Appeal dismissed: Hunting association failed to compel state to enforce game reserve boundary management contract due to exclusive ministerial competence for re-delimitation

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea, obligarea pârâţilor, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (4) lit. c) raportate la prevederile art. 18 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, la respectarea clauzelor prevăzute de art. 3 din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011 încheiat între Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin I.T.R.S.V. Oradea şi reclamantă, în calitate de gestionar, respectiv la asigurarea în condiţii optime a dreptului său de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, în suprafaţă de 5.016 ha, astfel cum acesta este delimitat în fişa fondului de vânătoare şi în Anexele nr. 2, 3 şi 4 la Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, prin punerea în executare în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a măsurilor prevăzute în raportul nr. x întocmit de consilierul superior ing. B. şi aprobat de Inspectorul Şef al pârâtului I.T.R.S.V. Oradea. A solicitat, în cazul admiterii pretenţiilor expuse, să se dispună, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, ca orice întârziere în executarea acestora să fie sancţionată cu o penalitate de 1.000 RON/zi de întârziere, începând cu a unsprezecea zi de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până în ziua punerii efective în executare a dispozitivului hotărârii.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 2906 din 9 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea ca neîntemeiată.

3. Anterior, prin încheierea din data de 28.09.2015, instanţa a respins proba cu expertiză de specialitate şi proba cu interogatoriul pârâţilor ca nefiind utile şi concludente în cauză.

4. În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, atribuirea în gestionare către reclamantă şi o altă asociaţie, în anul 2011, a fondurilor cinegetice nr. 25 Sintea şi nr. 44 Chereluş din jud. Arad, prin contracte de gestionare pe o perioadă de 10 ani, de la data de 01.07.2011, întocmirea mai multor procese-verbale înregistrate la ITRSV Oradea privind limitele între cele două fonduri cinegetice, întrucât între cele două asociaţii au apărut nemulţumiri, încheierea Raportului nr. x/5.11.2012, ceea ce a condus la litigii soluţionate de către Curtea de Apel Cluj.

5. A reţinut că singurul competent să stabilească fondurile cinegetice şi care este şi administratorul fondului cinegetic naţional potrivit Legii nr. 407/2006 este Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, astfel încât orice modificare a limitelor şi a suprafeţelor respective se stabileşte numai prin ordin a ministrului; ambii gestionari ai fondurilor cinegetice pretind drepturi de gestionare pentru suprafaţa în litigiu de aproximativ 300 ha, astfel că pentru clarificarea situaţiei dintre cele două asociaţii este necesară modificarea Ordinului nr. 193/2002 al Ministerului Mediului,Apelor şi Pădurilor, în vederea reactualizării fondului cinegetic al României, iar instanţa nu se poate substitui atribuţiilor ministerului pentru a dispune asupra gestionării fondurilor cinegetice aparţinând reclamantei şi celei de a doua asociaţii, considerente pentru care cererea formulată nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004.

III Recursul formulat de reclamantă

6. Împotriva sentinţei nr. 2906 din 09.11.2015 şi a încheierii de şedinţă din 28.09.2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar judecarea litigiului în fond, admiterea acţiunii şi obligarea intimaţilor pârâţi, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (4) lit. c) raportat la prevederile art. 18 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, la respectarea clauzelor prevăzute de art. 3 din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011, respectiv la asigurarea în condiţii optime a dreptului său de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, în suprafaţă de 5.016 ha, astfel cum acesta este delimitat în Fişa fondului de vânătoare şi în Anexele nr. 2, nr. 3 şi nr. 4 la Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 193/2002.

