Appeal against recovery of EU rural tourism funding for breach of financing contract dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării soluţionării cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 745 din 15.09.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale GNV Satu Mare, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrate la pârâtă sub nr. x/2014, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 23.09.2014 înregistrat la pârâtă sub nr. x/2014 şi a actelor subsecvente.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 48 din 4 decembrie 2015, a respins acţiunea formulată de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a suţinut că prima instanţă nu s-a pronunţat pe fondului cauzei, întrucât nu s-a pronunţat asupra cererilor formulate, cu referire la: excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Cluj, invocată prin notele de şedinţă, litigiul să se desfăşoare în contradictoriu atât cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, cât şi cu Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale GNV Satu Mare, efectuarea unei adrese către pârâtă pentru a depune la dosar documentaţia aferentă contractului, cererea de repunere a cauzei pe rol formulată prin notele de şedinţă din 24.11.2015, excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare de pârâtul Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale GNV Satu Mare.

Totodată, a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept avute în vedere la respingerea cererilor părţilor, motivarea sentinţei fiind una sumară.

Recurenta a soliciat admiterea excepţiei necompetenţei materiale şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bistriţa-Năsăud, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale GNV Satu Mare încadrându-se în categoria autorităţilor publice locale şi judeţene, conform O.U.G. nr. 41/2014, apreciind că prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cauză.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă, având ca temei neformularea plângerii împotriva procesului-verbal în termen de 30 de zile, a apreciat că aceasta este neîntemeiată, este formulată tardiv şi ommisio medio.

Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat, în rejudecare, admiterea cererii sale aşa cum a fost formulată, apreciind că actele administrative atacate sunt netemeinice şi nelegale.

Astfel, susţinerile autorităţii intimate, în sensul că ar fi fost modificat substanţial contractul şi că pensiunea ce face obiectul contractului de finanţare sau că reprezentantul societăţii ar fi plecat din ţară, ori că nu a comunicat actele solicitate nu sunt neîntemeiate, sprijinul acordat fiind folosit pentru scopul destinat.

Potrivit recurentei, întrucât obiectivul pensiune funcţionează, în cauză nu s-a produs vreun prejudiciu, nu pote fi reţinută existenţa unei nereguli.

Recurenta a mai susţinut că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt indicente în cauză, contractul cadru fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ (18.06.2007), iar termenul de monitorizare s-a împlinit anterior efectuării controlului de către autoritatea intimată, termenul fiind împlinit după cinci ani de la data de la care autoritatea trebuia să achite ultima tranşă din finanţare., făcând referire şi la nemotivarea actelor atacate.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar, în subsidiar, a cerut admiterea recursului şi, pe fond, admiterea acţiunii.

4. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor

Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

5. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrate la pârâtă sub nr. x/2014, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 23.09.2014 înregistrat la pârâtă sub nr. x/2014 şi a actelor subsecvente.

1.1. În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., potrivit cu care poate fi atacată cu recurs hotărârea care a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, contrar susţinerilor recurentei, se constată că, prin încheierea din 18.11.2015, prima instanţă s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei materiale, aceasta fiind respinsă.

Soluţia dată acestei excepţii este corectă, în raport cu obiectul cauzei vizând anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, privind finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, conform art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3) coroborate cu art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

1.2. Referitor la motivul de recurs ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nu poate fi primit.

Astfel, în ceea ce priveşte solicitarea recurentului ca litigiul să se desfăşoare în contradictoriu atât cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, cât şi cu Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale GNV Satu Mare, se constată că în cauză, potrivit citativului, ambele autorităţi au figurat în cauză, inclusiv în calea de atac a recursului.

Cu privire la celelalte critici privind cererea de amânare a cauzei, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi cererea de completare a probatoriului cu întreaga documentaţie aferentă contractului, se constată că prima instanţă s-a pronunţat asupra acestora, prin aceeaşi încheiere din data de 18.11.2015, în sensul că respectivele solicitări sunt neîntemeiate.

În raport cu solicitarea recurentei, de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă, se reţine că soluţia primei instanţe în privinţa acestei excepţii nu a fost atacată cu recurs.

1.3. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, de asemenea, constată că este nefondat.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare, ceea ce nu se regăseşte în cauză.

Or, contrar celor susţinute de recurent, care a invocat în mod formal acest text de lege, hotărârea recurată respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului analizând în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, în considerentele hotărârii regăsindu-se motivele de fapt şi de drept şi raţionamentul care au determinat formarea convingerii instanţei în pronunţarea soluţiei.

