Quashal for failure to analyze res judicata and essential arguments in public procurement financial correction dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

1. anularea Deciziei nr. 1720/29.01.2015 privind soluţionarea Contestaţiei nr. x/15.12.2014, ca fiind nelegală;

2. anularea Notei de constatare nr. x a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, ca fiind nelegală;

3. obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 25.476,29 RON, reprezentând .suma reţinută din Cererea de rambursare nr. x/2012 cu titlu de corecţie financiară, plus majorări de întârziere calculate potrivit Codului de procedură fiscală de la data de 31.07.2013 până la data plăţii efective;

4. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive pe capătul 1 şi 2 al cererii introductive; excepţia lipsei de interes pe capătul 1 şi 2 al cererii introductive; excepţia inadmisibilităţii capătului 3 al cererii introductive. A solicitat respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de către reclamantă, iar pe fondul acţiunii a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 73 din 18 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes invocate de ANCSI - MECS şi excepţia inadmisibilităţii petitului 3 al acţiunii, ca neîntemeiate.

A respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică a depus întâmpinare la data de 14.06.2016, iar la data de 15.06.2016 a formulat recurs incident, apreciind soluţia pronunţată de instanţa de fond ca fiind nelegală sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, excepţiei lipsei de interes şi excepţiei inadmisibilităţii.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că sentinţa recurată nu respectă dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1) C. proc. civ. întrucât nu cuprinde în considerente o motivare efectivă a soluţiei pronunţate, ci doar una formală.

Sentinţa atacată nu cuprinde motivele pentru care s-au admis şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, nu au fost prezentate răspunsurile la argumentele esenţiale şi nici nu au fost indicate probele pe care se sprijină hotărârea.

Întrucât dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. sunt obligatorii pentru instanţă, hotărârea care încalcă aceste dispoziţii şi nu cuprinde toate elementele impuse urmează a fi casată, considerându-se că instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Sentinţa recurată nu cuprinde o examinare reală a argumentelor esenţiale şi a probatoriului administrat în cauză, aprecieri cu caracter general, ce nu îndeplinesc cerinţele legale referitoare la motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie să fie concisă, clară şi concretă, în concordanţă cu actele şi probele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie a părţilor în faţa eventualului arbitrariu.

Instanţa nu s-a pronunţat asupra argumentelor privind nelegalitatea şi netemeinicia actelor administrative atacate ca urmare a încălcării dreptului nostru la apărare, în calitate de structură verificată, prevăzut la art. 21 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor Anexei nr. 1 şi 3 din Ordinul 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare şi selecţie, sau cu privire la aplicarea prevederilor art. art. 2 alin. (1) lit. g1) din H.G. nr. 925/2007 privind organizarea şi funcţionarea ANRMAP.

În cererea introductivă au fost dezvoltate pe larg criteriile de calificare şi selecţie considerate nelegale de către pârâte, respectiv interpretarea şi aplicarea incorectă de către pârâte a dispoziţiilor Ordinului Preşedintelui ANRMAP nr. 509/2011, referitoare la standardele de calitate ISO.

Instanţa fondului nu s-a pronunţat asupra incidenţei dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ. referitor la autoritatea de lucru judecat în ce priveşte caracterul nerestrictiv al standardelor ISO 9001 şi ISO 14001 în procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică, problema fiind esenţială pentru soluţionarea cauzei, întrucât cerinţele de calificare privind standardele de calitate ISO 9001 şi ISO 14001 au stat la baza aplicării corecţiei financiare de 10%.

Toate acestea constituie aspecte esenţiale în soluţionarea cauzei, pe care instanţa nici măcar nu le-a luat în analiză, ce privesc punctual pretinsele nereguli identificate de pârâte şi argumentele care vizează nelegalitatea şi netemeinicia actelor administrative atacate, a căror analiză ar fi putut conduce la o altă soluţie a instanţei de fond.

În cererea introductivă au fost criticate în mod argumentat toate cele unsprezece constatări de nereguli din Nota de constatare, fie că acestea se refereau la Contractul de achiziţie publică pentru care s-a aplicat sancţiunea corecţiei financiare, fie că priveau alte probleme străine acestui contract.

