100% financial correction for public procurement violations: EU regulation direct effect and non-retroactivity of national financial sanctions

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată la data de 17.07.2015 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 3 şi a Notei de neconformitate nr. x, a deciziei Direcţiei Generale Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. de aplicare a reducerii procentuale de 100% contractului de servicii nr. x şi a Deciziei nr. 14/22.01.2015 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P, precum şi anularea actelor de asigurare emise de M.D.R.A.P. cu privire la reţinerea sumelor beneficiarului UAT Municipiul Târgovişte prin aplicarea reducerii procentuale de 100%.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 35 din data de 15 februarie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată şi a dispus anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 3 şi a Notei de neconformitate 66671/11.09.2014.

3. Curtea de apel a reţinut decizia nr. 66/2015 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituţionale, faptul că, din perspectiva dreptului intern, autoritatea contractantă nu a precizat care este prejudiciul concret de care vorbeşte O.G. nr. 73/2009 ca urmare a nerespectării prevederilor legale interne, iar din perspectiva dreptului comunitar nu rezultă care sunt dispoziţiile de drept comunitar nerespectate de către reclamantă în procedura de achiziţie publică, care, dacă ar fi fost precizate, ar fi obligat instanţa de judecată să aprecieze dacă este vorba de abaterea sau neregula prevăzută de Regulamentele 1083/2006 şi 2988/95. Având în vedere această concluzie, instanţa a arătat că nu se mai impune analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate de către reclamanţi şi nici a aspectelor care ţin de fondul cauzei

4. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea actelor de asigurare pentru reţinerea sumelor din aplicarea reducerii procentuale, curtea de apel a reţinut că nu au fost individualizate de către reclamantă actele de asigurare, pentru a se pronunţa şi asupra acestui capăt de cerere.

III Recursul formulat de pârât

5. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare suspendarea judecării cererii de anulare a Notei de neconformitate nr. x până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene asupra cauzelor reunite C-260/14 şi C-261/14, în subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond pentru a se pronunţa cu privire la motivele de nelegalitate invocate.

6. În motivarea recursului, a prezentat situaţia actelor administrative încheiate şi a arătat că singurul argument de nelegalitate reţinut de instanţa de fond vizează practic baza legală a verificării, pe cale de consecinţă a apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate şi nici a aspectelor ce ţin de fondul cauzei, dispunând anularea actelor administrative, soluţie pe care o apreciază fundamental greşită.

7. Cu privire la eventuala incidenţă în cauză a Deciziei nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale, a învederat că pe rolul Curţii Europene de Justiţie se află în soluţionare cauzele conexate C-260/14 şi C-261/2014 Judeţul Neamţ şi alţii, vizând o decizie cu privire la retroactivitatea/neretroactivitatea aplicării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, motive pentru care solicită suspendarea judecăţii.

8. A prezentat cele decise de Curtea Constituţională, iar în ceea ce priveşte efectele şi incidenţa acestei decizii, a arătat că, având în vedere considerentele reţinute de Curtea Constituţională, actul normativ în vigoare la momentul săvârşirii neregulilor (14.02.2011) era O.G. nr. 79/2003, iar nu O.U.G. nr. 66/2011, însă, deşi la prima vedere se poate aprecia că Decizia nr. 66/2015 are incidenţă în cauză, în realitate există mai multe implicaţii care trebuie luate în considerare înainte de a formula o astfel de concluzie.

9. Prin raportare la dreptul intern, faţă de dispoziţiile art. 147 alin. (1) şi 4) din Constituţia României, a arătat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/22.02.2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 237/07.04.2015. iar până la data prezentei legiuitorul nu a efectuat nicio modificare/abrogare a prevederilor declarate neconstituţionale, în sensul punerii în acord cu Constituţia. Decizia face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi aplicarea pentru viitor. Cu toate acestea, în mod formal, respectivele prevederi continuă, pe perioada în care sunt suspendate de drept, să fie în vigoare. Numai Parlamentul sau Guvernul, după caz, au obligaţia de a abroga sau de a modifica respectivele acte normative, punându-le astfel de acord cu Constituţia, iar problema efectelor pe care le produc deciziile Curţii Constituţionale comportă în doctrina juridică de specialitate diverse abordări, în funcţie de natura acestor efecte. Consideră că efectele Deciziei nr. 66/2015 se vor răsfrânge numai asupra procedurilor de control şi actelor administrative încheiate după momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial (07.04.2015).