7. În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin încheierea din data de 28.09.2015 curtea a respins în mod nelegal cererile de probe, interogatoriul pârâţilor şi expertiza tehnică judiciară pentru identificarea suprafeţei de 5016 ha care reprezintă fondul de vânătoare Sintea, instanţa a încălcat în mod grav şi flagrant dispoziţiile art. 255 alin. (1), raportat la cele ale art. 249 - 250 C. proc. civ., iar prin respingerea ca nelegală şi nefondată a acţiunii în contencios a încălcat dispoziţiile art. 18 alin. (4) lit. c) raportat la prevederile art. 18 alin. (1) teza ultimă şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

8. A arătat că probele solicitate sunt esenţiale pentru dovedirea afirmaţiilor sale potrivit cărora pârâţi nu i-au asigurat exercitarea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pe întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, având in vedere faptul că ambii intimaţi manifestă în apărările formulate o atitudine contradictorie, recunoscând pe de o parte legalitatea susţinerilor sale, dar cu toate acestea solicită respingerea acţiunii pentru motivul nedovedit şi lipsit de orice legătură cu obiectul acţiunii că s-ar afla în imposibilitatea legală de rearondare la acest moment a limitelor fondurilor de vânătoare.

9. Atât timp cât nu au fost identificate niciodată până la data prezentei printr-o expertiză topografică de specialitate limitele exacte şi suprafaţa faptică a fondului cinegetic nr. 25 Sintea, nici părţile prezentului litigiu şi pe cale de consecinţă nici instanţa de judecată nu sunt în măsură să se pronunţe cu certitudine asupra legalităţii şi temeiniciei acţiunii, asupra diferenţei de suprafaţă gestionată mai puţin de către reclamantă, asupra poziţionării exacte a acestei suprafeţe, asupra eventualităţii suprapunerii acestei suprafeţe cu o suprafaţă de teren aflată în gestionarea şi a altei asociaţii de vânătoare şi mai ales asupra eventualei necesităţi a modificării Ordinului nr. 193/2002 emis de MMAP.

10. Or, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar în probaţiune la dosarul cauzei nu rezultă cu certitudine aceste aspecte, iar potrivit dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ. este obligată să îşi dovedească pretenţiile cu unul sau cu mai multe dintre mijloacele de probă prevăzute de dispoziţiile art. 250 C. proc. civ., consideră că prima instanţă se impunea să admită administrarea mijloacelor de probaţiune solicitate. Aprecierea instanţei este în mod evident neconformă cu realitatea, întrucât din simpla vizionare a cererii rezultă că obiectul acesteia îl constituie un contract administrativ, ale cărui clauze au fost executate în mod defectuos culpabil de către intimaţi, cauzându-le un grav şi important prejudiciu.

11. Consideră nu numai nelegale şi nedovedite de înscrisurile depuse de părţi în probaţiune la dosarul cauzei, ci şi lipsite de orice legătură cu obiectul cererii considerentele primei instanţe potrivit cărora ambii gestionari ai fondurilor cinegetice pretind drepturi de gestionare pentru suprafaţa în litigiu de aproximativ 300 ha, iar pentru clarificarea situaţiei este necesară modificarea Ordinului nr. 193/2002 al MMAP, în vederea reactualizării Fondului Cinegetic al României, şi prin urmare instanţa nu se poate substitui atribuţiilor MMAP pentru a dispune asupra gestionării fondurilor cinegetice, situaţie ce nu poate fi stabilită decât prin ordin al Ministerului. Nu a solicitat instanţei să se substituie atribuţiilor intimatului MMAP, a solicitat obligarea la respectarea clauzelor prevăzute de art. 3 din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011. Faţă de neconcordanţa vădită dintre obiectul cererii de chemare în judecată şi considerentele sentinţei atacate, rezultă în mod lipsit de orice echivoc că prima instanţă nu a judecat fondul acţiunii, neadministrând probatoriul solicitat.

12. În subsidiar, recurenta a arătat că, deşi ambii intimaţi au recunoscut în mod expres legalitatea şi temeinicia cererii formulate, au refuzat în mod complet nejustificat, cu exces de putere, admiterea şi punerea în executare a cererii sale întemeiată pe art. 3 din contractul de gestionare, invocând în mod artificial, fără nici o legătură cu obiectul cererii, imposibilitatea rearondării la data prezentei, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006. Or, nu a solicitat nici redelimitarea şi nici rearondarea fondului de vânătoare, ci doar asigurarea în condiţii optime a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic, motiv pentru care dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 nu au incidenţă.