Niciuna din aceste apărări nu a fost analizată de către instanţa fondului şi nu există nicio referire la probele administrate în cauză, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii ce face obiectul recursului prezent. Nemotivarea hotărârii reprezintă în fapt nejudecarea fondului cauzei, astfel cum înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus prin Decizia nr. 723/2000.

Obligativitatea motivării hotărârii nu este doar un imperativ al dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., ci şi o condiţie a unui proces echitabil conform art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea Convenţiei Curtea Europeană a decis că absenţa motivării unei decizii judiciare impietează asupra dreptului la un proces echitabil, mai ales atunci când decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanţă superioară".

Instanţa fondului nu a analizat niciunul dintre argumentele prezentate în cererea introductivă, aspect de natură a afecta dreptul la apărare şi legalitatea hotărârii.

Fiind încălcat dreptul la un proces echitabil recurentei i se produce o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului la instanţa iniţial învestită.

Nemotivarea hotărârii este motiv de casare conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare potrivit art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul nelegalităţii hotărârii recurate, faţă de împrejurarea că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond a respins acţiunea formulată, arătând că nu pot fi reţinute argumentele referitoare la nelegalitatea Deciziei motivat de faptul că "Nota de constatare deţine doar o referire la contractul de achiziţie publică nr. x/09.10.2012, reclamanta înţelegând greşit că au fost stabilite alte nereguli în Nota de constatare faţă de proiectul acesteia". Se mai reţine că "reclamanta face referiri de ordin general în ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei emisă în soluţionarea contestaţiei, fără să precizeze care sunt acestea" şi că "reclamanta susţine că nu a încălcat nicio dispoziţie legală referitoare la achiziţiile publice privind contractul de achiziţie ce a făcut obiectul controlului, fără să aducă argumente pentru a face dovada contrariului celor reţinute în actul de control

Instanţa fondului pronunţă o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, pct. 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, Anexa nr. 1 şi pct. 1 din Anexa nr. 3 la Ordinul ANRMAP nr. 509/2011, art. 2 alin. (2), art. 23, art. 3 lit. z), art. 35 şi urm., art. 191-196 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 10 din H.G. nr. 925/2006, art. 2 alin. (1) lit. g») din H.G. nr. 925/2007, Regulamentul CE 2008/213.

Astfel, Nota de constatare şi Decizia dată în soluţionarea contestaţiei la Nota de constatare sunt nelegale sub aspectul aplicării corecţiei financiare de 25%, respectiv 10% din valoarea Contractului nr. x/08.10.2012, întrucât au fost greşit interpretate şi aplicate prevederile dispoziţiilor Anexei nr. 1 şi ale pct. 1 din Anexa nr. 3 a Ordinului ANRMAP nr. 509/2011. De asemenea, sunt interpretate incorect şi prevederile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind principiile care guvernează achiziţiile publice.

Al doilea motiv al nelegalităţii actelor atacate, pe care de asemenea instanţa nu 1-a analizat, priveşte certificarea ISO 14001 a ofertantului în achiziţia privind atribuirea contractului pentru cele două autolaboratoare.

În Decizia nr. 1720/29.01.2015 pârâtele nu mai susţin, ca în Nota de constatare, nelegalitatea solicitării de la ofertant a acestei certificări în raport de prevederile Ordinului 509/2011, ci arată doar că este disproporţionată faţă de obiectul contractului. Lipseşte însă o minimă motivare asupra acestei pretinse nelegalităţi ca urmare a caracterului disproporţionat al cerinţei. Obligaţia pârâtelor şi a instanţei fondului era să analizeze obiectul contractului, de vreme ce motivarea pretinsei nelegalităţi rezidă în raportarea cerinţei la obiect. Nu sunt în discuţie simple vehicule ce au fost furnizate, ci omologare specială a acestora pentru destinaţia de autolaborator, pe care ofertantul le echipează cu aparatură de laborator necesară prelevării probelor şi analizelor chimice şi biologice pe teren. Este lesne de observat din caietul de sarcini aflat la dosarul cauzei că ofertantul trebuie, atât pentru livrarea, punerea în funcţiune şi testarea echipamentelor autonome, cât şi pentru instruirea personalului, sa dispună de implementarea procedurilor specifice de mediu pentru a putea efectua testele şi a instrui personalul în legătură cu deşeurile toxice. În plus, ofertantul asigură pe durata garanţiei service specializat la echipamentele de laborator, astfel ca toate consumabilele - baterii, deşeuri de substanţe chimice, probe etc. - trebuie să fie gestionate în conformitate cu legislaţia şi procedurile referitoare la protecţia mediului, pe care ofertantul este obligat să le cunoască, atestarea acestui fapt se face prin dovada certificării ISO 14001.

