Liability of EU funds intermediaries for payment delays: contractual damages and insufficient trial court reasoning under Art. 425 CPC

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în faţa primei instanţe

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 29.05.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (AMPOSDRU) şi Organismul Intermediar Regional pentru programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - Regiunea Sud Muntenia (OIRPOSDRU), solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.059.148,48 RON, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a neîndeplinirii/îndeplinirii în mod necorespunzător a obligaţiilor asumate de pârâte prin Contractul de finanţare nr. x încheiat între părţi, prejudiciu compus din următoarele sume:

1. 213.221,86 RON reprezentând dobânzi aferente creditelor bancare contractate de către reclamantă necesare pentru implementarea proiectului;

2. 257.975 RON reprezentând majorări şi penalităţi de întârziere datorate de reclamantă către bugetul de stat;

3. 18.517,66 RON reprezentând majorări şi penalităţi datorate de reclamantă partenerilor comerciali ai acesteia;

4. 69.433,96 RON reprezentând cota de TVA suportată de reclamantă pentru implementarea proiectului;

5. 500.000 RON reprezentând daune morale cauzate reclamantei ca urmare a nerespectării dispoziţiilor contractuale de către pârâţi, precum şi

- plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 631 din 26 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Organismul Intermediar Regional pentru programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - Regiunea Sud Muntenia.

A obligat pe pârâţi, în solidar, să plătească reclamantei suma de 859.148,48 RON, cu titlu de despăgubiri, din care:

- 213.221,86 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi plătite de reclamantă ca urmare a creditelor bancare contractate, necesare implementării proiectului;

- 257.975 RON reprezentând majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere, datorate de reclamantă către bugetul de stat;

- 18.517,97 RON, reprezentând penalităţi datorate de reclamantă partenerilor comerciali;

- 69.433,96 RON reprezentând cota de TVA achitată de reclamantă urmare a implementării proiectului şi nerambursată de pârâte, conform Contractului de finanţare;

- 300.000 RON reprezentând daune morale.

Recursurile declarate în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au formulat recurs pârâţii Ministerul Fondurilor Europene reprezentat prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar Regional pentru programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - Regiunea Sud Muntenia,

1. Prin recursul formulat, recurentul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând cauza să se respingă acţiunea formulată de reclamantă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că hotărârea primei instanţe este nelegală, având în vedere motivarea instanţei, contractul de finanţare POSDRU fiind încheiat în baza O.U.G. nr. 64/2009, act normativ ce nu prevede penalităţi de întârziere, majorări, dobânzi calculate conform legislaţiei fiscale şi nici daune morale în caz de întârziere la plată a cererilor de rambursare.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de apărările formulate OI POSDRU vizând obligaţiile asumate de beneficiar, respectiv angajarea beneficiarului să furnizeze contribuţia proprie aferentă costurilor eligibile ale proiectului, în valoare de 894.000.68 RON, conform declaraţiei angajament nr. 05/31.08.2009, precum şi faptul că toate creditele angajate de reclamant şi presupusul prejudiciu în cuantum de 1.059.148,48 RON nu intră în culpa OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia.

Dispoziţiile art. 119 alin. (1) C. proc. civ. fiscală prevăd că:

"Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi penalităţi de întârziere".

Dobânzile "reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă până la data stingerii sumei datorate inclusiv".

Penalităţile de întârziere "reprezintă sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv".

Dobânzile şi penalităţile constituie creanţe fiscale accesorii, care, alături de creanţele fiscale principale alcătuiesc sumele de plată la bugetul consolidat al statutului.

Definiţia creanţelor fiscale o regăsim în art. 21 alin. (1) C. proc. civ. fiscală, ca reprezentând "drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal".

Drept urmare. OIRPQSDRU Regiunea Sud Muntenia, nu se încadrează în prevederile menţionate, accesoriile solicitate fiind nejustificate, netemeinice şi nelegale.

Cererea de prefinanţare nr. x, înregistrată la OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. 8359/16.02.2011, în valoare de 5.364.058,10 RON, reprezentând 30% din valoarea total eligibilă a contractului de finanţare, cerere a cărei procesare a fost suspendată până la data aprobării Actului adiţional nr. x în data de 07.04.2011, prin care beneficiarul a schimbat repartizarea sumelor între beneficiari, conform noului Acord de Parteneriat depus la data de 01.04.2011, după apariţia modificărilor legislative şi anume intrarea în vigoare a Ordinului MFP nr. 1825/04.04.2011, beneficiarul fiind înştiinţat prin Notificarea nr. x, că prima tranşă va fi de maxim 10% din valoarea total eligibilă a contractului de finanţare.

