Securitate worker status: counterintelligence activities as violations of fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/20.05.2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanţei să aprecieze asupra calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3123 din 24 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. şi a fost constatată existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.

Recursul. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

- S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, arătându-se că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, s-a susţinut că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), art. 8 lit. a raportat la art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, asimilând actele şi mijloacele efectuate, respectiv utilizate în mod profesional, în scopul culegerii de informaţii interesând ordinea publică, securitatea internă şi siguranţa naţională cu "activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

În considerentele sale, judecătorul fondului nu face nicio deosebire între securitatea ca poliţie politică şi activitatea de contraspionaj, reţinând că statul român ar fi trebuit să nu aibă serviciu de contraspionaj, serviciu antiterorism, serviciu contraspionaj economic şi alte servicii care alcătuiesc strategia de apărare a securităţii naţionale a unui stat, asimilându-le ca şi poliţie politică.

Analizând cuprinsul notei de constatare, prin aprobarea căreia CNSAS a dispus introducerea prezentei acţiuni în constatare, instanţa de fond, a apreciat că prin metodele şi mijloacele specifice muncii de contraspionaj în care recurentul fost angrenat am îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale.

Astfel, aceste metode şi mijloace folosite de toate structurile de contraspionaj ale tuturor statelor indiferent de nivelul democraţiei existent, şi în acest sens s-a exemplificat prin ceea ce se întâmplă în S.U.A., mai ales în prezent pe plan internaţional când terorismul a atins cel mai înalt nivel.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate şi normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.

Astfel, se reţine că recurentul nu a negat calitatea sa de lucrător al Securităţii dar a negat faptul că prin activitatea sa ar fi îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale.

Arată recurentul că serviciul de contraspionaj, antiterorism, serviciu contraspionaj economic şi alte servicii alcătuiesc strategia de apărare a securităţii naţionale şi nu pot fi asimilate cu poliţia politică.

Înalta Curte constată că recurentul în exemplul său despre democraţia de societăţi dezvoltate arată că aceste servicii de contraspionaj şi metodele folosite sunt justificate chiar dacă îngrădesc drepturi şi libertăţi fundamentale.

Se reţine că în O.U.G. nr. 24/2008 nu există vreo delimitare, separare a activităţilor desfăşurate de lucrătorii de Securitate din contraspionaj în sensul justificării acţiunilor represive sau de altă natură care încalcă drepturi şi libertăţi ale omului.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, obţinerea unor date despre elementul semnalat cu comentarii negative la adresa politicii partidului şi statului, nu aveau legătură cu apărarea securităţii naţionale.

Înalta Curte reţine că imixtiunile în viaţa şi conştiinţa persoanelor în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul (măsuri de provocare la discuţii pe anumite teme privind regimul totalitar) sunt considerate printre cele mai periculoase acţiuni, încalcă dreptul la viaţa privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.

În Decizia Curţii Constituţionale nr. 267/2009 se arată, pornind de la scopul reglementării, aşa cum se prevede în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de dezvoltare a activităţilor exercitate de regimul comunist care a influenţat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale".

Rezultă că istoria a consemnat aceste activităţi şi consecinţele lor, iar adevărul trebuie cunoscut şi expus.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 3123 din 24 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.