În ce priveşte răspunderea ANRMAP cu privire la aprobarea criteriilor de calificare, în mod nelegal pârâtele susţin, contrar dispoziţiilor legale, că acesta nu îşi asumă nici o răspundere. Instanţa nici măcar nu aminteşte în cuprinsul sentinţei, în prezentarea susţinerilor părţilor sau în motivare, despre dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. g1) din H.G. nr. 925/2007, ANRMAP, ca unică autoritate a statului cu competenţe în reglementarea şi supravegherea achiziţiilor publice, are răspundere asupra documentaţiilor de atribuire APROBATE în procedura prevăzută la art. 2 din H.G. nr. 925/2007, în caz contrar, dispoziţiile legale invocate nu ar avea nici un efect juridic.

Instanţa de fond a respins acţiunea fără a observa lipsa motivării de către pârâtă a aplicării sancţiunii în ce priveşte pretinsele încălcări ale principiilor din achiziţiile publice, prevăzute la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv: principiul egalităţii de tratament, principiul nediscriminării şi al transparenţei. Este nemotivată susţinerea caracterului restrictiv al cerinţelor de calificare sau a specificaţiilor tehnice, în individualizarea abaterii trebuie să se precizeze foarte clar cine sunt "anumiţii potenţiali ofertanţi care au fost împiedicaţi să participe la procedură". Niciunde în cuprinsul actelor atacate nu este indicat vreun potenţial ofertant restricţionat din cauza criteriilor de calificare privind cele trei standarde ISO.

Astfel pârâţii nu au probat abaterea pretins săvârşită de A., nu au indicat/numit ofertanţii care au fost împiedicaţi să participe, afirmaţia pârâtului MEN ANCS că "este simplu de definit care sunt potenţialii ofertanţi discriminaţi prin solicitările nelegale:orice furnizor al respectivelor echipamente care nu deţinea certificările în cauză" nu constituie o probă a abaterii.

În ce priveşte specificaţiile tehnice din caietul de sarcini, caracterizate ca fiind lipsite de transparenţă fiindcă nu se indică faptul că ofertanţii pot oferi alte produse mai performante, instanţa nu a arătat motivele pentru care apărările noastre au fost înlăturate.

În concluzie, se solicită admiterea recursului şi, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond având în vedere că a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului şi în subsidiar, casarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, în temeiul dispoziţiilor art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ. a formulat recurs incident prin care solicită, în esenţă, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Astfel, se apreciază că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive pe capătul 1 şi 2 al cererii introductive.

Actele administrative ce fac obiectul acestui dosar au fost emise de către Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management pentru POS CCE, în niciun caz de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare.

Ca atare, legalitatea şi temeinicia acestor acte trebuie să se soluţioneze doar în contradictoriu cu emitentul lor, respectiv Ministerul Fondurilor Europene, recurenta-pârâtă neavând nici o calitate în ceea ce priveşte emiterea notei de constatare a cărei nulitate se solicită şi nulitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva acestei note de constatare.

În mod neîntemeiat Curtea de Apel a respins excepţia lipsei de interes, în condiţiile în care recurentul-reclamant nu a dovedit interesul prin dovedirea vătămării ce i se aduce ca urmare a Notei de constatare emise.

Interesul nu mai este actual, la acest moment nu mai subzistă niciun temei concret pentru această acţiune, cu atât mai mult cu cât recurentul a neglijat a contesta Notificarea emisă prin care erau stabilite corecţiile.

