Extraordinary appeal against prior dismissal ruled inadmissible; 1,000 RON fine for bad-faith litigation upheld.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 136 din 22 ianuarie 2018, a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii (sentinţei) nr. 254 din

24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil., reţinând că obiectul recursului îl formează o hotărâre prin care instanţa s-a declarat necompetentă, astfel că recurentul nu are deschisă nicio cale de atac împotriva acesteia.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petentul A., întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatoarea a invocat încălcarea art. 157 alin. (1) lit. c, j) şi g) din C. proc. civ., prin aceea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, citaţia necuprinzând menţiunea prevăzută de lege, iar recurentul nu a fost prezent la judecată.

Totodată, a invocat încălcarea art. 397 alin. (1) din C. proc. civ., pentru că nu s-a pronunţat asupra nulităţii citaţiei nr. x/2017, pentu termenul de judecată din 22 ianuarie 2018.

De asemenea, a invocat încălcarea art. 483 alin. (1), art. 132 alin. (4), art. 247, art. 456 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât cererea de recurs a fost corect motivată în drept şi în fapt şi se impunea admiterea acesteia, precizând că cererea sa de recurs nu a fost întemeiată pe prevederile art. 132 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., ci pe art. 132 alin. (4) care prevedea calea de atac a recursului.

În opinia contestatorului, au fost încălcate şi prevederile art. 248 alin. (5) şi ale art. 424 alin. (5) din C. proc. civ., întrucât s-a emis o "decizie", deşi trebuia să se pronunţe o "încheiere".

3. Apărarea intimatei

Prin întâmpinare, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, solicitând, totodată, şi aplicarea art. 15 din C. proc. civ., privind abuzul de drept, în considerarea numărului excesiv de acţiuni neîntemeiate şi abuzive formulate de reprezentantul societăţii contestatoare.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,.

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că nu a fost legal citat la soluţionarea cererii de recurs şi nici nu a fost prezent la judecată, apreciind, totodată, că este incidentă şi ipoteza greşelii materiale.

Referitor la primul motiv al contestaţiei în anulare, cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 157 alin. (1) lit. c), g) şi j) din C. proc. civ., se reţine că, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, citaţia va cuprinde:" numărul dosarului, numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii, alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă."

Totodată, art. 157 alin. (3) din C. proc. civ. stabileşte că:

"Cerinţele de la alin. (1) lit. a, c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Din analiza textului de lege menţionat, se constată că doar lipsa menţiunii de la lit. c este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, cerinţa prevăzută la lit. g nefiind sancţionată cu nulitatea absolută.

Analizând însă citaţia emisă recurentului pentru termenul din 22 ianuarie 2018, când s-a soluţionat calea de atac a recursului, se constată că aceasta conţine toate elementele esenţiale obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) din C. proc. civ., inclusiv menţiunile prevăzute la lit. lit. c), g) şi j) din acelaşi cod, a căror lipsă a fost invocată de parte.

Aşa fiind, în cauză nu se poate vorbi de o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin aplicarea sancţiunii juridice a nulităţii, în condiţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestaţie în anulare privind nelegala citare a părţii, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

Referitor la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se reţine că acestea se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi sunt de strictă interpretare.

Noţiunea de "eroare materială"a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeala de judecată, arătându-se că textul vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.

În speţă, contestatorul invocă încălcări ale unor dispoziţii legale de către instanţa de recurs şi incorecta reţinere a unor temeiuri de drept, apreciind că soluţia corectă era aceea de admitere a recursului, şi nu cea de respingere a căii sale de atac care vizează interpretarea unor dispoziţii legale.

Or, aceste aspecte nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil "recurs la recurs", imposibil de analizat pe calea contestaţiei în anulare.

Înalta Curte reţine că nici critica referitoare la emiterea de către instanţa de recurs a unei "decizii" în locul unei "încheieri" nu se încadrează în noţiunea "erorii materiale" prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În primul rând se observă că hotărârea contestată poartă o denumire corectă, în raport cu dispoziţiile art. 424 alin. (3) din C. proc. civ., fiind o hotărâre pronunţată asupra recursului.

Pe de altă parte, chiar în cazul în care denumirea hotărârii ar fi fost greşită, partea ar fi avut la îndemână instituţia îndreptării erorii materiale, prevăzută de art. 442 din C. proc. civ.

Prin urmare, în cauză, nu este incidentă nici ipoteza greşelii materiale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Înalta Curte mai constată că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt înregistrate numeroase dosare, având ca obiect contestaţii în anulare, consecutive şi cu conţinut identic, formulate de contestatorul A., în calitate de reprezentant al societăţii B. S.R.L.

Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ.,:

"(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:

a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Faţă de vădita netemeinicie a cererii contestatorului şi exercitarea repetată a căii de atac a contestaţiei în anulare, aspect de natură a contura reaua-credinţă a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 503 şi urm. din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în speţă sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ., astfel încât va aplica reprezentantului legal al societăţii B. S.R.L., A., o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă şi, totodată, va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 136 din 22 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ. aplică numitului A. o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.