A doua versiune a cererii de prefinanţare nr. x, a fost înregistrata la OIR POS DRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. 3275/15.04.2011, validata în 15.04.2011, prin acordarea "bun de plata" pentru suma de 1.788.019,37 RON, reprezentând 10% din valoarea total eligibila a contractului de finanţare, cerere transmisa la AMPOSDRU în vederea efectuării plaţii cu Nota de Transmitere nr. x/15.04.2011 şi înregistrata la AMPOSDRU cu nr. y/15.04.2015.

Având în vedere Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2359/2011, pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2548/2009, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2370/2011, pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2548/2009, Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1995/2011 privind aprobarea modificărilor aplicabile contractelor de finanţare de tip strategic şi contractelor de finanţare de tip grant semnate de beneficiarii de finanţare nerambursabilă din POSDRU ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului MFP nr. 2359/2011 şi Ordinului MFP nr. 2370/2011.

Prin cererea de prefinanţare nr. x, depusa la OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia la data de 19.03.2012, transmisa la AMPOSDRU în data de 21.03.2012, beneficiarul a solicitat suma de 536.405,81 RON plătită la data de 04.04.2012 şi cererea de prefinanţare nr. x, prin care a solicitat suma de 715.207.75 Iei, plătită la data de 14.09.2012;

Întârzierile cu privire Ia plata cererilor de rambursare, nu pot fi în sarcina OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 64/2009, cu modificările şi completările ulterioare, Direcţia Generala AMPOSDRU, structură cu rol de Autoritate de Management în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, actualmente în cadrul Ministerului Fondurilor Europene (ordonator principal de credite), este desemnată Unitate de plată, având responsabilitatea managementului financiar al fondurilor aferente Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Argumentele vizând întârzierile la rambursarea sumelor reprezentând TVA, în valoare de 69.433,96 RON, precum şi la stabilirea numărului de zile în vederea calculării majorărilor şi penalităţilor de întârziere, nu sunt fundamentate, deoarece pana la data de 05.09.2011 reclamanta nu se încadra în prevederile art. 15, alin. 1, din OUG nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, pentru sumele reprezentând contravaloarea taxei pe valoarea adăugată neeligibile plătită, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanţate din instrumente structurale prin programele operaţionale care utilizează mecanismul plăţii indirecte.

Creditele contractate de reclamant şi presupusul prejudiciu în cuantum de 1.059.148,48 RON nu intra în culpa OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia, deoarece, beneficiarul încă din etapa de contractare a depus declaraţia angajament nr. 05/31.08.2009, prin care se angaja sa furnizeze atât contribuţia proprie în valoare de 894.000,68 RON, cat şi sa asigure resursele financiare necesare implementării optime a proiectului în condiţiile rambursării/decontării ulterioare a cheltuielilor.

Raportat la procesarea cererilor de rambursare, se arată că la nivelul anului 2012, au intervenit o serie de întârzieri neimputabile OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia, respectiv:

- publicarea de către AMPOSDRU a Instrucţiunii nr. 61/26.06.2012, privind verificarea cererilor de rambursare, din cadrul programului POSDRU, atât pentru cererile de rambursare verificate de OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia şi aflate în cadrul AMPOSDRU în vederea efectuării plaţilor, cat şi pentru cele aflate la OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia în curs de procesare;

- verificarea în procent de 100% a cheltuielilor incluse în proiectele gestionate de fiecare Organism Intermediar în parte, la solicitarea expresa a AMPOSDRU, în urma misiunilor de audit derulate în luna mai 2012;

Obligaţia menţionata a luat naştere în urma auditului efectuat de Comisia Europeana în aprilie 2012, Comisia suspendând plăţile pe POSDRU în august 2012, din cauza deficientelor identificate de partea comunitara pentru fondurile europene utilizate în perioada 2009 - 2011 iar reprezentanţii Uniunii Europene au decis deblocarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) şi reluarea plaţilor către România, în urma misiunii de audit organizate în perioada 29 ianuarie -1 februarie 2013.

OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia nu a acţionat cu rea-voinţă pe parcursul verificării cererilor de rambursare, nu a restricţionat şi nu a impus niciun mod de implementare a proiectului, reclamantul depunând o serie de acte adiţionale şi notificări, prin care a fost modificata cererea de finanţare şi anexele acesteia, flexibilizând implementarea acesteia, motiv pentru care nu se justifică considerentele găsite de instanţa de fond pentru acordarea lor morale în cuantum de 300.000 RON având în vedere faptul ca nu exista o motivare în acest sens, pornind de la însăşi definiţia daunelor morale.

2. Ministerul Fondurilor Europene a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 631 din 26 februarie 2016, critici întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază cuprinzând motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Deşi pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale, învederând în mod expres actele normative în baza cărora a formulat aceasta excepţie, instanţa a respins excepţia, fără a arăta de ce a înlăturat raţionamentul şi motivarea pârâtului,

Nici în ceea ce priveşte fondul cauzei, nu se poate reţine faptul că hotărârea este motivată, în sensul pe care această noţiune o are potrivit dispoziţiilor legale învederate.

În contextul expus, aşa cum s-a reţinut în doctrină, motivarea hotărârii trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanţă cu măsurile luate de instanţă prin dispozitiv şi trebuie să fundamenteze şi să explice măsurile adoptate.

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârii judecătoreşti întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera care, în circumstanţele concrete ale cauzei, a dus la soluţia pronunţată. Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, considerentele sentinţei reprezintând partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.

Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Având în vedere faptul ca, în motivarea hotărârii instanţa şi-a însuşit în exclusivitate criticile formulate de către reclamantă, devin incidente dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţata fiind una nemotivata în accepţiunea textelor legale învederate.

Respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene, este rezultatul unei interpretări şi aplicări eronate a dispoziţiilor legale incidente în cauza.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

În procesele din materia contenciosului administrativ, chiar dispoziţiile legii aplicabile fixează cadrul procesual, în sensul că litigiul se poartă între

- persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ al unei autorităţi publice sau datorită refuzului nejustificat de a i se răspunde, şi

- autoritatea publică emitenta a actului presupus vătămător.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 30 din C. proc. civ., dreptul comun în materie, potrivit cărora "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente."

Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta nu a arătat "dreptul pretins" de la paratul Ministerul Fondurilor Europene.

Chiar dacă autoritatea de management a fost preluată de către Ministerul Fondurilor Europene, organismele intermediare au rămas în subordinea Ministerului Muncii, exercitând în continuare atribuţiile prevăzute de lege.

Astfel, în baza Acordului de Delegare de Funcţii, aprobat prin Ordinul Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 600/2008. cu modificările şi completările ulterioare, Organismelor Intermediare pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane le-au fost delegate de către Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU), îndeplinirea unor funcţii şi responsabilitatea îndeplinirii acestora privind gestionarea POSDRU, prin stabilirea cadrului de implementare a acestuia, a drepturilor şi obligaţiilor şi a responsabilităţilor ce revin fiecărei părţi contractante.

În temeiul prevederilor art. 13 coroborate cu cele ale art. 18 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale avea responsabilitatea gestionării şi implementării asistenţei financiare nerambursabile alocate POSDRU, îndeplinind prin AMPOSDRU funcţia de autoritate de management pentru acest program.

Potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 31 alin. (1), (3) şi (4) din H.G. nr. 457/2008, organismele intermediare aveau atribuţii delegate de la autoritatea de management pentru implementarea programului operaţional aflat în gestiune pe bază de acord.

H.G. nr. 457/2008 fost abrogată prin H.G. nr. 398/2015 pentru stabilirea cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a fondurilor europene structurale şi de investiţii şi pentru asigurarea continuităţii cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale 2007 - 2013, act normativ în cuprinsul căruia, respectiv la art. 9, au fost preluate o parte din atribuţiile menţionate mai sus.

Întrucât reclamanta a solicitat anularea unor acte emise de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", parte în dosar ar fi trebuit sa fie doar aceasta instituţie, întrucât raporturile juridice s-au creat între reclamantă şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane".

De asemenea, trebuie reţinut că Ministerul Fondurilor Europene -Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a emis niciun act a cărui anulare să se solicite în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte fondul cauzei

În fapt, reclamanta a fost parte contractantă în Contractul de finanţare POSDRU, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane pentru implementarea proiectului cu titlul "Iniţiere în dezvoltarea afacerii".