Astfel, aşa cum am menţionat şi în faţa instanţei de fond. Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. x, la punctul 10 din Nota de constatare - Valoarea corecţiei financiare se constată o valoare zero a acestei corecţii, iar valoarea creanţei bugetare pentru care a fost emisă această Notă de constatare şi care ar putea constitui un eventual titlu executoriu este tot zero RON.

Interesul exprimat de către recurent în formularea cererii de anulare a notei de constatare şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei împotriva acestei note de constatare este dat de anihilarea executării corecţiei financiare, respectiv de recuperare a eventualei creanţe bugetare reţinute prin Nota de constatare, însă, având în vedere faptul că valoarea creanţei bugetare, precum şi a corecţiei financiare, este 0, recurenta nu a suferit nicio vătămare, şi ca atare, nici nu mai justifică vreun interes în a anula aceste două acte administrative.

Prin capătul 3 al cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă solicită obligarea recurentei-pârâte în solidar cu Ministerul Fondurilor Europene, la plata sumei de 25.476,29 RON reprezentând suma reţinută din Cererea de rambursare nr. x/2012 cu titlu de corecţie financiară, plus majorări de întârziere calculate potrivit codului de procedură fiscală de la data de 31.07.2013 până la data plăţii efective.

Suma de 25.476,29 RON solicitată de recurentă nu a fost constatată şi reţinută prin actele atacate prin prezenta acţiune, ci această sumă derivă din alt act administrativ, respectiv a fost reţinută prin Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. 6/31.10.2012 înregistrată sub nr. x şi comunicată reclamantei.

Suma de 25.476,29 RON, reiese din Notificarea privind situaţia Cererii de rambursare nr. x, şi nu din Nota de Constatare ce face obiectul prezentului dosar, această notificare emisă în urma verificărilor administrative este singura cu implicaţii financiare pentru beneficiar şi putea fi contestată atât pe cale administrativă, cât şi în contencios administrativ în faţa instanţelor de judecată, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a fost concepută tocmai pentru a oferi persoanei pretins vătămate dreptul de a obţine rezolvarea situaţiei ivite.

Cu privire la respingerea cererii de rambursare, se solicită a fi avute în vedere următoarele aspecte:

Natura Proiectelor finanţate prin fonduri europene este că aceste cheltuieli să fie efectuate pentru implementarea proiectului şi să respecte prevederile legale şi ale contractului de finanţare. Orice cheltuială solicitată la rambursare trebuie să îndeplinească prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale.

În urma verificărilor administrative, conform art. 4 din O.U.G. nr. 64/2011 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, Autoritatea de management/Organismul Intermediar notifică beneficiarul cu privire la plata aferentă cheltuielilor autorizate din cererea de rambursare sau, în cazul plăţilor directe, notifică beneficiarul cu privire la autorizarea cheltuielilor din cererea de rambursare.

În cazul aplicării unor reduceri procentuale de către autorităţile de management în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, se va notifica de asemenea beneficiarul în acest sens.

Recurenta nu a înţeles să atace în contencios administrativ notificarea şi măsurile luate prin intermediul ei, respectiv reţinerea sumei de 25.476,29 RON.

Este inadmisibil un asemenea capăt de cerere, în absenţa constatării nulităţii notificării prin care sunt aplicate corecţiile financiare.

În ipoteza în care corecţiile financiare ar fi nelegale, şi creanţa reţinută de la rambursare ar fi nelegală, pentru acordarea sumelor reţinute era necesar formularea unei acţiuni în anularea actului administrativ producător de efecte juridice pretins dăunătoare.

Solicitarea de obligare la plată a sumei reţinute prin actul administrativ, la doi ani după comunicarea acestui act şi fără a se ataca acel act, este inadmisibilă.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta-reclamantă A., solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea primei instanţe vizând fondul cauzei este legală.

Astfel, în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de fond a arătat în considerentele sentinţei, atât motivele de fapt, cât şi motivele de drept în temeiul cărora aceasta şi-a format convingerea, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.