1.4. Instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate şi criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi, dată fiind similitudinea acestora, le va analiza grupat, răspunzându-le prin considerente comune, din perspectiva prevederilor textului de lege menţionat.

Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că actele atacate sunt legale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Între Agenţia SAPARD (actualmente AFIR, conform O.U.G. nr. 41/2014), în calitate de autoritate contractantă şi S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar, la data de 14.06.2007, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x.

402035606000186, având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil pentru realizarea Proiectului intitulat "pensiune turistică rurală categoria trei margarete, sat Anies, comuna Maieru, judeţul Bistriţa-Năsăud,,.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.09.2014, s-a constituit în sarcina recurentei-reclamante un debit în cuantum de 316.484,97 RON, la care se adaugă penalităţile de întârziere şi dobânzile calculate potrivit legislaţiei aplicabile, ca urmare a conduitei defectuase în derularea contractului de finanţare, reprezentată de modificarea contractului într-o perioadă de cinci ani de la ultima plată efectuată de Agenţia SAPARD şi necomunicarea înscrisurilor solicitate autorităţii contractante.

Împotriva acestui proces-verbal de constatare s-a formulat contestaţie de către recurenta-reclamantă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 42152 din 10.12.2014.

Instanţa de control judiciar constată că, în cauză nu pot fi reţinute criticile recurentei, în sensul că nu a modificat substanţial contractul, iar sprijinul acordat a fost folosit pentru scopul destinat.

Contrar obligaţiilor asumate prin contract, în urma verificărilor efectuate de autoritatea intimată, s-a constatat lipsa unor acte vizând investiţiile, autorizaţii în activitatea desfăşurată, astfel că s-a solicitat beneficiarului finanţării documentele ce atestau eligibilitatea, respectiv menţinerea proiectului, documente care nu au fost depuse în totalitate, drept autoritatea a reţinut că nu a fost menţinut proiectul în condiţiile asumate.

Astfel, din actele depuse nu a rezultat că s-ar fi înregistrat cazări în cadrul pensiunii în perioada 2013-2014, că ar fi fost făcută o informare cu privire la eventuale pierderi, sau că autorizaţiile erau valabile, aşadar documentele nu atestă o funcţionare a pensiunii în limitele asumate potrivit cererii de finanţare.

Aşa fiind, se poate concluziona că beneficiarul nu a depus documente justificative care să demonstreze respectarea criteriilor de eligibilitate, nerespectând în aceste condiţii obligaţiile asumate prin contractul de finanţare.

Totodată, nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei, în sensul că procesul-verbal de constatare a fost emis ulterior expirării perioadei de monitorizare a contractului de finanţare, respectiv ulterior expirării perioadei de monitorizare a contactului.

În speţă, se constată, potrivit susţinerilor autorităţii intimate, că ultima plată a fost efectuată în data de 21.10.2009, în valoare de 165.788,43 RON, rezultând astfel că proiectul se afla în perioada de monitorizare până la data de 21.10.2014, iar actul administrativ contestat a fost emis la data de 25.09.2014 aşa încât perioada de monitorizare a contractului nu expirase, termenul de 5 ani prevăzut de art. 2 din contract fiind respectat.

În ceea ce priveşte criticile recurentei, potrivit cărora prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt indicente în cauză, contractul de finanţare fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, de asemenea, nu pot fi primite, ţinând cont de Decizia nr. 66/2015 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Se observă, referitor la definiţia neregulii, că aceasta este asemnătoare în cele două acte normative (O.U.G. nr. 66/2011 şi O.G. nr. 79/2003, fiind în deplin acord cu normele dreptului european, iar în ceea ce priveşte principiul proporţionalităţii diferenţa care intervine între cele două ordonanţe este aceea că în timp ce acest principiu se regăseşte în O.U.G. nr. 66/2011, în O.G. nr. 79/2003 nu este reglementat.

În fine, nu se pot reţine nici susţinerile referitoare la nemotivarea actelor administrative, în condiţiile în care acestea conţin referiri cu privire la controlul efectuat şi la obligaţiile asumate prin contract, cu indicarea acelora care au fost încălcate, fiind descrisă situaţia de fapt şi de drept.

În concluzie, se apreciază că procesul-verbal contestat este emis cu respectarea normelor legale în vigoare la emiterea acestuia, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancţiunea recuperării întregului sprijini financiar acordat prin încheierea contractului de finanţare, iar prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene poate fi real sau potenţial.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 48 din 4 decembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2018.