Forest owners’ state-aid claim assigned to tribunal as local agency’s letter governs jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă sub nr. sub nr. x/2017, reclamanta Asociaţia Composesorală A., în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov, şi MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR, a solicitat instanţei ca prin sentinţa civilă ce se va pronunţa să dispună:

- anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, cu consecinţa obligării pârâţilor în solidar la:

- plata sumei de 103.873,35 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 459,70 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2017, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2017.

- plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 103.873,35 RON, începând cu data de 24.03.2017 - dată la care a depus Cererea nr. 270/23.03.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului.

Arată că, în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtului de rând 2 - Ministerul Apelor şi Pădurilor (MAP) raportat la petitele privind plata ajutoarelor de stat a dobânzilor aferente şi a tuturor cheltuielilor de judecată, reclamantul a arătat că aceasta rezidă în lumina următoarelor argumente juridice:

a) MAP este organul ierarhic superior al pârâtei de rând 1 - Garda Forestieră Braşov.

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. (1)-(18) din Legea nr. 554/2004, art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, Decizia CE nr. C(2016) 8769/03.01.2017.

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 2479 din 20 decembrie 2017, Tribunalul Harghita, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia Composesorală A., în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov, şi Ministerul Apelor şi Pădurilor,, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, din perspectiva autorităţilor publice implicate în litigiu sumele pretinse de reclamantă sunt venituri publice în sensul art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 nu înseamnă că ele sunt contribuţii - elemente de drept fiscal, pentru că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 are în vedere, la stabilirea criteriului valoric, raporturi juridice de drept fiscal după cum rezultă din enumerarea obiectului lor, respectiv "taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora".

Criteriul care operează la stabilirea competenţei materiale este cel al autorităţii publice chemate în judecată şi, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorităţi publice centrale (Ministerul Apelor şi Pădurilor) să efectueze o operaţiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureş este competentă material şi teritorial să soluţioneze integral prezenta acţiune.

Învestită cu soluţionarea cauzei, prin declinare, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 95 din19 aprilie 2018, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de judecare a cauzei privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Suceava şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Curtea de apel, examinând actele şi lucrările dosarului precum şi acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2017, a apreciat, la rândul său, nu este competentă să soluţioneze cererea.

În acest sens a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Suceava, act interpretat de către reclamantă ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantei de întocmire a decontului şi de acordare a compensaţiilor aferente anului 2015.

Criteriul de stabilire a competenţei materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Suceava.

În consecinţă arată instanţa, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a stabilit competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Harghita.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, a fost sesizată, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Suceava, act interpretat de către reclamantă ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantei de întocmire a decontului şi de acordare a compensaţiilor aferente anului 2017.

Aşadar, reclamanta a înţeles să atace actul administrativ reprezentant de Adresa nr. x din 17 mai 2017, emisă de Garda Forestieră Suceava, act pe care l-a apreciat a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, şi care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa anterior indicată, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv anularea Adresei nr. x din 17 mai 2017( fila nr. 26 dosar fond).

În considerarea specificului cererilor în materia contenciosului administrativ, o acţiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca o cerere accesorie unei acţiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispoziţiile art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte faptul că obligaţia acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, Înalta Curte are în vedere faptul că, potrivit art. 6, coroborat cu art. 12 din H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efectuează plăţile.

Mai mult decât atât, aşa cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Târgu- Mureş criteriul de stabilire a competenţei materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Suceava.

Chemarea în judecată şi a M.A.P. - organ ierarhic superior al Gărzi Forestiere Suceava şi autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă cu nimic competenţa, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate. Doar urmare a admiterii cererii de anulare a actului administrativ şi, ca o consecinţă, a acestei anulări, M.A.P. ar putea fi obligat la plata sumelor solicitate în calitatea sa de ordonator principal de credite.

În aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, (…) se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta B. S.R.L. şi pârâţii Garda Forestieră Suceava şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2018.