10. Dacă se va aprecia eventuala incidenţă a Deciziei nr. 66/2015 în cauzele aflate încă pe rolul instanţei, a solicitat să se observe că, deşi Curtea Constituţională a adus critici măsurilor prevăzute la art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul dispunerii modalităţii în care urmează a fi calificate neregulile şi stabilite creanţele bugetare, nu au fost menţionate şi condiţiile/cadrul legal în care se poate restabili situaţia juridică a actelor administrative emise deja şi contestate. Consecinţele şi implicaţiile financiare/instituţionale ale unei astfel de ipoteze trebuie să fie analizate şi asumate la nivelul Guvernului, astfel încât să fie asigurată o punere în aplicare unitară a acestei decizii, de către toate instituţiile publice.

11. De altfel, chiar din considerentele Deciziei nr. 66/2015 reiese faptul că legislaţia naţională este emisă într-un domeniu deja reglementat la nivel european, fiind invocate atât Regulamentul nr. 1083/2006 de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, cât şi Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene; în ceea ce priveşte procedura de constatare a neregulii şi aceea de stabilire a creanţei bugetare, suspiciunea de neregulă urmează a fi verificată/analizată prin raportare la definiţia neregulii dată în actele normative naţionale, respectiv O.G. nr. 79/2003 şi O.U.G. nr. 66/2011. Mai rnult, din cele consemnate la pct. 27 din Decizia nr. 66/2015 iese în evidenţă faptul că, din analiza efectuată, Curtea reţine că fapta pentru care sunt aplicate corecţii financiare este definită ca "neregulă" atât in legislaţia naţională, cât şi în aceea a Uniunii Europene. În aceste condiţii, se poate concluziona că structura de control analizează existenţa unei nereguli nu prin raportare la modul în care acesta este definită în O.G. nr. 79/2003 şi/sau nr. O.U.G. nr. 66/2011, ci prin raportare la prevederile comunitare ale celor două regulamente, care se aplică în mod direct statelor membre, conform art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

12. Faţă de dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţia României, se pune problema unui "conflict" dintre normă comunitara şi cea naţională", situaţie în care devine incident şi aplicabil principiul supremaţiei, potrivit căruia este garantată superioritatea dreptului european asupra legislaţiilor naţionale, principiu consacrat de Curtea Europeană de Justiţie în Hotărârea Costa Enel din data de 15 iulie 1964, potrivit căreia legislaţia emisă de instituţiile europene se integrează în sistemele juridice ale statelor membre, care sunt obligate să o respecte.

13. Pentru aceste motive, a arătat recurenta, se impune suspendarea soluţionării judecării cauzei, iar dacă se va proceda la soluţionarea recursului fără a se ţine cont de cauzele aflate pe rolul CJUE, a solicitat să se constate că soluţia instanţei de fond este greşită, faţă de definiţia neregulii din prevederile art. 2.7 din Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului, prin urmare în speţă nu se impunea probarea prejudiciului cert şi cuantificabil. Nu în ultimul rând, presupunând că acest prejudiciu ar trebui probat, este mai mult decât evident faptul că acesta rezultă din simpla încălcare a principiului transparenţei, care presupune aducerea la cunoştinţa publicului a tuturor informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire în scopul garantării eliminării riscului de favoritism şi de comportament arbitrar din partea autorităţii contractante, faţă de art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006.

IV Apărările intimatei reclamante

14. Intimata reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

15. Cu privire la solicitarea recurentului de suspendare până la judecarea cauzelor reunite C-260/14 şi C-261/15, aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a arătat că instanţa urmează să procedeze potrivit practicii instanţei supreme, iar în ceea ce priveşte argumentele prin raportare la dreptul comunitar, a solicitat să se constate faptul că acestea evidenţiază tocmai caracterul nefondat şi neîntemeiat al identificării unor pretinse nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare prin actul administrativ criticat.