13. Consideră că atât timp cât suprafaţa de 5.016 ha este menţionată în mod expres atât în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002, cât şi în art. 3 al contractului de gestionare, limitele fondului sunt descrise în mod precis şi detaliat şi trasate în Anexa nr. 3 la ordinul menţionat, iar harta fondului este prevăzută în Anexa nr. 4 la acest act normativ, intimaţii sunt obligaţi să respecte toate aceste prevederi legale şi contractuale şi să asigure punerea în practică, să vegheze permanent la respectarea lor, cu atât mai mult cu cât percep tarif de gestionare pentru întreaga suprafaţă menţionată.

14. În acest context, învederează clauzele prevăzute la art. 3 alin. (1), (2), (3) din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011, obligaţii care nu sunt respectate de intimaţi, întrucât prin nerespectarea limitelor fondului său de vânătoare este privată de dreptul de a gestiona cu 314 ha mai puţin decât suprafaţa de 5.016 ha contractată, în condiţiile în care achită tarifele de gestionare pentru întreaga suprafaţă, drept pentru care intimaţii - pârâţi au obligaţia corelativă de a asigura exercitarea liniştită şi netulburată de nici o altă asociaţie a activităţii de vânătoare pe întreagă această suprafaţă gestionată fără nici un fel de atingeri ori imixtiuni din partea vreunui terţ.

15. Faţă de această împrejurare, potrivit principiilor bunei credinţe în negocierea, încheierea şi executarea contractului, prevăzut de art. 1170 C. civ., şi al forţei obligatorii a contractului, prevăzut de art. 1270 C. civ., atât timp cât îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale rezultate din contractul de gestionare, intimaţii pârâţi au la rândul lor obligaţia contractuală de a asigura în mod necondiţionat gestionarea faunei cinegetice pe întreaga suprafaţă de 5.016 ha, întrucât, potrivit art. 1516 alin. (1) C. civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar în cazul neîndeplinirii culpabile de către intimaţi a acestei obligaţii se impune, potrivit art. 1350 raportat la art. 1518 alin. (1) C. civ., obligarea silită a acestora la executare. Solicitarea sa este în acord cu principiul priorităţii interesului public prevăzut de dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reprezentat de necesitatea bunei şi normalei gestionări a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului său de vânătoare şi a prevenirii braconajului în această zonă, activităţi ce nu pot fi asigurate în mod legal decât de gestionarul acestui fond cinegetic, respectiv de către reclamantă.

IV Apărările intimatului

16. Garda Forestiera Oradea, fost Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

17. A prezentat situaţia de fapt şi a arătat că la de 23.08.2012 s-a încheiat procesul-verbal înregistrat la Ministerul Mediului şi Pădurilor sub nr. xI/ES/29.08.2012, în care se menţionează că s-a clarificat parţial limita de est a Fondului Cinegetic 25 Sintea gestionat de către AVPS A. şi limita de nord a Fondului Cinegetic nr. 44 Chereluş gestionat de către AVPS C., nu s-a putut clarifica porţiunea din limita comună dintre cele două fonduri cinegetice cuprinsă între canalul Răchitaş şi râul Teuz; în perioada 11.09-18.09.2012, s-a efectuat actualizarea suprafeţelor cinegetice productive pe categorii de proprietari, iar la data de 05.11.2012 a fost întocmit raportul nr. x, aprobat de către conducerea ITRSV Oradea, în care au fost expuse toate considerentele care au dus Ia clarificarea limitei reale dintre cele două fonduri cinegetice; la data de 07.11.2012 s-au pus în aplicare măsurile propuse în raportul nr. x din 05.11.2012 aprobat de ITRSV Oradea, şi anume că limita corectă dintre cele fonduri cinegetice este cea descrisă în fişa fondului cinegetic nr. 25 Sintea gestionat de către AVPS A., fiind încheiat procesul-verbal nr. x; acesta a fost anulat de Tribunalul Arad prin sentinţa civilă nr. 6161/2013, recursul fiind respins la Curtea de Apel prin decizia din 15.10.2014.

