Tax assessment appeal annulled for failure to invoke statutory grounds for cancellation or develop legal critique
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the tax authority against the appellate court’s decision, leaving the lower court’s ruling intact and denying the tax authority’s request to find the underlying lawsuit moot. The dispute originated from a company’s challenge against a tax assessment decision and associated tax inspection report, where the tax authority had appealed after the appellate court ordered it to properly resolve the company’s preliminary objection and rejected the company’s request for the total annulment of the assessment on inadmissibility grounds. Relying on Articles 486(1)(d) and (3) and Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, the court determined that the appeal was null because the appellant failed to invoke any statutory grounds for cancellation or develop substantive legal critiques against the lower court’s judgment, merely arguing that the underlying administrative objection had already been resolved by a subsequent administrative decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ; Tax assessment appeal annulled for failure to invoke statutory grounds for cancellation or develop legal critique: Analizând cererea de recurs în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă cercetarea în fond a cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.11.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, a solicitat desfiinţarea/anularea în totalitate atât a Deciziei de impunere nr. x/24.07.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 1.000.650 RON (obligaţii principale - impozit pe profit şi TVA şi accesorii), cât şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/24.07.2015 act administrativ-fiscal ce stă la baza emiterii deciziei de impunere, după caz, emiterea unei decizii temeinice şi legale.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 143/2016 din data de 28 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea precizată a reclamantei S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj. S-a dispus obligarea pârâtei AJFP Gorj să soluţioneze contestaţia prealabilă formulată de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar, împotriva deciziei de impunere nr. x/24.07.2015 şi a RIF nr. x/24.07.2015, contestaţie înregistrată sub nr. X/02.09.2015 şi s-a respins petitul având ca obiect anularea în totalitate a Deciziei de impunere nr. x/24.07.2015 şi a Y/24.07.2015, ca inadmisibilă.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj.
Prin cererea de recurs recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării litigiului, să se constate că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă S.C. A. S.A a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, să se constate nulitatea recursului, întrucât acesta este nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului formulat ca nefondat.
II. Decizia Înaltei Curţi
Analizând cererea de recurs în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă cercetarea în fond a cauzei.
1. Argumente de fapt şi de drept
Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. " În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."
Conform art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ.:
"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; iar dispoziţia prevăzută la şi alin. (3) prevede că "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."
Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înţelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci şi dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.
În cauză, analizând cererea de recurs şi susţinerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurenta-pârâtă nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanţe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se să arate că, în realitate, contestaţia intimatei-reclamante împotriva deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală a fost soluţionată prin Decizia nr. 963/24.11.2015 emisă de DGRFP Craiova, decizie împotriva căreia intimata-reclamantă nu a formulat contestaţie.
Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj împotriva sentinţei nr. 143/2016 din 28 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.