16. Critica recurentului M.D.R.A.P. vizează considerentele şi dispozitivul unei decizii pronunţată de către garantul supremaţiei Constituţiei, însă acesta ignoră cu bună ştiinţă normele comunitare de la articolul 3 alin. (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului, conform căruia termenul de prescripţie a acţiunii este de 4 ani de la săvârşirea abaterii de la dreptul comunitar, omite să constate faptul că acţiunea sa contravine prevederilor art. 288 alin. (1) şi (2) şi ale art. 291 alin. (1) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, precum şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

17. În cauză, UAT Municipiul Târgovişte a îndeplinit obligaţiile stabilite în cursul judecăţii, a evidenţiat numeroase elemente de netemeinicie şi nelegalitate a actului administrativ emis de către M.D.R.A.P. şi a evidenţiat prejudiciul cert şi determinat adus de către pârât reclamantei prin actul administrativ emis.

18. Cu privire la Decizia nr. 66/2015, a arătat faptul că, în speţă, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare au fost efectuate potrivit O.U.G. nr. 66/2011, iar nu in temeiul O.U.G. nr. 79/2003, act normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, deşi deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii. Examinând susţinerile M.D.R.A.P. din perspectiva aspectelor invocate şi a dispoziţiilor incidente în speţă, rezultă caracterul nefondat al acestora, având în vedere, faţă de neregulile constatate, că ignoră faptul că la data procedurii de atribuire a contractului de achiziţie erau aplicabile prevederile O.G. nr. 79/2003. Potrivit O.G. nr. 79/2003 şi H.G. nr. 1306/2007, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare din cadrul M.D.R.A.P. avea obligaţia şi deţinea pârghiile necesare pentru constatarea eventualelor nereguli săvârşite de către UAT Municipiul Târgovişte pe durata procedurii de atribuire a contractelor, relevante fiind dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, a căror relevanţă este indiscutabilă pentru cauza de faţă, potrivit art. 11 alin. (2)^1 din O.G. nr. 79/2003, conform cărora autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare au obligaţia de a iniţia procedura de constatare a creanţelor bugetare rezultate din nereguli în interval de 7 zile lucrătoare de la primirea sesizărilor. Supraveghetorii sistemului achiziţiilor publice ANRMAP, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, UCVAP din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi Curtea de Conturi nu au sesizat nereguli, încălcări sau eludări ale legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgovişte privind atribuirea contractelor de servicii, pârâtul ignoră vădit normele legale în vigoare la data atribuirii contractului, fiind neîndoielnic faptul că M.D.R.A.P. nu a identificat nereguli în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 79/2003 abrogată de O.U.G. nr. 66/2011, iar la data încheierii contractului de finanţare AM-POR era asigurată că normele comunitare şi naţionale privind achiziţiile publice au fost respectate de către autoritatea contractantă în ceea ce priveşte atribuirea contractului de servicii.

19. Intimatul a arătat că, prin raportare la conţinutul termenului "neregulă", stabilit de către normele comunitare şi O.G. nr. 79/2003, M.D.R.A.P. nu a identificat nereguli la data procedurii de atribuire, iar la data încheierii contractului de finanţare nu a sesizat elemente privind potenţialitatea prejudiciului adus bugetului Uniunii Europene, prin urmare neregulile săvârşite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de către O.G. nr. 79/2003, în vigoare la data săvârşirii lor, raportul juridic fiind supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, în caz contrar fiind încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie; argumentele M.D.R.A.P. nu susţin şi justifică în fapt şi în drept stabilirea creanţelor bugetare prin actul administrativ, în temeiul O.G. nr. 79/2003 şi H.G. nr. 1306/2007 în vigoare la data săvârşirii pretinselor nereguli, potrivit principiului tempus regit actum.