18. Prin adresa nr. x/2014 a solicitat consemnarea prin ordin al MMSC - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură a limitei comune dintre fondurile cinegetice nr. 25 denumit Sintea şi nr. 44 denumit Chereluş, prin înscrierea limitei corecte, iar prin adresa ITRSV Oradea nr. 7413/28.11.2014 a revenit la această solicitare; Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, prin adresa nr. x, a răspuns că solicitarea de punere în executare a raportului ITRSV Oradea nr. 5277/05.11 2012 va putea fi analizată după aprobarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 407/2006, motivând că termenul pentru rearondarea fondurilor cinegetice prevăzut la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a expirat. Prin urmare, apreciază ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de AVPS A..

V Procedura de filtrare a recursului

19. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22.01.2018, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

20. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 16.04.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

21. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, ce vor fi analizate, faţă de conţinutul acestora, raportat la motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 5), 6) şi 8) C. proc. civ., prin care se instituie exclusiv un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

22. Între Ministerul Mediului şi Pădurilor, prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea, în calitate de administrator, şi reclamanta Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv A., în calitate de gestionar, în temeiul art. 9 şi art. 15 din Legea nr. 407/2006 s-a încheiat contractul nr. x/27.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, judeţul Arad, pentru o perioadă de 10 ani, iar la data de 01.07.2011 i s-a predat fauna cinegetică de pe cuprinsul acestui fond cinegetic, conform procesului-verbal de predare primire nr. x/01.07.2011.

23. Un contract similar, pentru un alt fond cinegetic, învecinat cu fondul cinegetic nr. 25 Sintea, a fost încheiat între acelaşi administrator şi Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv C., contractul nr. x/15.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 44 Chereluş, judeţul Arad, iar la data de 22.06.2011 i s-a predat fauna cinegetică de pe acest fond cinegetic, conform procesului-verbal de predare primire nr. x/22.06.2011.

24. Ulterior, la ITRSV Oradea au fost depuse cereri din partea ambilor gestionari pentru a se stabili cu exactitate care este limita dintre cele două fonduri cinegetice, având în vedere că fiecare dintre cei doi gestionari au considerat că sunt încălcări ale limitei comune de către reprezentanţii celeilalte asociaţii.

25. La data de 23.08.2012, au fost convocaţi reprezentanţii celor două asociaţii în vederea verificării şi stabilirii limitei comune corecte dintre fondurile cinegetice nr. 25 Sintea şi 44 Chereluş, în prezenţa reprezentantului Ministerului Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală Păduri şi al ITRSV Oradea, şi s-a încheiat procesul-verbal înregistrat la Ministerul Mediului şi Pădurilor sub nr. x /29.08.2012, în care se menţionează că s-a clarificat parţial limita de est a Fondului Cinegetic 25 Sintea gestionat de către AVPS A. şi limita de nord a Fondului Cinegetic nr. 44 Chereluş gestionat de către AVPS C., ca parte din limita comună între cele două fonduri cinegetice, însă nu s-a putut clarifica porţiunea din limita comună dintre cele două fonduri cinegetice cuprinsă între canalul Răchitaş şi râul Teuz. În perioada 11.09- 18.09.2012 s-a efectuat actualizarea suprafeţele cinegetic productive pe categorii de proprietari, cu identificarea unităţilor administrativ teritoriale de care aparţin acestea, de către delegatul ITRSV Oradea, în prezenţa reprezentanţilor AVPS A. şi AVPS C. şi cu concursul angajaţilor primăriilor comunelor Şicula, Cermei, Sepreuş şi Sintea Mare, fiind întocmite procese-verbale.

