Revision inadmissible against interlocutory casation with remand: intermediate judgments do not evocate the merits

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Expunerea situaţiei de fapt derivând din hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 1.130 din 04.05.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureş, s-a respins acţiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş.

Prin decizia civilă nr. 4.874 din 08.11.2017 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a admis recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 1.130 din 04.05.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureş, care a fost casat în tot în sensul că: s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 308/2016 privind soluţionarea contestaţiei fiscale formulată împotriva deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii numărul x din 31 decembrie 2015 în sumă totală de 13.745 RON ce se compune din sume provenind din decizii de impunere de diferite.

Astfel, o parte din sumă, respectiv 10.034 RON provine din decizia nr. 3145 din 29 aprilie 2010 iar restul sumelor provin din alte decizii de impunere pentru Plăţi anticipate menţionate în cererea de chemare în judecată.

Motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă, atât în acţiunea introductivă cât şi ulterior, în recurs, sunt diferite în privinţa sumelor, în funcţie de provenienţa acestora.

Un prim aspect invocat de către reclamantă, analizat ca atare şi de către prima instanţă, se referă la decizia de impunere numărul 3145 din 29 aprilie 2010, ce a generat obligaţia de plată a sumei de 10.034 RON, a cărui anulare se solicită prin prezenta cerere de chemare în judecată.

Cu privire la decizia nr. 3145/2010 şi, implicit, în privinţa existenţei obligaţiilor de plată a accesoriilor aferente deciziei menţionate, Curtea a observat că prima instanţă a stabilit că suma este datorată, întrucât susţinerile reclamantei, referitoare la faptul că decizia 3145/2010 nu ar fi fost comunicată, nu pot fi primite, deoarece s-a procedat la comunicarea acesteia în condiţiile art. 44 aliniat 3 din Codul de Procedură Fiscală, respectiv comunicarea prin publicitate, în condiţiile în care comunicarea directă, prin serviciul poştal, către destinatar nu sa- putut realiza.

În acelaşi timp, a reţinut primă instanţă că decizia menţionată anterior, a fost afişată, concomitent, atât la sediul pârâtei cât şi pe pagina sa de internet,în baza anunţului colectiv din data de 28 mai 2010, astfel încât decizia în cauză a putut fi considerată ca fiind comunicată în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, respectiv de la data de 12 iunie 2010.

Cu privire la acest aspect Curtea a reţinut că prima instanţă, în mod greşit nu a reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în cauză, respectiv faptul că într-un litigiu anterior, cu putere de lucru judecat, s-a stabilit că decizia în cauză, respectiv decizia 3145/2010 nu a fost comunicată reclamantei.

Astfel, în acest sens sunt cele arătate în decizia civilă nr. 1187 din 19 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul x/2015 unde se arată că decizia 3145/2010 nu a fost comunicată reclamantei, astfel încât constatările cuprinse în sentinţa instanţei de fond din acel dosar, respectiv sentinţa civilă numărul 4587 din 20 noiembrie 2015 a Tribunalului Maramureş, urmează a fi înlăturate.

Curtea a reţinut că în dosarul menţionat anterior, respectiv dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Cluj s-au pus în discuţie şi s-a tranşat aspectul referitor la comunicarea deciziei 3145/2010 astfel încât, în condiţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în prezentul litigiu, chestiunea de fapt a comunicării deciziei 3145/2010 nu mai poate fi reluată.

Concluzia la care a ajuns Curtea de Apel Cluj, ca instanţa de recurs în decizia civilă nr. 1187/2016 se opune, cu putere de lucru judecat, şi în prezenta cauză, astfel încât instanţa de fond ar fi trebuit să valorifice efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi să constate în acelaşi sens, respectiv faptul că decizia 3145/2010 nu a fost comunicată reclamantei.

În consecinţă, faţă de cele menţionate anterior, în temeiul art. 496 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca în rejudecare, aşa cum s-a arătat anterior, să fie administrate toate probele necesare, inclusiv proba cu expertiza, pentru a se determina, în raport de dezlegările instanţei de recurs, cuantumul exact al obligaţiilor accesorii datorate de către reclamantă şi menţionate în decizia contestata.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş au formulat cerere de revizuire, solicitând instanţei suspendarea executării deciziei a cărei revizuire o solicită conform dispoziţiilor art. 512 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, în principal, anularea deciziei atacate conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ. coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În subsidiar, au solicitat modificarea deciziei civile nr. 4874/2017, în sensul respingerii recursului promovat de către recurenta-reclamanta împotriva sentinţei civile nr. 1130/04.05.2017 şi menţinerea acesteia ca fiind legală şi temeinică.

În motivarea cererii, revizuientele au arătat că, prin dispozitivul deciziei civile nr. 4874/08.11.2017 a cărei revizuire o solicită se dispune casarea sentinţei civile nr. 1130/04.05.2017 pronunţa în dosar nr. x/2016, cu trimitere spre rejudecare, se impune suspendarea executării deciziei conform dispoziţiilor art. 512 C. proc. civ.

In ceea ce priveşte obligaţia de plată a cauţiunii, ca şi condiţie a admiterii cererii de suspendare a deciziei civile nr. 4874/2014, revizuientele au invocat dispoziţiile art. 343 din Legea nr. 207/2015.

Cu privire la solicitarea de anulare a deciziei civile nr. 4874/08.11.2017 conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuientele au susţinut că instanţa de recurs, prin considerentele pe care şi-a întemeiat dispozitivul, încalcă autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte comunicarea deciziei nr. 3145/2010, statuată prin hotărâri definitive ale Curţii de Apel Cluj şi ale Tribunalului Maramureş.

