sau de sosire, în cazul contractului de transport nu are relevanţă în cazul stabiliri locului săvârşirii faptei contravenţională, din moment ce acesta a fost precis identificat, aşa cum o cer dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4)din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Regiunea Nord Est, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.