Reclamanta a depus cereri de prefinanţare, după cum urmează:

Cererea de prefinanţare nr. x, înregistrată la OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. x/16.02.2011, în valoare de 5.364.058,10 RON, reprezentând 30% din valoarea total eligibilă a contractului de finanţare, cerere a cărei procesare a fost suspendată până la data aprobării Actului adiţional nr. x în data de 07.04.2011, după apariţia modificărilor legislative şi anume intrarea în vigoare a Ordinului MFP nr. 1825/04.04.2011, beneficiarul fiind înştiinţat prin Notificarea nr. x, că prima tranşă va fi de maxim 10% din valoarea total eligibilă a contractului de finanţare.

A doua versiune a cererii de prefinanţare nr. x, a fost înregistrată la OIR POSDRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. x/15.04.2011, validată în 15.04.2011, prin acordarea "bun de plată" pentru suma de 1.788.019,37 RON, reprezentând 10% din valoarea total eligibilă a contractului de finanţare, cerere transmisă la AMPOSDRU în vederea efectuării plăţii cu Nota de Transmitere nr. x/15.04.2011 şi înregistrată la AMPOSDRU cu nr. x/15.04.2015.

În aplicarea O.U.G. nr. 64/2009, au fost emise mai multe acte subsecvente respectiv OMMFPS nr. 1995/2011 privind aprobarea modificărilor aplicabile contractelor de finanţare de tip strategic şi contractelor de finanţare de tip grant semnate de beneficiarii de finanţare nerambursabilă din POSDRU ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului MFP nr. 2359/2011 şi Ordinului MFP nr. 2370/2011, astfel că prevederile contractului de finanţare se modifică şi se completează, după cum urmează: articolul 5, alin. (7), prevede ca " în cazul proiectelor finanţate din cadrul axelor prioritare 1-6 ale POSDRU, prefinanţarea se acordă în cel puţin două tranşe, în procent de maxim 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului, numai în următoarele condiţii: (...) b) pentru contractele de tip strategic

- prima tranşă de prefinanţare va fi de max. 3% din valoarea totală eligibilă a proiectului;

- a doua tranşă de prefinanţare, va fi de max. 3% din valoarea totală eligibilă a proiectului şi va fi acordată acestor beneficiari numai după autorizarea cheltuielilor efectuate în valoare de minimum 60% din valoarea tranşei anterioare de prefinanţare primite;

- a treia tranşă de prefinanţare, va fi de max. 4% din valoarea totală eligibilă a proiectului şi va fi acordată acestor beneficiari numai după autorizarea cheltuielilor efectuate în valoare de minimum 60% din valoarea cumulată a tranşelor anterioare de prefinanţare primite", situaţie în care s-a încadrat şi reclamanta.

Astfel, OIRPOSDRU, a procedat la înştiinţarea beneficiarului prin intermediul Notificării nr. x, acesta depunând cea de-a treia versiune a cererii de prefinanţare nr. x înregistrată la OIR POS DRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. x/08.09.2011, în valoare de 536.405.81 RON, plătită la data de 09.09.2011 şi nu la 09.12.2011 cum eronat este menţionat în raport.

Prin cererea de prefinanţare nr. x, beneficiarul a solicitat suma de 536.405,81 RON, plătită la data de 04.04.2012 şi nu 04.05.2012 şi cererea de prefinanţare nr. x, prin care a solicitat suma de 715.207.75 RON, plătită la data de 14.09.2012;

Cu privire la rambursarea sumelor reprezentând TVA, în valoare de 69.433,96 RON, precum şi la stabilirea numărului de zile în vederea calculării majorărilor şi penalităţilor de întârziere, trebuie avut în vedere că până la data de 05.09.2011 reclamanta nu se încadra în prevederile art. 15, alin. (1), din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, pentru sumele reprezentând contravaloarea taxei pe valoarea adăugată neeligibile plătită, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanţate din instrumente structurale prin programele operaţionale care utilizează mecanismul plăţii indirecte, care la lit. g) prevede ca "societăţile comerciale care au calitatea de furnizori de formare profesională şi care desfăşoară numai activităţi scutite de taxa pe valoarea adăugată. (...)"

