Incompatibility between local councilor mandate and employment in mayor's office under Law 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, la Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 2088 din 11 noiembrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 12.08.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 487 din 4 decembrie 2015, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c din Legea nr. 161/2003 şi cu aprecierea greşită a probatoriului administrat în cauză.

În opinia recurentului, nu există stare de incompatibilitate între calitatea de consilier local şi cea de angajat cu contract individual de muncă, în cadrul cabinetului primarului, chiar dacă este vorba de două instituţii care fac parte din organigrama Primăriei Calafat, întrucât sunt entităţi autonome.

Totodată, recurentul a susţinut că prima instanţă nu a apreciat corespunzător adresa de răspuns a autorităţii intimate, eliberată în cadrul dialogului instituţional între secretarul Primăriei Calafat şi Agenţia Naţională de Integritate, anterior încheierii contractului individual de muncă, critica constând în aceea că prima instanţă nu a analizat consecinţa acestui răspuns în luarea deciziei de încheiere a respectivului contract de muncă.

A apreciat astfel că, prin emiterea adresei de răspuns în anul 2012, intimata-pârâtă se face vinovată de generarea acestui litigiu şi de încălcarea unor drepturi civile.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii, cu consecinţa anulării raportului de evaluare atacat.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, apreciind că susţinerile recurentei nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, a cerut respingerea recursului, ca nefondat.

5. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se reţine că aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de admitere în principiu a Raportului asupra admisibilităţii, din 8 martie 2018, constatându-se că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x din 12.08.2015, prin care Agenţia Naţională de Integritate a identificat elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor, prin deţinerea, începând cu 22.06.2012 şi până la data emiterii actului atacat, a mandatului de consilier local al Municipiului Calafat cumulat cu postul contractual de consilier în aparatul de specialitate al primarului, încălcând art. 88 alin. (1) lit. c din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând încălcarea prevederilor legale sus-menţionate.

Soluţia Curţii de apel reflectă interpretarea şi aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situaţia de fapt relevată de înscrisurile administrate.

Din actele depuse la dosar, rezultă că reclamantul este angajat, conform contractului individual de muncă nr. x/22.06.2012, pe un post de consilier în cadrul cabinetului primarului, pe durata exerciţiului mandatului primarului.

Totodată, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 2 din 22.06.2012 a fost validat mandatul reclamantului de consilier local, iar, anterior, în perioada 27.06.2008-31.03.2009, acesta s-a aflat în exerciţiul unui mandat de consilier local, încetat înainte de termen şi a cumulat această calitate cu calitatea de consilier al primarului, conform contractului individual de muncă nr. y/01.07.2008.

În cauză, recurentul nu contestă situaţia de fapt, însă susţine că nu există stare de incompatibilitate între cele două calităţi, chiar dacă este vorba de două instituţii care fac parte din organigrama Primăriei Calafat, întrucât sunt entităţi autonome, iar, prin emiterea adresei de răspuns în anul 2012, intimata-pârâtă se face vinovată de generarea acestui litigiu şi de încălcarea unor drepturi civile.

Potrivit prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare: (1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu:

c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv.

Se observă că prin art. 132 din Legea nr. 215/2001, modificată prin Legea nr. 286/2006, se corelează terminologic denumirea aparatului propriu de specialitate al consiliului local, cu denumirea de aparat de specialitate al primarului, structură reglementată de art. 77 din Legea nr. 215/2001 şi, faţă de care, consiliul local prezintă atribuţia de aprobare a organigramei şi statului de funcţii, reglementată de art. 36 alin. (2) lit. a, la propunerea primarului, iar primarul prezintă atribuţii de numire şi respectiv de încetare raport de serviciu, în condiţiile art. 73 din Legea nr. 215/2001.

Totodată, art. 66 din Legea nr. 215/2001 reglementează posibilitatea constituirii cabinetului primarului, normă ce nuanţează suficient şi precis regimul juridic aplicabil acestei structuri.

Actul normativ accentuează posibilitatea constituirii cabinetului, ca un compartiment distinct (şi în condiţiile în care normele de organizare şi funcţionare ale autorităţilor publice locale reglementează numai aparatul de specialitate al primarului, consecinţa logică este caracterul distinct al compartimentului, în cadrul aparatului de specialitate al primarului), astfel încât cabinetul este inclus în organigrama aparatului de specialitate al primarului şi este constituit sub condiţia încadrării în limita numărului maxim de posturi aprobate.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentului, indiferent dacă acest compartiment prezintă, sau nu, relaţii directe cu structura fără personalitate juridică reglementată de art. 77 din Legea nr. 215/2001, cabinetul primarului face parte din organigrama aparatului de specialitate al primarului.

Din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate rezultă fără echivoc existenţa unei stări de incompatibilitate în privinţa recurentului-reclamant, rezultată din deţinerea concomitentă a calităţii de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Calafat şi calităţii de angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.

Referitor la susţinerile recurentului, în sensul că decizia de încheiere a contractului individual de muncă a fost consecinţa adresei de răspuns a autorităţii intimate din anul 2012, din care rezultă că nu este generată o stare de incompatibilitate prin cumulul celor două calităţi, se reţine că în mod corect prima instanţă a apreciat că Agenţia Naţională de Integritate nu este în măsură să acorde o interpretare oficială a normelor juridice.

Astfel, respectivul punct de vedere constituie o opinie juridică ce nu poate avea prevalenţă faţă de interpretarea judiciară derulată în cauze, care, chiar dacă nu sunt identice, sunt similare şi presupun acordarea aceluiaşi tratament juridic, în respectarea principiului constituţional al egalităţii şi interdicţiei discriminărilor, reglementat de art. 16 din Constituţia României.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 487 din 4 decembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.