V Procedura de filtrare a recursului

20. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 05.02.2018, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

21. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 16.04.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

22. Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că sunt incidente motive de casare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente:

23. Ca urmare a verificării cererii de rambursare nr. 3, aferentă contractului de finanţare nr. x, cod SMIS 7887, încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Reabilitare şi modernizare infrastructurală utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor urbane în zona A a zonei de acţiune urbană din Municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa", Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale în materia achiziţiilor publice şi, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 519/2014, a aplicat o reducere procentuală de 100% din valoarea contractului de servicii de asistenţă tehnică nr. 3853/14.02.2011 încheiat între UAT Municipiul Târgovişte şi S.C. A. S.R.L. (devenită S.C. B. SRL).

24. Au fost emise Nota de neconformitate nr. x, prin care s-a reţinut că autoritatea contractantă a restricţionat posibilitatea altor operatori economici de o participa la procedura de achiziţie publica, întrucât a aplicat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare fără a se încadra în dispoziţiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, natura serviciilor ofertate nefiind una care să justifice aplicarea acestei proceduri, prin urmare, anunţul de participare nu a fost publicat in conformitate cu regulile aplicabile nici in JOUE şi nici in SEAP, punând astfel eventualii operatori economici interesaţi in imposibilitatea de a avea acces la informaţii relevante pentru procedura de achiziţie publica, aceştia nefiind astfel în măsură să-şi manifeste interesul in vederea obţinerii acestui contract, şi Informarea nr. x/26.09.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare 3.

25. Împotriva Informării nr. x/26.09.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare 3 şi a Notei de neconformitate nr. x, reclamanta a formulat contestaţie administrativă, respinsă prin decizia nr. 14/22.01.2015.

26. Prin sentinţa recurată, curtea de apel, învestită cu acţiunea în anulare formulată de reclamantă, a admis în parte cererea şi a dispus anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 3 şi a Notei de neconformitate x/11.09.2014. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul.

27. Cu privire la solicitarea recurentului de suspendare a judecăţii prezentei cauzei până la pronunţarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 şi C-261/14, Înalta Curte că, prin Hotărârea din data de 26.05.2016, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Judeţul Neamţ şi Judeţul Bacău împotriva Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (ECLI:EU:C:2016:360), această hotărâre urmând a fi avută în vedere la examinarea motivelor de nelegalitate a sentinţei, invocate prin cererea de recurs.

28. Prin sentinţa recurată, curtea de apel, raportat la decizia nr. 66/2015, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituţionale, a reţinut că actul administrativ nu este anulabil de plano, ci trebuie analizat dacă, pe de o parte, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se încadrează în prevederile O.G. nr. 79/2003, abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011, iar pe de altă parte, în virtutea principiului priorităţii dreptului comunitar, dacă se va aplica dreptul comunitar prioritar faţă de dreptul naţional. A constatat că nu este îndeplinită condiţia de a exista o neregulă (dispoziţie de drept substanţial) astfel cum este definită de O.G. nr. 79/2003, din conţinutul actelor administrative atacate nerezultând care este prejudiciul concret produs bugetului Uniunii europene, iar în ceea ce priveşte aplicarea dreptului comunitar, raportat la dispoziţiile Regulamentului nr. 1083/2006 al Consiliului UE şi ale Regulamentului 2988/95, din conţinutul actelor administrative contestate nu rezultă care este norma de drept comunitar care a fost încălcată de reclamantă, fiind invocate doar norme de drept intern din O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006. A apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate de către reclamantă şi nici a aspectelor care ţin de fondul cauzei.

29. Raportat la motivele de nelegalitate examinate de instanţa de fond şi motivele de recurs, Înalta Curte constată că actele administrative a căror anulare s-a solicitat au fost încheiate în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial la data de 30.06.2011, în vigoare la data întocmirii acestora, însă procedura de achiziţie publică cu privire la care s-a reţinut săvârşirea de nereguli s-a desfăşurat în perioada în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011.

30. Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".

31. Prevederile art. 66 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 7 aprilie 2015. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a constatat că cele două acte normative cuprind, în privinţa activităţilor de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, reguli de drept substanţiale specifice, că textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivităţii, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003. În consecinţă, Curtea Constituţională a constatat că se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

32. Referitor la calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare, Curtea Constituţională a reţinut că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe, în sensul că reglementează şi cu privire la potenţialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, în schimb, sub aspectul corecţiilor/reducerilor în cazul constatării neregulilor, dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, stabilind în anexa la ordonanţa de urgenţă corecţii/reduceri procentuale, potrivit principiului proporţionalităţii.

