County Council Wins Retrial After Court Finds Correction Notice Was Final Debt Title

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x, reclamantul Consiliul Judeţean Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, a solicitat, în principal, anularea deciziei de aplicare a corecţiei financiare în procent de 25% din valoarea totală a contractului de achiziţie nr. x/24.09.2014 încheiat între Judeţul Sibiu în calitate de Achizitor şi Asocierea S.C. A. S.A. - S.C. B. S.A. în calitate de furnizor, comunicată reclamantului prin Notificarea pentru Înştiinţare corecţie financiară nr. 3945/06.03.2015 înregistrată sub nr. x/2015 şi constatarea aplicării legale a Deciziei C.N.S.C. nr. 2353/260C10/2775/07.08.2014 de către autoritatea contractantă Judeţul Sibiu; în subsidiar, a solicitat diminuarea corecţiei de 25% aplicate autorităţii contractante Judeţul Sibiu la un cuantum de 5% din valoarea contractului de achiziţie nr. x/24.09.2014 încheiat între Judeţul Sibiu în calitate de Achizitor şi Asocierea S.C. A. S.A. - S.C. B. S.A. în calitate de furnizor.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 187 din 19 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Sibiu prin Consiliul Judeţean Sibiu reprezentat prin Preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul Judeţul Sibiu prin Consiliul Judeţean Sibiu reprezentat prin Preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

S-a apreciat că hotărârea recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv cele prevăzute de art. 224 şi art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., instanţa invocând din oficiu, la termenul din 19 octombrie 2015, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, care, în opinia recurentului nu a fost pusă în discuţia părţilor, pârâtul nefiind prezent la termenul respectiv.

S-a mai susţinut de către recurent că sentinţa instanţei de fond cuprinde motive contradictorii, soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii fundamentându-se, în opinia instanţei, pe faptul că actul contestat nu reprezintă un proces-verbal producător de consecinţe juridice, apt de a fi contestat în faţa instanţelor de contencios administrativ, iar pe de altă parte, pe faptul că reclamantul nu a înţeles să conteste şi decizia de soluţionare a contestaţiei.

De asemenea, s-a considerat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa în mod nelegal a respins acţiunea ca fiind inadmisibilă, pe motiv că reclamantul nu a contestat prin acţiunea introductivă notificarea OIPSI nr. x/06.03.2015, ci a solicitat anularea deciziei de aplicare a corecţiei financiare în procent de 25%, comunicată prin notificarea OIPSI nr. 3945/06.03.2015, în opinia recurentului judecătorul fondului aflându-se în eroare când a considerat că obiectul acţiunii îl constituie anularea notificării, iar nu decizia de aplicare a corecţiei financiare.

Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul pentru Societatea Informaţională a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data 14 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 13 martie 2018, fixând termen de judecată la data de 12 iunie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale relevante, Înalta Curte constată, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Soluţia de inadmisibilitate a acţiunii promovate în cauză a fost întemeiată pe constatarea că, în speţă, nu a fost emis un proces-verbal, ci numai proiectul acestui act, privit ca intenţie a organului de control în sensul aplicării unei corecţii reclamantului. Prin urmare, actul atacat nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 şi, ca atare, nu poate fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ.

Întra-adevăr, O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 21 "(13) Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

(14) Înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

(15) Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

…

(19) Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. x, cu modificările şi completările ulterioare.

(20) Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe.

(21) Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare trebuie să conţină următoarele elemente: denumirea autorităţii emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanţei bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele şi semnătura conducătorului autorităţii emitente, ştampila autorităţii emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi autoritatea la care se depune contestaţia, menţiuni privind punctul de vedere al debitorului şi poziţia exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) şi (15)."

Potrivit dispoziţiilor art. 46 - 51 din actul normativ menţionat, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei să fie atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Rezultă că, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu, în mod direct, acest administrativ fiscal.

Efectuând propria evaluare a întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut eronat situaţia de fapt şi a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale incidente în cauză, soluţia pronunţată fiind rezultatul unei interpretări exclusiv şi excesiv de formalistă, având în vedere următoarele:

În mod evident, Notificarea nr. x din 06.03.2015 (aflată la dosarul de fond), deşi emisă în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011 constituie proces-verbal de constatare şi, prin urmare, un act administrativ - titlul de creanţă, producător de efecte juridice, cum este acesta definit de legea contenciosului administrativ, întrucât prin acest document s-a stabilit debitorul şi a fost aplicată o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului încheiat între reclamantul Judeţul Sibiu în calitate de Achizitor şi Asocierea S.C. A. S.A. - S.C. B. S.A. în calitate de furnizor.

Mai mult decât atât, suma aferentă corecţiei financiare de 25% a fost reţinută de către Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale .

Drept urmare, un astfel de act poate şi a fost supus contestaţiei administrative.

Astfel, punctul de vedere înregistrat sub nr. x/2015 formulat de reclamant la Notificarea nr. x din 06.03.2015 emisă de pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională poate fi asimilat contestaţiei administrative.

De altfel, prin Raportul nr. x/03.06.2015 privind soluţionarea contestaţiei (punct de vedere) (aflat la dosar fond) chiar intimatul-pârât reţine că reclamantul a formulat în fapt o contestaţie/plângere prealabilă împotriva actului administrativ contestat în cauză, hotărând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinând măsura dispusă ca fiind legală, respectiv aplicarea corecţiei de 25%.

Totodată, a menţionat la punctul III.2. că Raportul poate fi atacat în termen de 6 luni, de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti sau la Curtea de apel din raza teritorială a sediului reclamantului în conformitate cu prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la aceste aspecte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Notificarea nr. x din 06.03.2015, care reprezintă obiectul propriu-zis al acţiunii, este un titlu de creanţă prin care i s-a aplicat reclamantului corecţii financiare în sensul capitolului III din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, acţiunea a fost formulată împotriva Notificării nr. x din 06.03.2015, ce constituie proces-verbal de constatare, şi, implicit, împotriva Raportului Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei, care era ataşat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi ale art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-reclamant Judeţul Sibiu prin Consiliul Judeţean Sibiu şi va dispune casarea sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă, în vederea soluţionării fondului litigiului, urmând ca instanţa de fond, cu ocazia rejudecării, să aibă în vedere toate apărările şi susţinerile părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Judeţul Sibiu prin Consiliul Judeţean Sibiu împotriva sentinţei nr. 187 din 19 octombrie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.