Începând cu data de 05.09.2011, prin Ordonanţa nr. 30/2011, lit. g), a) articolului menţionat anterior, a fost modificată, prin eliminarea sintagmei "numai", având dreptul la restituirea TVA, pana la data de 12.06.2012, când prin O.U.G. nr. 26/2012, au fost abrogate prevederile lit. g).

În ceea ce priveşte creditele contractate de reclamantă şi presupusul prejudiciu în cuantum de 1.059.148,48 RON, în etapa de contractare, beneficiarul a depus declaraţia angajament nr. 05/31.08.2009, prin care se angaja să furnizeze atât contribuţia proprie în valoare de 894.000,68 RON, cât şi să asigure resursele financiare necesare implementării optime a proiectului în condiţiile rambursării/decontării ulterioare a cheltuielilor

Obligarea pârâţilor la achitarea unor datorii ale reclamantei demonstrează că instanţa nu a interpretat şi aplicat unitar aceleaşi acte normative, deşi a reţinut în considerente faptul că acestea sunt deplin incidente în cauză, menţionând principii consacrate legislativ cum ar fi "principiul forţei obligatorii a contractului valabil încheiat" sau "răspunderea contractuală pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare obligaţiilor contractuale".

În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, prima menţiune care trebuie făcută cu privire la interpretarea şi aplicarea eronată a legii, vizează sediul materiei care a fost avut în vedere de către instanţa pentru a motiva admiterea acţiunii.

O acţiune în contencios administrativ, prin care se solicită acordarea unor despăgubiri ca urmare a anulării unui act administrativ, nu poate avea alt temei decât dispoziţiile art. 19 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 554/2004, "Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei."

Atâta timp cat în motivarea hotărârii instanţa a reţinut că sunt incidente în cauza dispoziţiile Codului, referitoare la răspunderea contractuală, aceasta apare ca fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.

De asemenea, o acţiune în răspundere civilă delictuală pentru obţinerea de despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral este condiţionată de existenţa identităţii dintre titularul acestei acţiuni şi persoana vătămată prin actele administrative anulate în contencios administrativ

Pentru acordarea daunelor morale, este totuşi nevoie de existenţa unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanţei bazată pe gradul de percepere a acesteia.

Trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferinţe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea de la caz la caz, a existenţei şi a cuantumului acestora, ceea ce în faţa primei instanţe nu s-a realizat.

Instanţa şi-a însuşit în mod eronat concluziile expertului contabil, care nu avea competenţa de a se pronunţa asupra consecinţelor pe care le are asupra activităţii reclamantei-intimate întârzierea în executarea obligaţiilor contractuale, concluziile acestuia cu privire la acest aspect fiind unele de natura strict subiectivă, fără a avea la bază elemente de fapt, de natura celor care au stat la baza verificărilor contabile.

Faţă de aceste aspecte, expertul contabil nu avea elementele de comparaţie, de natură obiectivă, în funcţie de care să stabilească în ce măsura reclamanta-intimată a fost decredibilizată în faţa propriilor angajaţi şi furnizori şi, pe cale de consecinţă, în ce măsură au fost diminuate posibilităţile viitoare ale acesteia de a contracta.

Pentru aceste motive, instanţa nu trebuia să îşi însuşească concluziile raportului de expertiză, neavând nici un motiv şi nici un element în funcţie de care să aprecieze şi mai ales să cuantifice prestigiul de care reclamanta se bucura înainte de nerespectarea obligaţiilor contractuale de către parate, şi modalitatea în care acesta "a fost afectat ca urmare a imaginii create reclamantei, astfel încât să justifice cuantificarea daunelor morale acordate la suma de 300.000 de RON.

Potrivit art. 1443 din noul C. civ., "Obligaţia este solidară între debitori atunci când toţi sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor."

Nu există nici o urmă de îndoiala asupra faptului că izvoarele solidarităţii pasive sunt fie convenţia părţilor, fie legea, întrucât solidaritatea este o excepţie de la regula divizibilităţii datoriei, ea trebuie să fie menţionată în mod expres, solidaritatea pasivă nefiind prezumată.

Pe cale de consecinţă, dacă solidaritatea pasivă nu se prezumă, existenţa ei va trebui dovedită de cel care o invocă/solicită, dovada solidarităţii urmând a se realiza după regulile dreptului comun în materia probei actelor juridice.