33. În ceea ce priveşte calificarea neregulii în cauză, este necesar, însă, a fi avut în vedere că, în ceea ce priveşte definiţia neregulii, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, potrivit cărora "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate", precum şi a prevederilor art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, potrivit cărora "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

34. Regulamentele sunt obligatorii şi se aplică direct şi imediat, potrivit dispoziţiilor art. 288 paragraf 2 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, care prevăd că "Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru", pe cale de consecinţă, constatarea unor nereguli şi stabilirea unor corecţii financiare în conformitate cu acesta respectă principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

35. Mai mult, se impune a fi avut în vedere că, referitor la această problemă, astfel cum s-a reţinut anterior, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat la data de 26.05.2016, în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Judeţul Neamţ şi Judeţul Bacău cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

36. Prin această hotărâre, răspunzând unor cereri de decizie preliminară formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit următoarele:

"1) Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

2) Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

3) Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

37. Referitor la aplicabilitatea acestei decizii, trebuie avut în vedere că hotărârile prin care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se pronunţă cu privire la interpretarea dreptului Uniunii Europene au un efect retroactiv care operează de la data intrării în vigoare a normei interpretate, precedentul judiciar fiind consacrat prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie; astfel cum s-a reţinut în Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kühne & Heitz NV, C-453/00, punctul 2, interpretarea pe care Curtea Europeană de Justiţie o dă unei norme de drept a Uniunii Europene, "clarifică şi precizează, dacă este necesar, semnificaţia şi sfera de aplicare a acestei norme, astfel cum trebuie sau ar fi trebuit să fie înţeleasă şi aplicată încă din momentul intrării sale în vigoare (a se vedea, între altele, Hotărârea din 27 martie 1980, Denkavit italiana, 61/79, Rec., p. 1205, punctul 16, şi Hotărârea din 10 februarie 2000, Deutsche Telekom, C-50/96, Rec., p. I-743, punctul 43).".

38. Având în vedere atât dispoziţiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 şi cele ale Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006, menţionate anterior, în ceea ce priveşte definiţia neregulii, inclusiv cu privire la faptul că încălcarea unei dispoziţii de drept comunitar poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Uniunii printr-o sumă plătită necuvenit, cât şi interpretarea dată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în sensul că noţiunile de abatere" şi "neregularitate" se raportează şi la încălcarea dispoziţiilor dreptului naţional aplicabile operaţiunilor susţinute din fondurile structurale, care contribuie la asigurarea bunei aplicări a dreptului Uniunii referitor la gestionarea proiectelor finanţate din fondurile Uniunii, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate, iar principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, raportat la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost pronunţată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor de drept naţional şi comunitar referitoare la constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi a fondurilor publice naţionale aferente acestora, sau cu reţinerea în mod greşit a faptului că acestea nu sunt aplicabile, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

39. Înalta Curte constată, însă, raportat la considerentele sentinţei recurate, că nu poate proceda la rejudecarea cauzei, având în vedere, pe de o parte, faptul că se impune ca în examinarea legalităţii actelor administrative să fie avute în vedere cele reţinute anterior, inclusiv împrejurarea că instanţa este datoare să verifice dacă este vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, ţinând seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiu, iar pe de altă parte, faptul că instanţa de fond nu a analizat toate motive de nelegalitate invocate şi aspectele privind fondul cauzei, care să permită instanţei de recurs exercitarea atribuţiilor de control judiciar.

40. Rezultă, în condiţiile în care unele din motivele de nelegalitate privind aplicarea dispoziţiilor legale de către pârât au fost lămurite greşit, iar celelalte motive de nelegalitate şi aspectele privind fondul cauzei nu au fost examinate, că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, motiv de casare cu trimitere, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

VII Soluţia instanţei de recurs

41. Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 496, art. 498 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, potrivit prezentelor considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 501 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 35 din 15 februarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2018.