Jurisdictional conflict over fiscal inspection orders: material competence determined by claim value exceeding 1 million RON rather than issuing authority rank
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Court of Appeal of Craiova, Tax and Administrative Court Section, to hear the underlying case. The dispute involved a company seeking the partial annulment of a mandatory fiscal inspection order and the subsequent administrative appeal decision issued by the Ministry of Public Finance, challenging measures imposed for the recovery of budgetary claims exceeding 1 million RON. The lower courts had rejected jurisdiction based on conflicting interpretations of whether the competent instance was determined by the hierarchy of the issuing authority or the financial threshold of the disputed sums. The Supreme Court held that under Article 10(1) of Law No. 554/2004, when a fiscal inspection measure implicates tax or budgetary claims, the decisive criterion for material jurisdiction is the value of the claim if it exceeds 1 million RON, rather than the rank of the issuing authority, thereby establishing the appellate court's competence to adjudicate the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 134 din C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2011, art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over fiscal inspection orders: material competence determined by claim value exceeding 1 million RON rather than issuing authority rank: The dispute involved a company seeking the partial annulment of a mandatory fiscal inspection order and the subsequent administrative appeal decision issued by the Ministry of Public Finance, challenging measures imposed for the recovery of budgetary claims exceeding 1 million RON. The lower courts had rejected jurisdiction based on conflicting interpretations of whether the competent instance was determined by the hierarchy of the issuing authority or the financial threshold of the disputed sums. The Supreme Court held that under Article 10(1) of Law No. 554/2004, when a fiscal inspection measure implicates tax or budgetary claims, the decisive criterion for material jurisdiction is the value of the claim if it exceeds 1 million RON, rather than the rank of the issuing authority, thereby establishing the appellate court's competence to adjudicate the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provisions cited in the dispositive to establish the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the Court of Appeal.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. x/2017, în data de 26.09.2017, reclamanta A. S.R.L. reprezentată de B. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie dispusă anularea Deciziei nr. 60/P/31.07.2017 emisă de Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice ca fiind nefondată şi nelegală, anularea în parte a Dispoziţiei obligatorii nr. 786/13.03.2017 a Agenţiei Naţionale din Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor publice Craiova cu referire la măsurile nr. 1, nr. 3, nr. 4, nr. 5, nr. 6, nr. 7, nr. 8, nr. 9, nr. 10, nr. 11, nr. 12, nr. 13, nr. 14 şi nr. 15 şi anularea în parte a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x/13.03.2017 cu referire la măsurile nr. 1, nr. 3, nr. 4, nr. 5, nr. 6, nr. 7, nr. 8, nr. 9, nr. 10, nr. 11, nr. 12, n 13, nr. 14 şi nr. 15. Totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea executării actelor atacate până a soluţionarea definitivă a cererii de anulare.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa 356 de la 06 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. reprezentată de B. în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi Fiscal
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că Ministerul Finanţelor Publice este o autoritate publica centrală care a emis decizia 60/P/31.01.2017 în soluţionarea contestaţiei administrative formulată de către reclamantă împotriva dispoziţiei nr. 786/2017 şi a raportului de inspecţie economico-financiară.
2.2. Prin sentinţa nr. 206 din 30 martie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa privind pe reclamanta Societatea A. S.R.L., reprezentată de administrator judiciar B. SPRL în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal; constatând conflict negativ de competenţă, s-a suspendat cauza şi, conform art. 134 din C. proc. civ., s-a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - sectia de contencios administrativ şi fiscal pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea, constatând un paralelism de atribuţii între organele cu atribuţii de control şi categoriile de operatori controlaţi reglementate de O.U.G. nr. 94/2011 şi cele din Legea nr. 94/1992, a reţinut că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, determinarea instanţei competente a soluţiona acţiunea reclamantei se realizează prin raportare la rangul autorităţii emitente, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 60/P/31.07.2017 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor şi anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. 786/13.03.2017 emisă de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova.
Prin Dispoziţia obligatorie nr. 786/13.03.2017 emisă de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, urmare a constatării unor deficienţe, au fost prezentate măsurile impuse în sarcina conducerii societăţii reclamante pentru remedierea acestor deficienţe, precum şi termenele pentru îndeplinirea acestora.
În mod evident, prin demersul său judiciar, reclamanta urmăreşte anularea măsurilor stabilite prin dispoziţia obligatorie nr. 786/13.03.2017 emisă de DGRFP Craiova, decizia nr. 60/P/31.07.2017 emisă de către Biroul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice nereprezentând decât răspunsul acestei autorităţi la contestaţia formulată de reclamant în cadrul procedurii administrative prealabile.
Prin urmare, deşi reclamanta s-a îndreptat şi împotriva deciziei emisă de Ministerul Finanţelor Publice în soluţionarea plângerii prealabile, actul administrativ care produce efecte juridice asupra reclamantei este dispoziţia obligatorie emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Dispoziţia obligatorie nr. 786/13.03.2017 emisă de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, ce are ca obiect instituirea în sarcina reclamantei a unor măsuri pentru recuperarea unor sume de bani, reprezentând plăţi efectuate cu nerespectarea prevederilor legale, a fost emisă în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici şi face parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aplicabilitatea criteriului valoric reglementat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă din definiţia creanţei bugetare şi regimul juridic aplicabil acestora, conform O.U.G. nr. 94/2011 coroborat cu prevederile Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015).
Conform art. 1 pct. 10 din Codul de procedură fiscală, creanţa fiscală este aceea care dă dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie.
Conform art. 1 pct. 7 din Codul de procedură fiscală, creanţa bugetară este aceea care dă dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa bugetară principală şi creanţă bugetară accesorie.
Conform art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală, prin creanţă fiscală principală se înţelege dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale.
Rezultă, prin excludere, faptul că prin creanţa bugetară principală se înţelege dreptul la perceperea unor alte sume la buget, decât cele ce reprezintă creanţe fiscale.
Conform prevederilor art. 2 alin. (2) lit. c) Codul de procedură fiscală, Codul de procedură fiscală se aplică şi altor creanţe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanţelor fiscale.
Or, conform art. 22 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2011 "(3) Creanţelor bugetare şi accesoriilor aferente, stabilite de organele de inspecţie economico-financiară competente, li se aplică reglementările legale în vigoare referitoare la colectarea creanţelor fiscale".
Prin urmare, pentru determinarea competenţei materiale în prezenta cauză va fi avut în vedere criteriul valoric, similar unei creanţe fiscale; criteriul rangului autorităţii emitente ar fi fost eventual aplicabil doar în ipoteza în care niciuna din măsurile dispuse prin Dispoziţia atacată nu avea un conţinut evaluabil.
Având în vedere că măsurile contestate în cauză privesc sume ce depăşesc valoarea de 1.000.000 RON, Înalta Curte, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Societatea A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare al plângerilor prealabile şi contestaţiilor în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.