Salary indexation claims and illegality of suspending proceedings due to distinct legal grounds in concurrent cases

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16 decembrie 2016, astfel cum a fost completată şi precizată prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, au solicitat anularea parţială a Ordinului nr. 3525/C/28.09.2016, anexa I, prin care le-au fost stabilite drepturile salariale, începând cu data de 01.08.2016, ca urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 57/2015, aşa cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016; emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 01.10.2016, data prevăzută în Ordinul nr. 219/C/1.02.2017, pentru fiecare dintre reclamanţi, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi a valorii de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu 01.12.2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015; obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, precum şi a Curţii de Apel Iaşi la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Încheierea recurată

Prin încheierea din data de 22 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei, reţinând că dezlegarea prezentei pricini depinde de soluţia ce va fi pronunţată în dosarul nr. x aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenţii au susţinut că instanţa de fond a procedat la aplicarea greşită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., deoarece cele două dosare au obiecte diferite, iar soluţia din prezenta cauză nu depinde de soluţia din dosarul nr. x aflat pe rolul Tribunalului Iaşi. Finalitatea urmărită este diferită şi fundamentarea juridică a pretenţiilor deduse judecăţii.

Au mai invocat recurenţii faptul că necesitatea suspendării judecăţii cauzei nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor, încălcându-se principiile oralităţii şi contradictorialităţii în procesul civil, precum şi dreptul la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de art. 6 alin. (1) din CEDO.

De asemenea, recurenţii au susţinut că încheierea atacată nu este motivată în fapt, contrar art. 425 din C. proc. civ.

În fine, au arătat recurenţii că la data suspendării judecăţii prezentului dosar, Tribunalul Iaşi pronunţase deja sentinţa nr. 1833/17.10.2017.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanţa poate suspenda judecata: 1.când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Acest caz de suspendare facultativă legală a judecăţii poate interveni atunci când soluţionarea cauzei supuse suspendării depinde de soluţionarea alteia în care se tranşează un drept, ce influenţează soluţia în cauza supusă suspendării.

Adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l din C. proc. civ. depinde de aprecierea instanţei, care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii.

Cauza de faţă a fost suspendată de Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x al Tribunalului Iaşi.

În dosarul nr. x al Tribunalului Iaşi s-a solicitat includerea în indemnizaţiile lunare a indexării de 18%, acordată reclamanţilor prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, iar temeiul juridic a fost reprezentat, în principal, de prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006, art. 4 alin. (1), (2), (3), art. 35, art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, iar în subsidiar cele ale Legii nr. 71/2015.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă stabilirea indemnizaţiilor brute lunare ale reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 + 10% începând cu 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 (dată de la care li se recunoaşte VRS de 405 RON +10% prin Ordinul MJ nr. 219/C/2017).

Măsura suspendării dispusă de Curtea de Apel Bucureşti este în aprecierea instanţei de control judiciar nelegală, având în vedere că pretenţiile reclamanţilor din cadrul acţiunii pendinte nu se suprapun cu cele din acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x al Tribunalului Iaşi.

Astfel, pretenţiile salariale formulate se referă la perioade diferite şi se întemeiază pe cauze juridice diferite, soluţionarea lor separată fiind posibilă fără afectarea unei judecăţi unitare.

Transpunând cele anterior arătate soluţiei de suspendare din cauza dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de textul legal avut în vedere de instanţa de fond pentru suspendarea judecăţii şi nici nu este oportună luarea unei astfel de măsuri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi, casarea încheierii atacate, urmând a trimite cauza primei instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva încheierii din 22 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea din 12 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.