Jurisdiction for challenging fiscal inspection measures: central authority involvement and monetary threshold under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea în contencios înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.05.2017, sub nr. de dosar mai sus indicat, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Ministerul Finanţelor Publice ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 86/P/05.12.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară - Compartimentul Gorj.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 5772/10.10.2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a CAF a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a CAF, reţinând în esenţă incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi calitatea pârâtului MFP de autoritate publică centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a CAF la data de 21.01.2018 sub acelaşi nr. de dosar, cu prim termen acordat la data de 22.03.2018.

2.2. Prin sentinţa nr. 1399 din data de 23.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice; s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea a reţinut că reclamantul urmăreşte prin demersul său judiciar înlăturarea efectelor actului administrativ individual apreciat vătămător pentru el şi anume Dispoziţia obligatorie nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiara - Compartimentul Gorj, aşadar de o autoritate publică locală.

Împrejurarea atragerii în proces, în calitate de pârât, a autorităţi publice care a soluţionat plângerea prealabilă în cadrul recursului ierarhic nu influenţează regulile de stabilire a competenţei materiale, căci, aşa cum mai sus s-a arătat, competenţa materială se determină în funcţie de obiectul acţiunii în contencios administrativ, obiect ce se identifică ca fiind cercetarea legalităţii unui act administrativ tipic/asimilat, iar nu a soluţiei dată plângerii prealabile.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 86/P/05.12.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor şi anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară - Compartimentul Gorj.

Prin Dispoziţia obligatorie nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară - Compartimentul Gorj, urmare a constatării unor deficienţe, au fost prezentate măsurile impuse în sarcina conducerii societăţii "B.", respectiv a reclamantului, pentru remedierea acestor deficienţe, precum şi termenele pentru îndeplinirea acestora.

În mod evident, prin demersul său judiciar, reclamantul urmăreşte anularea în parte a măsurilor stabilite prin dispoziţia obligatorie nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară - Compartimentul Gorj, decizia nr. 86/P/05.12.2016 emisă de către Biroul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice nereprezentând decât răspunsul acestei autorităţi la contestaţia formulată de reclamant în cadrul procedurii administrative prealabile.

Prin urmare, deşi reclamantul s-a îndreptat şi împotriva deciziei emisă de Ministerul Finanţelor Publice în soluţionarea plângerii prealabile, actul administrativ care produce efecte juridice asupra reclamantului este dispoziţia obligatorie emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

Dispoziţia obligatorie nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova, ce are ca obiect instituirea în sarcina reclamantului, în calitatea acestuia de Director General al societăţii "B.", a unor măsuri pentru recuperarea unor sume de bani reprezentând plăţi efectuate cu nerespectarea prevederilor legale, a fost emisă în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la operatorii economici şi face parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aplicabilitatea criteriului valoric reglementat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă din definiţia creanţei bugetare şi regimul juridic aplicabil acestora, conform O.U.G. nr. 94/2011 coroborat cu prevederile Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015).

Conform art. 1 pct. 10 din Codul de procedură fiscală, creanţa fiscală este aceea care dă dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie.

Conform art. 1 pct. 7 din Codul de procedură fiscală, creanţa bugetară este aceea care dă dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa bugetară principală şi creanţă bugetară accesorie.

Conform art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală, prin creanţă fiscală principală se înţelege dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale.

Rezultă, prin excludere, faptul că prin creanţa bugetară principală se înţelege dreptul la perceperea unor alte sume la buget, decât cele ce reprezintă creanţe fiscale.

Conform prevederilor art. 2 alin. (2) lit. c Codul de procedură fiscală, Codul de procedură fiscală se aplică şi altor creanţe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanţelor fiscale.

Or, conform art. 22 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2011 "(3) Creanţelor bugetare şi accesoriilor aferente, stabilite de organele de inspecţie economico-financiară competente, li se aplică reglementările legale în vigoare referitoare la colectarea creanţelor fiscale".

Prin urmare, pentru determinarea competenţei materiale în prezenta cauză va fi avut în vedere criteriul valoric, similar unei creanţe fiscale; criteriul rangului autorităţii emitente ar fi fost eventual aplicabil doar în ipoteza în care niciuna din măsurile dispuse prin Dispoziţia atacată nu avea un conţinut evaluabil.

Având în vedere că măsurile contestate în cauză privesc sume ce nu depăşesc valoarea de 1.000.000 RON, Înalta Curte, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.