Faţă de cele prezentate mai sus, consideră că instanţa a reţinut în mod eronat existenţa unei solidarităţi între pârâţi, astfel încât obligarea ambelor pârâte la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, are un vădit caracter nelegal.

În absenta unei prevederi exprese, legale sau convenţionale, din care să rezulte solidaritatea pasivă, nici instanţa nu putea să dispună obligarea în solidar a pârâtelor la plata acestor penalităţi.

Apărările formulate în cauză

Recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia, a formulat întâmpinare la recursul depus de Ministerul Fondurilor Europene prin care au fost reluate argumentele expuse prin propriul recurs, solicitând, în esenţă, admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia prin care a fost invocată excepţia nulităţii recursului motivat de faptul că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În subsidiar, se solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică. În dezvoltarea apărărilor formulate, intimata a reluat situaţia de fapt în raport de care au fost solicitate sumele din acţiunea principală, concluzionând în sensul că în cauză sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile contractuale iar daunele morale sunt datorate, existând o legătură de cauzalitate directă între fapta ilicită a recurentului OIR POSDRU şi prejudiciul creat.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare şi la recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi faţă de acest recurs, apreciind că motivele de recurs formulate nu se încadrează pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinerile recurentului fiind apărări faptice, ce antrenează nejustificat reanalizarea fondului de către instanţa de control judiciar.

În subsidiar, se solicită respingerea recursului ca nefondat, intimata-reclamantă reluând argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată şi prin întâmpinarea formulată faţă de recursul declarat de AMPOSDRU.

Cu privire la obligaţia solidară a celor două recurente sunt invocate dispoziţiile art. 13.1 din Ordinul nr. 600/2008 care prevede că "Autoritatea de management este responsabilă de managementul POSDRU, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, implementarea responsabilităţii prevăzută de art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1083 al Consiliului şi la art. 17 din H.G. nr. 457 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale.

Recurenţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia şi Ministerul Fondurilor Europene au răspuns la întâmpinarea intimatei A. S.R.L., reluând argumentele expuse prin recursurile formulate şi întâmpinările depuse în dosarul de fond.

Procedura de filtru a recursurilor

În procedura de filtru a recursurilor, pe baza motivelor de recurs, a întâmpinărilor şi a răspunsurilor la întâmpinări, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părţilor conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 aprilie 2018, au fost admise în principiu recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia împotriva sentinţei civile nr. 631 din 26 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, părţile fiind citate în şedinţă publică conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate de recurenţi, de apărările expuse, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente.

Cu titlu prealabil, se reţine că intimata-reclamantă a invocat prin întâmpinările formulate, excepţia nulităţii recursurilor declarate de recurenţii Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia, apreciind că prin cererile de recurs nu au fost indicate motivele de nelegalitate conform art. 486 lit. d) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursurilor fiind prevăzută expres de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Excepţiile vizând nulitatea recursurilor formulate în cauză nu au fost reţinute de instanţa de recurs, prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. fiind verificate cerinţele impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 493 pct. 3 C. proc. civ., recursurile fiind admise în principiu conforma art. 493 alin. (7) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor fiind respinsă implicit prin admiterea în principiu a recursurilor dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 19 aprilie 2018.

Pe fondul cauzei, se constată că intimata-reclamantă a fost beneficiara Contractului de finanţare nr. x din data de 13.12.2010 ca urmare a cererii de finanţare nr. x din data de 01.09.2009, baza legală pentru acordarea finanţării nerambursabile în valoare de 16.988.184 RON din Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, aprobat prin Decizia CE nr. 5811/22.11.2007 fiind dată de Regulamentul CE nr. 1083/2006, Regulamentul CE nr. 1081/2006; Regulamentul CE nr. 1028/2006, Regulamentul Financiar nr. 1605/2002, Regulamentul CE nr. 2342/2002, O.U.G. nr. 64/2009, Ordinul nr. 2548/2009, H.G. nr. 457/2008, H.G. nr. 759/2007, Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 600/2008, Ordinul comun MMFES 13/185/2008, Ordinele MFP nr. 2548/2009 şi nr. 31/2010.

Obiectul contractului de finanţare stabilit la art. 1 din contract este reprezentat de acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea Proiectului intitulat "Iniţierea în dezvoltarea afacerii".

