Admissibility of challenge to internal administrative correspondence and scope of judicial review under Law 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, thereby upholding the appellate court’s prior decision to reject the action as inadmissible and leaving the defendant’s position prevailing. The dispute centered on a challenge by an organic farming operator against the Ministry of Agriculture and Rural Development, who sought to annul an administrative decision invalidating their 2014 conformity certificate and compel the ministry to recognize its validity; however, the plaintiff had initiated the lawsuit specifically against an internal communication address (rather than a distinct administrative act) which merely transmitted information regarding an inspection note and the withdrawal of certification authority from a specific inspection body. Relying on Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004, the court determined that the contested instrument did not meet the cumulative requirements of an administrative act—specifically, it was not a unilateral act issued in public power regime capable of creating, modifying, or extinguishing legal relations, but rather an act of inter-institutional information and correspondence that did not directly alter the plaintiff’s legal status. Consequently, the court found no violation of procedural or substantive law, affirming that the lower court correctly identified the challenged document as inadmissible for judicial review under administrative contentions standards.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Admissibility of challenge to internal administrative correspondence and scope of judicial review under Law 554/2004: The dispute centered on a challenge by an organic farming operator against the Ministry of Agriculture and Rural Development, who sought to annul an administrative decision invalidating their 2014 conformity certificate and compel the ministry to recognize its validity; however, the plaintiff had initiated the lawsuit specifically against an internal communication address (rather than a distinct administrative act) which merely transmitted information regarding an inspection note and the withdrawal of certification authority from a specific inspection body. Relying on Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004, the court determined that the contested instrument did not meet the cumulative requirements of an administrative act—specifically, it was not a unilateral act issued in public power regime capable of creating, modifying, or extinguishing legal relations, but rather an act of inter-institutional information and correspondence that did not directly alter the plaintiff’s legal status. Consequently, the court found no violation of procedural or substantive law, affirming that the lower court correctly identified the challenged document as inadmissible for judicial review under administrative contentions standards.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain procedural basis for dismissing the appeal as unfounded and upholding the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa 114654/15.01.2015 şi comunicată cu adresa DAJ Caras Severin nr. 27/19.01.2015, şi obligarea ministerului să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 353 din 14 decembrie 2015, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă, reţinând că adresa a cărei anulare se solicită nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, totodată, solicitarea de obligare a pârâtului la recunoaşterea validităţii certificatului de conformitate eliberat pentru anul 2014 fiind, la rândul său, inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a formulat, în esenţă, următoarele critici:
- prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
- prima instanţă nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii, pronunţându-se pe un alt obiect decât al cererii de chemare în judecată, iar hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că nu a solicitat anularea Adresei nr. x/2015, ci anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate ce i-a fost eliberat de B. pentru anul 2014, comunicate prin această adresă, şi obligarea autorităţii pârâte la recunoaşterea validităţii certificatului ce i-a fost eliberat pentru anul 2014.
A învederat că s-a adresat C. S.R.L. pentru a-i comunica o copie de pe Nota de control nr. x, la care se face referire în Adresa nr. x/2015, din cuprinsul notei de control observându-se că acesta este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate, propunându-se măsuri în vederea postării pe site-ul M.A.D.R. numai a certificatelor de proprietate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite înainte de data de 24.07.2014, care au aplicată ştampila B.-Sucursala Iernut, organism aprobat de acest minister.
Ca urmare a acestei note, certificatul său de conformitate a fost radiat de pe site-ul ministerului, pierzându-şi calitatea de operator în agricultura ecologică, raportul de inspecţie în cazul său fiind întocmit după data de 24.07.2014.
Potrivit recurentei, nu este afectată legalitatea sau conformitatea certificatului său de conformitate doar prin eroarea aplicării ştampilei C. S.R.L. în loc de B.-Sucursala Iernut, pentru că nu a fost informat în legătură cu această eroare.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare sau, după caz, reţinerea cauzei spre rejudecare.
4. Apărarea intimatului-pârât
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat nulitatea recursului, apreciind că nu este indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului.
5. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se reţine că aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de admitere în principiu a Raportului asupra admisibilităţii, din 8 martie 2018, constatându-se că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa 114654/15.01.2015 şi comunicată autorităţii pârâte cu adresa Direcţiei Agricole Judeţene Carş Severin nr. 127/19.01.2015, precum şi obligarea ministerului să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.
1.1. Cu privire la motivul de recurs ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest motiv a fost invocat formal întrucât partea nu a precizat în ce reguli de procedură ar fi fost încălcate de prima instanţă.
1.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, de asemenea, constată că este nefondat.
În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.
În cauză, nu se regăseşte niciuna dintre aceste ipoteze, hotărârea recurată respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului analizând în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, în considerentele hotărârii regăsindu-se motivele de fapt şi de drept şi raţionamentul care au determinat formarea convingerii instanţei în pronunţarea soluţiei.
1.3. Instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate şi criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Contrar susţinerilor reclamantului, se constată că acesta nu aduce critici unui act administrativ emis de autoritatea intimată, ci contestă Adresa nr. x/2015, aşa încât nu pot fi primite afirmaţiile acestuia cu privire la obiectul acţiunii, care a fost corect reţinut de prima instanţă în raport cu cererea de chemare în judecată şi cu precizările formulate de reclamant în cursul judecăţii, care a indicat actul atacat ca fiind Adresa M.A.D.R. nr. x/15.01.2015.
În speţă, se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, prin această adresă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a informat toate direcţiile pentru agricultură judeţene cu privire la faptul că, în perioada 02-05.12.2014, Direcţia Generală Control Antifraudă Inspecţii-Direcţia de Inspecţii de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcţionare precum şi la activitatea desfăşurată de B.-Sucursala Iernut/C. S.R.L.
În urma verificărilor efectuate, prin Nota de control nr. x, s-a propus informarea operatorilor cu privire la faptul că B.-Sucursala Iernut a fost radiată din data de 28.11.2014, iar societatea nou înfiinţată, C. S.R.L. nu este aprobată de M.A.D.R. ca organsim de inspecţie şi certificare.
Astfel, certificatele emise după data de 24.07.2014 care au aplicată ştampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice, impunându-se orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Coform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".
Pentru ca un act să fie considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.
De reţinut că nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
Instanţa de control judiciar apreciază că Adresa nr. x/2015 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă un act de informare, o corespondenţă între instituţii.
În acest sens, se reţine că prin respectiva adresă Ministerul Agriculturii a informat direcţiile agricole judeţene asupra unor aspecte de nelegalitate ce afectează certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L., precum şi asupra obligaţiei de accesare a serviciilor altui organism de inspecţie şi certificare autorizat de M.A.D.R., în scopul continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică.
Prin urmare, nu se identifică trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate publică, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenţei unor fapte şi împrejurări din activitatea instituţiilor implicate în acordarea ajutoarelor financiare pentru agricultura ecologică.
Aşadar, adresa contestată nu a modificat şi nu a stins raporturi juridice în care reclamantul se află ori s-a aflat ca subiect de drept, nici măcar în sensul invalidării certificatului de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014 de B., cum de altfel susţine şi recurentul-reclamant prin acţiune.
Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 353 din 14 decembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.