Jurisdiction over public official service-relationship disputes: application of the special regime for public servants over the general rule for central administrative acts

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 03.07.2017, sub număr dosar x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună: anularea parţială a Ordinului nr. 1394/2017 emis de pârâtul de ordin I, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale specialiştilor antifraudă detaşaţi în cadrul Ministerului Public şi a anexei 4 poziţia 12 la acest ordin şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului menţionat să procedeze la acordarea sporului în cuantum de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică la salariul brut lunar începând cu 01.03.2017 şi în continuare; anularea Ordinului 1021/2017 emis de pârâtul de ordin II; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate parţială a Ordinelor nr. 835/2017 şi nr. 836/2017 ale pârâtului 2 cu privire la specialiştii antifraudă detaşaţi în cadrul Ministerului Public şi a solicitat anularea ordinelor atacate în ceea ce priveşte sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihica aplicat la salariul brut lunar acordat specialiştilor antifraudă detaşaţi în cadrul Ministerului Public.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 250 din 22 noiembrie 2017 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Alba Iulia şi declinarea, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În aprecierea Curţii, excepţia este întemeiată prin raportarea obiectului judecăţii la dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor în care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Astfel, reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu un veritabil litigiu referitor la raportul său de serviciu, în calitate de funcţionar public - inspector antifraudă în cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală, detaşat de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la Ministerul Public.

2.2. Prin sentinţa nr. 500 din 25 aprilie 2018 a Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia; constatând conflict negativ de competenţă, s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în speţă, autorităţile publice emitente a actelor atacate ce are caracter de act administrativ fac parte din categoria autorităţilor publice centrale.

Raportat la calitatea pârâtei de autoritate publică centrală şi la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se concluzionează că litigiile privind actele administrative emise de o autoritate publică centrală se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Având în vedere şi prevederile speciale ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Alba Iulia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Litigiul dedus judecăţii vizează anularea Ordinului nr. 1394/2017 emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea Ordinului nr. 1021/2017 emis de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata unor drepturi băneşti cuvenite reclamantei.

Astfel cum rezultă din Ordinul comun nr. 92/1301/2014 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, reclamanta este funcţionar public numit în funcţia specifică de inspector antifraudă la Direcţia de combatere a fraudelor din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală, detaşată pe o perioadă de 3 ani de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la Ministerul Public, pe post de specialist antifraudă.

De asemenea, se constată că la baza emiterii ordinelor a căror anulare se solicită în cauză, referitoare la stabilirea drepturilor salariale pentru specialiştii antifraudă detaşaţi în cadrul Ministerului Public, stau, între altele, şi prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor publici.

Cadrul legal privind cariera funcţionarilor publici este reprezentant de Legea nr. 188/1999, iar potrivit art. 4 alin. (1) din acest act normativ, raporturile de serviciu se nasc şi se exercită în baza actului de numire emis, în condiţiile legii.

Constatând că obiectul litigiului priveşte drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcţionarului public, Înalta Curte reţine că în această situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege, competenţa altor instanţe.

Modificările aduse art. 109 din Legea nr. 188/1999 exprimă expres voinţa legiuitorului de a stabili un regim juridic unitar tuturor litigiilor privind raportul de serviciu al funcţionarului public şi de a degreva secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel de soluţionarea în primă instanţă a cauzelor cu acest obiect.

Prin urmare, de vreme ce nu a fost identificată o normă specială, derogatorie de la art. 109 din legea menţionată, în raport şi de prevederile art. 95 pct. 4 din C. proc. civ., în conformitate cu care tribunalele judecă "orice alte cereri date prin lege în competenţa lor", Înalta Curte, având în vedere obiectul cauzei, ce priveşte drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcţionarului public, reţine că instanţa competentă în soluţionarea cererii introductive a reclamantei este Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.