Finanţarea nerambursabilă a fost acordată beneficiarului conform art. 1 alin. (2) din contract, în termenii şi condiţiile stabilite în contract şi anexele acestuia pe care Beneficiarul a declarat că le cunoaşte potrivit alin. (4) din art. 1, beneficiarul a acceptat finanţarea nerambursabilă angajându-se să implementeze proiectul intitulat "Iniţiere în dezvoltarea afacerii", pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contractul de finanţare, cu instrucţiunile emise de AMPOSDRU şi cu legislaţia comunitară şi naţională.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în pretenţii derivate din neexecutarea/executarea culpabilă a obligaţiilor contractuale, reprezentând dobânzi aferente creditelor bancare contractate pentru finanţarea proiectului, majorări de întârziere datorate atât bugetului de stat cât şi partenerilor comerciali, TVA suportată pentru implementarea proiectului plus daune morale, cerere ce a fost admisă în parte de prima instanţă.

Primul motiv de recurs formulat de recurentul Ministerul Fondurilor Europene este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce vizează situaţiile în care hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Potrivit art. 425 lit. b) C. proc. civ., în considerentele sentinţei instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei precum şi argumentele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.

Obligaţia instanţei de a arăta în considerentele sentinţei care au fost argumentele în susţinerea soluţiei date este esenţială în raport de dispoziţiile legale evocate, motivarea instanţei fiind în măsură să convingă părţile din litigiu de temeinicia şi legalitatea hotărârii, dând totodată posibilitatea exercitării controlului judecătoresc în căile de atac.

Este evident că nu se poate cere instanţei să răspundă fiecărui argument invocat de părţi în susţinerea uneia şi aceleiaşi cereri dar în cauza de faţă instanţa, aşa cum arată recurentul, nu a motivat care au fost argumentele în fapt şi drept pentru care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene şi nu a răspuns argumentelor/apărărilor formulate prin întâmpinare de recurentele pârâte, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

De asemenea, instanţa de fond a admis acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta A. S.R.L. fără a stabili pe deplin situaţia de fapt şi drept în raport de obiectul acţiunii având în vedere că deşi se vorbeşte despre răspunderea contractuală nu se arată care au fost obligaţiile contractuale încălcate de recurenţii, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 1 pct. 2 şi 4 din Contractul de finanţare, vizând obligaţiile asumate de beneficiar.

Este adevărat că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ. dar potrivit art. 22 (2) C. proc. civ., cu privire la situaţia de fapt şi drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor, judecătorul este în drept să ceară explicaţii, să pună în discuţie orice împrejurare de fapt şi drept chiar dacă nu sunt menţionate în cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare.

Nu trebuie omisă baza legală pentru acordarea finanţării nerambursabile, respectiv atât normele comunitare şi naţionale, condiţiile acceptării finanţării nerambursabile astfel cum a fost stabilită la art. 1 pct. 2-4 din contract, de obligaţiile asumate de părţi, pct. A şi B ale art. 9 din contract dar şi de dispoziţiile art. 12 vizând modificarea şi completarea contractului în cazul modificării legislaţiei naţionale/comunitare având în vedere că în aplicarea O.U.G. nr. 66/2009 a fost emis după data încheierii Contractului de finanţare (13.10.2010) Ordinul MFP nr. 1825/4.04.2011.

Instanţa de fond nu a analizat şi nu a răspuns apărărilor formulate ţinând cont de modificarea legislativă intervenită, nu a stabilit care sunt obligaţiile contractuale încălcate, motivarea admiterii acţiunii fiind dată de concluziile raportului de expertiză vizând interpretarea dispoziţiilor legale incidente, expertiza fiind admisibilă doar pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.

În condiţiile în care instanţa de fond nu a stabilit împrejurările de fapt esenţiale raportat la cererile şi apărările părţilor, nu a analizat dispoziţiile contractuale în raport de care au fost formulate pretenţiile evocate fără să ţină cont de modificările legislative intervenite şi efectele astfel cum au fost stabilite la art. 12 din Contractul de finanţare, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, cu respectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) raportat la art. 9 alin. (2) C. proc. civ. instanţa va stabili obiectul acţiunii ţinând cont de pretenţiile formulate de reclamant derivate din contractele de credit contractate, iar în raport de obiectul acţiunii în pretenţii va verifica competenţa materială de soluţionare a cauzei .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia împotriva sentinţei civile nr. 631 din 26 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia împotriva sentinţei civile nr. 631 din 26 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2018.