Exigenţa motivării unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie înţeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat al fiecărei susţineri, obligaţia de motivare a unei hotărâri trebuie să aibă în vedere inclusiv natura actelor supuse controlului judecătoresc, şi a legislaţiei aplicabile.

Contrar tuturor susţinerilor din cuprinsul recursului formulat, motivarea expusă de Curtea de Apel Bucureşti nu este nici excesiv de succintă, şi nici necorespunzătoare, răspunzând concret criticilor aduse prin cererea de chemare în judecată, conform art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Instanţa nu este ţinută să analizeze în mod distinct fiecare susţinere a părţilor, ci este suficient să selecteze sau să grupeze diferite argumente ale părţilor atunci când soluţionează cauza.

Astfel, a fost analizată legalitatea cerinţelor de calificare şi selecţie din cadrul documentaţiei de atribuire a contractului de furnizare, a analizat caracteristicile tehnice solicitate prin caietul de sarcini de către recurentă în calitatea sa de autoritate contractantă, a analizat aspectele referitoare la valoarea estimată a contractului de achiziţie, şi sancţiunile aplicate ca urmare a neregulilor constatate.

În ceea ce priveşte Decizia de respingere a contestaţiei formulate în procedură administrativ prealabilă, instanţa de fond a constatat în mod corect împrejurarea că legalitatea acestui act nu poate fi pusă la îndoială în absenţa unor critici concrete, simplele referiri de ordin general cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale nefiind suficiente.

În mod eronat se susţine de către recurentă faptul că Nota de constatare contestată este nelegală sub aspectul aplicării corecţiei de 25 %, respectiv 10% din valoarea contractului nr. x/2012, în condiţiile în care corecţiile au fost aplicate prin Notificarea emisă de subscrisul, şi nu prin Nota de constatare care menţionează expres că valoarea creanţei bugetare datorate este 0.

Recurenta susţine faptul că nota de constatare conţine motive suplimentare faţă de Proiectul de Notă de constatare, afirmaţie nesusţinută, nedetalierea neregulilor în cuprinsul proiectului notei de constatare nu poate conduce la concluzia că aceasta a afectat vreun drept al recurentului, nereprezentând vreo condiţie de valabilitate a titlului de creanţă final.

În mod eronat susţine recurenta faptul că verificările anterioare ale documentaţiei de atribuire efectuate de ANRMAP, exclud orice alte verificări ulterioare ale procedurii derulate de autorităţile contractante, în condiţiile în care din interpretarea O.U.G. nr. 34/2006 şi a O.U.G. nr. 66/2011, rezultă contrariul.

Independent de verificările efectuate de către ANRMAP, Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, au în atribuţii activitatea de constatare a neregulilor în baza O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aceasta fiind expres reglementată de art. 6.

Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul incident declarat de recurenta-pârâtă, solicitând în esenţă respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate sub aspectul respingerii excepţiilor invocate de pârâtă.

Susţinerile recurentei sunt nefondate sub aspectul interpretării legii contenciosului administrativ, în sensul că ar avea calitate procesuală pasivă exclusiv emitentul actelor administrative atacate. La baza Notei de constatare a stat Suspiciunea de neregulă în procesul de verificare a Cererii de rambursare nr. x/31.10.2012 şi având în vedere faptul că verificarea cererii de rambursare în scopul efectuării plăţilor cuvenite în temeiul Contractul de finanţare a fost făcută de către recurentă, precum şi faptul că am solicitat restituirea sumei reţinute de către aceasta în cadrul acestei verificări, atunci în mod corect instanţa fondului a constatat că ANCSI are calitate procesuală pasivă, alături de emitentul actelor administrative atacate.

Recurenta arată că interesul ca beneficiar de fonduri în solicitarea anulării Notei de constatare a corecţiei financiare nr. x şi a Deciziei nr. 1720/29.01.2015 îl reprezintă "anihilarea executării corecţiei financiare" şi că, întrucât valoarea creanţei bugetare este zero în actele atacate, nu există interes în promovarea acţiunii prezente, susţinere inexactă.

