Appeal for damages against state over judicial inspection refusal rejected for lack of prior finding of judicial liability

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.02.2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000.000 RON, din care 10.000.000 RON daune morale şi 5.000.000 RON daune materiale.

În motivare, reclamantul a arătat că a promovat prezenta acţiune ca urmare a faptului că Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat să soluţioneze plângerea prin care a solicitat reexaminarea încheierii emise de instanţa de executare în dosarul nr. x/2012 prin care s-a refuzat aducerea la îndeplinire a unui titlu executoriu.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii "recursului administrativ prealabil" prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2108 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile invocate de pârât ca neîntemeiate şi s-a respins acţiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind lovită de nulitate.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30 ianuarie 2018, Completul de filtru a admis în principiu recursul, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen pentru judecata cauzei pe fond la data de 12 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate în susţinerea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. sunt lipsite de temei.

Cât priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că, în cuprinsul criticilor formulate, recurentul nu expune împrejurări de fapt sau de drept de natură a releva o încălcare a regulilor de procedură.

Astfel, recurentul a invocat împrejurarea că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra titlului executoriu, respectiv nu a reţinut faptul că acesta nu a fost adus la îndeplinire.

De asemenea, recurentul a invocat, referitor la existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să se fi stabilit răspunderea penală sau disciplinară a judecătorului, că această condiţie este îndeplinită prin existenţa titlului executoriu care nu a fost adus la îndeplinire.

Argumentele invocate de recurent nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma legală şi, prin urmare, nu pot duce la casarea hotărârii pe motivul de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât aceste aspecte ţin de motivarea (considerentele) hotărârii recurate, iar nu de o încălcare a unor reguli procesuale.

De asemenea, se constată că, în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile formulate de recurent nu evidenţiază faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este, însă, important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că, în cuprinsul hotărârii recurate, sunt expuse motivele care au stat la baza soluţiei pronunţate.

Instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu respectarea normelor procedurale referitoare la principiul disponibilităţii, limitele investirii instanţei şi limitele judecării procesului prevăzute de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

Motivele de fapt şi de drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată concordă cu temeiul juridic reţinut de instanţă, probând intenţia reală a reclamantului de a investi instanţa de judecată cu o acţiune în pretenţii, constând în obligarea pârâtului Ministerului Finanţelor Publice la plata sumei de 15.000.000 RON, din care 10.000.000 RON daune morale şi 5.000.000 RON daune materiale.

Judecătorul fondului a explicat în mod convingător că, pentru a fi obţinută răspunderea patrimonială a statului, prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, este necesar a fi dovedită îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia, reţinând în mod corect neîndeplinirea în cauză a primei dintre condiţiile cumulative anterior menţionate, respectiv existenţa unei fapte ilicite.

Potrivit art. 94 din Legea nr. 303/2004 "Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii", iar potrivit art. 96 din acelaşi act normativ:

"(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

(2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

(3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de C. proc. pen.

(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară."

Astfel, în mod judicios, prima instanţa a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că există o hotărâre judecătorească prin care să se fi stabilit răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi că această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

În contextul în care instanţa de fond a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în cauză, a supus dezbaterii părţilor argumentele de nelegalitate şi le-a analizat în cuprinsul considerentelor, în limitele investirii, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată nu este susceptibilă a fi reformată prin prisma motivelor de casare invocate.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 2108 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.