Suspension of enforcement of EU fund financial correction note; requirement of well-justified case distinct from merits review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia Română pentru Dezvoltare Durabilă Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu a solicitat anularea Deciziei nr. 19515/11.03.2016 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.01.2016.

Totodată, în temeiul art. 14 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării efectelor Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.01.2016, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În prezenta cauză, instanţa este învestită cu cererea de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.01.2016, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 127 din 20 iulie 2016, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.01.2016 până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, a arătat că din elementele legate de starea de fapt şi de drept rezultă că nu ne aflăm în situaţia de a se fi creat o îndoială serioasă în privinţa legalităţii notei de contestare a cărei suspendare se solicită, cum greşit a reţinut prima instanţă, întrucât aspectele invocate reclamă o analiză a legalităţii actelor administrative şi implicit antamează fondul cauzei, iar, pe de altă parte, nu au niciun fundament legal raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011.

În opinia recurentului, considerentele primei instanţe nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor administrative, ci reprezintă o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.

Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminente, de asemenea, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a reţinut îndeplinirea acesteia, în lipsa unui probatoriu concludent şi pertinent, prima instanţă neindicând, în concret, dovezile pe care se fundamentează respectivele aprecieri, simpla existenţă a unei obligaţii de plată în sarcina intimatei nu poate conduce la concluzia perturbării activităţii societăţii, în lipsa măsurilor coercitive efective.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare.

4. Apărările intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Asociaţia Română pentru Dezvoltare Durabilă Constanţa a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

Intimata a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că lipsa unei culpe a acesteia în crearea conflictului de interese sesizat între două firme participante la procedura de achiziţie, dintre care una a fost declarată câştigătoare, se încadrează în definiţia cazului bine justitificat, iar punerea în executare a actului administrativ atacat pratic ar bloca activitatea societăţii.

5. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 3 mai 2018.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma motivelor de casare invocate şi a apărărilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.01.2016, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond, dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) aplicându-se în mod corespunzător.

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Înalta Curte constată astfel că soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat se referă la aprecierea lipsei culpei intimatei-reclamante în crearea conflictului de interese sesizat.

Or, aspectele reţinute drept dovezi ale existenţei cazului bine justificat pentru suspendarea executării notei de constatare atacate sunt în realitate motivele de nelegalitate invocate de parte cu privire la acest act, iar susţinerile potrivit cărora argumentele invocate ar crea o îndoială asupra legalităţii actului nu pot fi primite, fiind lipsite de suport real sub aspectul cercetării efectuate şi al îndeplinirii condiţiei referitoare la cazul bine justificat.

Înalta Curte reţine, totodată, că prin sentinţa nr. 211 din 10 noiembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantă, privind anularea Deciziei nr. 19515/11.03.2016 şi Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.01.2016, ca neîntemeiată.

Acţiunea intimatei-reclamante, care viza anularea actului administrativ în litigiu, fiind respinsă ca neîntemeiată de prima instanţă, prin sentinţa sus menţionată, reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Deşi, nefiind irevocabilă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se apreciază că nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ.

Chiar în ipoteza în care s-ar reţine că executarea actului administrativ este de natură să producă intimatei un prejudiciu viitor sigur şi previzibil ori o perturbare gravă a activităţii, măsura suspendării nu ar putea fi dispusă în absenţa cazului bine justificat.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Deciziei nr. 127 din 20 iulie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.