Împrejurarea că valoarea creanţei este o RON este dată de faptul că valoarea corecţiei financiare stabilite - de 10% din valoarea contractului de achiziţie 972/2012 a fost deja reţinută din cererea de rambursare nr. x/2012. Valoarea creanţei fiscale de o RON nu înseamnă că nu s-au stabilit corecţii financiare, ci doar că acestea au fost deja executate prin reţineri din cererea de rambursare. Stabilirea creanţei fiscale este doar consecinţa constatării unor nereguli şi a aplicării corecţiei financiare, astfel că exista interes în a solicita anularea Notei de constatare nr. x/12.11.2014 şi a Deciziei nr. 1720/29.01.2015 tocmai pentru anularea constatării neregulii şi a corecţiei.

Interesul în promovarea acţiunii este deopotrivă înlăturarea constatării neregulii, înlăturarea corecţiei financiare de 25%, redusă la 10% precum şi a creanţei bugetare de 25.476,29 RON. Interesul este real, actual şi direct, pentru că o eventuală stabilire de către instanţa de fond a faptul că nu a existat nici o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la procedura de achiziţie ce a stat la baza contractului nr. x/2012, înseamnă că nu se poate impune nici corecţie financiară, iar valoarea creanţei bugetare stabilită în baza corecţiei poate fi anulată.

Critica recurentei ANCSI asupra sentinţei în ce priveşte respingerea de către instanţa de fond a excepţiei inadmisibilităţii capătului 3 al cererii introductive are în vedere faptul că suma de 25.475,29 RON nu a fost constatată şi reţinută prin actele atacate şi că această sumă ar deriva dintr-un alt act administrativ, respectiv din Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. 6/2012, înregistrată sub nr. x

Anularea Notei de constatare nr. x şi a Deciziei nr. 1720/29.01.2015 are drept consecinţă inexistenţa neregulilor stabilite de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor, drept pentru care se cuvine plata sumei reţinută în mod nelegal din Cererea de rambursare nr. x/2012 cu titlu de corecţie financiară pentru aceste pretinse nereguli. În mod corect instanţa de fond a reţinut la respingerea excepţiei inadmisibilităţii capătului 3 al cererii că cererea de acordare a acestor despăgubiri "are legătură directă cu primele două petite ale cererii introductive". Nota de constatare şi Decizia de soluţionare a contestaţiei au fost emise în baza Contractului de finanţare nr. x, astfel că reţinerea de la rambursare a sumei de 25.475,29 RON este o încălcare a obligaţiilor contractuale ale recurentei ANCSI, cu care a fost încheiat acest contract.

Contrar susţinerilor recurentei, Notificarea privind situaţia cererii de rambursare este un act preparator emiterii Notei de constatare, act care stă la baza emiterii suspiciunii de neregulă şi a actelor administrative ulterioare - Proces-verbal de constatare nereguli sau Notă de constatare, după caz. Notificarea privind situaţia cererii de rambursare emisă în temeiul dispoziţiilor art. 41 din O.U.G. nr. 64/2008 are rolul unei înştiinţări a beneficiarului şi atestă, împreună cu operaţiunile ce stau la baza acesteia, parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor. Modalitatea de lichidare a cheltuielilor care este notificată beneficiarului are rolul de a sta la baza înregistrării în contabilitatea autorităţii publice centrale, nefiind acte administrative nici privitoare la constatarea a neregulilor, nici de stabilire a creanţei fiscale.

Dispoziţiile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 arată că neregulile în materia achiziţiilor publice se constată exclusiv prin Note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, nu prin alte acte ale organismelor de gestionare a fondurilor.

Sunt nefondate susţinerile recurentei că Notificarea privind situaţia cererii de rambursare este un act administrativ care constată nereguli şi le sancţionează şi care se supune căilor de atac prevăzute de Legea nr. 554/2004, Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nu este act administrativ sau titlu executoriu privind creanţa fiscală, cu atât mai mult cu cât art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011 stabileşte fără echivoc că sunt titluri executorii numai Procesul-verbal sau Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare sau hotărârile judecătoreşti rămase definitive.