Astfel, având în vedere considerentele pe care instanţa de recurs şi-a sprijinit dispozitivul, rezultă fără putinţă de tăgada ca instanţa de recurs a stabilit prin decizia atacată faptul că decizia nr. 3145/2010 nu a fost comunicata, aceasta "dezlegare a instanţei de recurs" urmând a fi avuta în vedere în rejudecarea cauzei.

În consecinţă, arată revizuentele, instanţa de recurs prin decizia a cărei revizuire o solicită, a încălcat autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte comunicarea Deciziei de impunere din oficiu nr. 3145/2010, aceasta fiind o chestiune dezlegata definitiv prin:

- sentinţa civilă nr. 1510/23.04.2014 pronunţata de Tribunalul Maramureş în dosar nr. x/2013 şi menţinută de către Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 9223/10.11.2014 în dosarul x/2013 al Tribunalului Maramureş;

- prin decizia civilă nr. 43/R/23.04.2016 în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Baia Mare având ca obiect contestaţie la executare - în faza recursului;

- prin sentinţa civilă nr. 1208/24.05.2016 pronunţata de Tribunalul Maramureş în dosar nr. x/2015 menţinută prin decizia civilă nr. 2101/2016 pronunţata de Curtea de Apel Cluj ca acest act Decizia de impunere din oficiu nr. x/29.04.2010 a fost comunicat recurentei reclamante.

Prin hotărârile judecătoreşti sus- menţionate, s-a stabilit cu putere de lucru judecat încă de la data de 10.11.2014 faptul ca, recurentei-reclamante i-a fost comunicată Decizia de impunere din oficiu nr. x/29.04.2010.

Invocând dispoziţiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., revizuientele apreciază că instanţei de recurs i se impunea efectul obligatoriu al hotărârilor judecătoreşti prin care s-a stabilit faptul ca Decizia din oficiu nr. 3145/2010 a fost comunicată.

Apărările formulate în cauză

Intimata A. a depus note scrise prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj în soluţionarea prezentei cereri de revizuire, sens în care a solicitat admiterea excepţiei litispendenţei în raport de dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respingerea cererii de suspendare a executării deciziei civile nr. 4874/08.11.2017 pronunţată în dosar nr. x/2016 ca inadmisibilă şi respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Referitor la excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj în soluţionarea prezentei cereri de revizuire, intimata a arătat că prin cererea de revizuire, revizuientele au solicitat suspendarea executării deciziei civile nr. 4874/08.11.2017 pronunţată în dosar nr. x/2016, precum şi anularea acesteia în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea încălcând autoritatea de lucru judecat atribuită hotărârilor pronunţate în dosar nr. x/2013, y/2013 şi z/2015, referitor la o presupusă legală comunicare a deciziei de impunere din oficiu nr. x/29.04.,2010 emisă de C.A.S. Maramureş.

Potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Prima hotărâre avută în vedere de revizuiente este cea pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2013, sens în care competenţa de soluţionare a cererii de revizuire aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj.

A mai susţinut intimata că sunt incidente dispoziţiile art. 138 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora excepţia se invocă în faţa instanţei de grad inferior, iar în caz de admitere dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei litispendenţei şi trimiterea dosarul Î.C.C.J., în raport de dosarul nr. x/2017.

În fine, intimata a susţinut că cererea de suspendare a deciziei civile nr. 4874/08.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 este inadmisibilă în raport de dispozitivul acestei hotărâri prin care s-a admis recursul şi s-a dispus trimiterea cauzei instanţei de fond pentru rejudecare

Hotărârea de declinare

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În argumentele prezentate în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut că revizuentele au invocat motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că prima hotărâre potrivnică este cea pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2013.

Fiind incidentă norma prevăzută de art. 510 alin. (2) C. proc. civ., curtea a admis excepţia de necompetenţă materială şi, pe temeiul art. 132 alin. (3) din acelaşi act normativ şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - SCAF.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios Administartiv şi Fiscal, învestită cu soluţionarea cererii de revizuire formulată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin Decizia nr. civile nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a fost admis recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 1.130 din 04.05.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureş, care a fost casat în tot în sensul că s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu titlu prealabil, este de menţionat că hotărârile de casare prin care s-a admis recursul şi s-a casat cu retinere sau cu trimitere nu fac parte dintre hotărârile care evocă fondul Şi a caror revizuire se poate solicita, cererea de revizuire a unei astfel de hotarari fiind, prin urmare, inadmisibilă.

Aşadar, Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 513 (1) alin. (3) C. proc. civ. a luat în examinare exceptia inadmisibilităţii revizuirii şi a retinut:

Revizuirea fiind o cale extraordinara de atac, dispozitiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi in conditiile prevazute in mod expres de lege.

Din cuprinsul capitolului "Secţiunea a 3-a. Revizuirea" se desprind conditiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care ţin de obiect, legitimare procesuală ca revizuient, interes, motive termene.

Dintre aceste conditii, Înalta Curte a luat în examinare obiectul cererii de revizuire astfel cum este stabilit in art. 509 alin. (1) C. proc. civ., potrivit caruia "Revizuirea unei hotărari pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

"în cazurile prevazute la punctele 1-11 C. proc. civ.".

Sub aspectul obiectului revizuirii, potrivit articolului mai sus amintit se reţine că poate fi cerută revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, iar ceea ce interesează în materia revizuirii,,a evoca fondul" în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză.

Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată ca, prin soluţia pronuntată, instanta de recurs nu a evocat fondul, ci a casat decizia atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiasi instante.

În acest sens, doctrina juridică consideră în mod unanim ca hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul şi s-a casat cu reţinere sau cu trimitere nu fac parte dintre hotărarile care evocă fondul şi a caror revizuire se poate solicita.

În acest context, Înalta Curte, ca instanţă de revizuire, stabileste că prin obiectul sau cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., astfel va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge revizuirea formulată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2018.