Timeliness of discrimination petition calculated from the last act in a continuous sequence of discriminatory conduct

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Instituţia Prefectului Judeţeului Sălaj - Serviciul Public Comunitar pentru Evidenţa şi Eliberarea Paşapoartelor Simple, a solicitat anularea Hotărârii nr. 560 din 08.10.2014 emisă de Colegiul Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu obligarea acestuia la pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate discriminarea, fie pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de constatare a discriminării.

Prin sentinţa civilă nr. 2899 din 10 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în considerarea art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe sub nr. x/25.06.2015.

Prin cererea depusă la dosar la data de 4 noiembrie 2015 reclamanta a precizat temeiul de drept al cererii privind despăgubirile solicitate, precum şi cuantumul acestora, respectiv suma de 200.000 RON.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 19 din 18 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anulare act administrativ - Hotărâre C.N.C.D. nr. 560/08.10.2014.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare sau reţinerea cauzei spre judecare, arătându-se că sentinţa atacată nu este motivată, instanţa de fond neverificând în mod judicios probatoriul administrat în cauză, neprocedând la un examen efectiv al argumentelor părţilor şi al elementelor de probă, neanalizarea fiecărei probe, echivalând astfel cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul cauzei, ceea ce în opinia recurentei, justifică casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.

În susţinerea argumentelor sale privind nelegalitatea sentinţei recurate, recurenta a invocat existenţa a două procese-verbale, datând din data de 18.04.2013 şi, respectiv, 30.04.2013.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Procedura de filtrare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din camera de consiliu de la 13 martie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 12 iunie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă, prin prisma actelor dosarului şi a normelor procedurale aplicabile în speţă, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în considerarea argumentelor în continuare arătate.

În prezenta cauză, reclamanta a adresat pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării o sesizare, la data de 17.04.2014, înregistrată sub nr. x, prin care a reclamat o serie de fapte pe care le considera a fi cu caracter discriminatoriu, pe criteriul de sex.

Prin Hotărârea nr. 560 din data de 08.10.2014, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a admis excepţia de tardivitate invocată de partea reclamată în ce priveşte introducerea petiţiei la CNCD de către petentă.

Potrivit art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, neexercitarea dreptului de petiţionare în termenul de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei conduce la respingerea petiţiei ca tardiv introdusă.

În ceea ce priveşte tardivitatea formulării sesizării, pârâtul afirmă că, în speţă, săvârşirea faptelor de discriminare relatate de petentă se concretizează printr-un cumul de acte sau fapte ce s-au desfăşurat începând cu data de 04.03.2013, astfel încât, în raport de data înregistrării plângerii la CNCD - 17.04.2014, se constată introducerea petiţiei cu depăşirea termenului de 1 an prevăzut de O.G. nr. 137/2000.

Instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea reclamantei, reţinând că excepţia tardivităţii a fost temeinic admisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Înalta Curte constată că probatoriul administrat demonstrează realitatea susţinerilor recurentei în sensul sesizării CNCD în termenul prevăzut de lege. Astfel, se observă faptul că în dovedirea susţinerilor din cuprinsul plângerii adresate CNCD, petenta a depus în copie mai multe înscrisuri, printre care Raportul agentului B. nr. x din 18.03.2013 şi Procesul-verbal nr. x din 30.04.2013, înscrisuri ce se află la dosarul de recurs, în raport de care petenta a invocat săvârşirea unor fapte de discriminare la datele de 18.03.2013 şi 30.04.2013.

Din întregul material probator administrat în cursul judecăţii rezultă că petenta a invocat existenţa unei fapte de discriminare în formă continuată, astfel încât, în prezenta cauză dedusă judecăţii, termenul de un an de zile în care petenta A. avea posibilitatea de a sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării curge de la data săvârşirii ultimului act de discriminare - în speţă 30.04.2013, data întocmirii procesului-verbal nr. x, dată în raport de care nu s-a împlinit termenul de prescripţie de 1 an de la data sesizării.

Se poate constata, de asemenea, că sesizarea adresată CNCD la data de 17.04.2014 este formulată în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi în raport de data întocmirii procesului-verbal nr. x din 18.03.2013.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, pe care o va casa, urmând a admite acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu consecinţa anulării hotărârii CNCD nr. 560 din 08.10.2014 şi obligării intimatului-pârât la soluţionarea pe fond a sesizării formulate de petentă la data de 17.04.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 19 din 18 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, admite acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Anulează hotărârea nr. 560 din 08.10.2014 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Obligă Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la soluţionarea sesizării formulate de petenta A. la data de 17.04.2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2018.