Notificarea privind situaţia cererii de rambursare este un act preparator Nota de constatare a neregulilor, beneficiarul fiind îndreptăţit la restituire sumelor reţinute necuvenit la momentul soluţionării cererii de rambursare, cu titlu de despăgubire pentru încălcarea prevederilor Contractului de finanţare încheiat între părţi de către recurenta ANCSI.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurenta-pârâtă, reluând argumentele expuse atât în cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. cât şi prin întâmpinarea formulată la recursul incident.

Recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurenta A., reiterând argumentele vizând excepţiile respinse prin hotărârea recurată, respectiv, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia lipsei de interes pe capătul 1şi 2 al cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii pe capătul trei al cererii introductive.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ. raport ce a fost comunicat părţilor, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 3 mai 2018, au fost admise în principiu atât recursul formulat de recurenta-reclamantă A., cât şi recursul incident formulat de recurentul-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării, părţile fiind citate în şedinţă publică conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate de ambele recurente, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente, se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente.

Primul motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă A. este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ce vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 lit. b) C. proc. civ., în considerentele sentinţei instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei, precum şi argumentele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor .

Obligaţia instanţei de a arăta în considerentele sentinţei care au fost argumentele în susţinerea soluţiei date este esenţială în raport de dispoziţiile legale evocate, motivarea instanţei fiind în măsură să convingă părţile din litigiu de temeinicia şi legalitatea hotărârii, făcând totodată posibilă exercitarea controlului judecătoresc.

Este evident că nu se poate cere instanţei să răspundă detaliat fiecărui argument invocat de părţi în susţinerea uneia şi aceleiaşi cereri dar în cauza de faţă instanţa nu a stabilit împrejurările de fapt esenţiale, nu a analizat probele invocate de părţi şi a omis să examineze apărările expuse în cererea de chemare în judecată cu referire la excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte calificarea ca nerestrictivă a solicitării standardului ISO 9001:2008 de la ofertant, precum şi a standardului ISO 1400:2005, în raport de sentinţa civilă nr. 2862/27.10.2014 în dosarul nr. x de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Este de reţinut că sentinţa nr. 2862/2014 a rămas definitivă prin decizia nr. 3652/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţă ce a fost modificată prin admiterea în parte a acţiunii vizând anularea în parte a adresei nr. x, a notificării nr. x privind cererea de rambursare nr. 7/28.02.2013 dar considerentele sentinţei nr. 2862/2014 vizând justeţea prezentării de către ofertant a certificatului de atestare a implementării Standardelor ISO 9001: 2008, ISO 14001:2005, nu au făcut obiectul recursului exercitat în cauză, intrând în puterea lucrului judecat, aspect neanalizat de prima instanţă.

De asemenea, instanţa de fond a omis să analizeze criticile formulate de reclamantă în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la aplicarea dispoziţiilor Anexei 1 şi 3 din Ordinul 509/2011 şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g1 din H.G. nr. 925/2006 privind organizarea şi funcţionarea ANRMAP precum şi criticile vizând neconcordanţele din Nota de constatare cu referire la contractul nr. x/2012 privind două autolaboratoare, corecţia fiind aplicată pentru contractul ce a avut ca obiect mobila.

În condiţiile în care instanţa de fond nu a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în raport de probatoriul administrat, nu a evocat normele substanţiale incidente şi a omis să analizeze criticile expuse de reclamantă prin cererea de chemare în judecată se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, o astfel de hotărâre nepermiţând exercitarea controlului judiciar.

Pentru o judecată unitară, ţinând cont că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe toate criticile formulate, urmează a fi admis şi recursul incident formulat de recurentul-pârât.

Nu trebuie omis nici faptul că o astfel de hotărâre nu respectă exigenţele art. 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţiile în care nu au fost examinate în mod real problemele esenţial care i-au fost supuse (Cauza Albina contra României, 28 iulie 2005).

În raport de considerentele expuse, constatând că se verifică motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. într-o manieră care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs invocate atât în recursul principal cât şi în recursul incident şi pentru o judecată unitară, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. şi recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei nr. 73 din 18 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. şi recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei nr. 73 din 18 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2018.