26. La data de 05.11.2012 a fost întocmit raportul nr. x, aprobat de către conducerea ITRSV Oradea, în care au fost expuse considerentele care au dus la clarificarea limitei reale dintre cele două fonduri cinegetice. Concluziile raportului au ţinut cont de finalizarea actualizării suprafeţelor cinegetice productive ale fondurilor cinegetice nr. 25 Sintea gestionat de către AVPS A. şi nr. 44 Chereluş gestionat de către AVPS C. şi de analiza tuturor documentelor şi informaţiilor avute la dispoziţie. S-a consemnat că suprafaţa totală a fondului cinegetic nr. 25 Sintea este de doar 4702 ha, cu circa 314 ha mai mică decât suprafaţa de 5016 ha stabilită prin ordinul nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare şi înscrisă în fişa fondului cinegetic nr. 25 Sintea şi în contractul de gestionare, iar suprafaţa totală a fondului cinegetic nr. 44 Chereluş ar fi de 10753 ha, cu circa 696 ha mai mare decât suprafaţa de 10057 ha stabilită prin acelaşi ordin şi înscrisă în fişa fondului cinegetic nr. 44 Chereluş şi în contractul de gestiune. S-a constatat, pentru ca fondul cinegetic 25 Sintea să atingă suprafaţa de 5016 ha, că trebuie să includă suprafaţa de circa 294 ha, cuprinsă între trupul de pădure Sintea, râul Teuz, al treilea canal de desecare şi canalul principal.

27. Raportul ITRSV Oradea nr. x/05.11.2012 a fost pus în executare prin procesul-verbal nr. x, în sensul că s-a parcurs porţiunea din limita comună aflată în dispută între cele două asociaţii în concordanţă cu concluziile din raportul nr. x

28. Împotriva procesului-verbal nr. x a formulat acţiune în anulare AVPS C., admisă de Tribunalul Arad prin sentinţa nr. 6161/24.10.2013, în dosarul x/2013, definitivă prin Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 8071/15.10.2014.

29. Prin adresa cu nr. 6851/04.11.2014, ca urmare a solicitărilor formulate de cei doi gestionari, ITRSV Oradea a comunicat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură situaţia de fapt şi împrejurarea că a stabilit limita corectă dintre cele două fonduri cinegetice; a arătat că, la pct. 1 din fişele fondurilor cinegetice, limita sudică a fondului cinegetic 25 Sintea şi limita nordică a fondului cinegetic Chereluş sunt descrise diferit, deşi trebuie să fie descrise identic, această eroare conducând la diferendul dintre gestionarii celor două fonduri cinegetice, astfel că s-a solicitat modificarea prin ordin a limitei de nord a fondului Cinegetic 44 Chereluş şi a limitei de sud a fondului 25 Sintea, sau păstrarea expresiei ce descrie limita de sud a fondului 25 Sintea şi modificarea prin ordin a limitei de nord a fondului Cinegetic 44 Chereluş.

30. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură a comunicat, atât ITRSV Oradea cât şi reclamantei, că nu poate dispune ca I.T.R.S.V. Oradea să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea în condiţii optime a dreptului şi a obligaţiei de gestionare a fondului cinegetic nr. 25 Sintea, întrucât aceasta s-ar realiza cu nerespectarea limitelor fondului cinegetic nr. 44 Chereluş, gestionat de către A.V.P.S. C., statuate prin ordinul nr. 193/2002 cât şi prin sentinţa civilă nr. 6161/2013 a Tribunalului Arad, că solicitarea prin care se cere punerea în executare a Raportului ITRSV Oradea nr. x/05.11.2012 va putea fi analizată după aprobarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 407/2006, care instituie un nou termen pentru revizuirea limitelor fondurilor cinegetice, întrucât termenul de 4 ani pentru rearondarea fondurilor cinegetice prevăzut la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a fost depăşit, motiv pentru care nu are posibilitatea modificării ordinului nr. 193/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare.

31. Prin cererea de chemare în judecată, respinsă prin sentinţa recurată, reclamanta Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv A. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea la respectarea clauzelor prevăzute de art. 3 din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011, respectiv la asigurarea în condiţii optime a dreptului său de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, în suprafaţă de 5.016 ha, astfel cum acesta este delimitat în fişa fondului de vânătoare şi în Anexele nr. 2, 3 şi 4 la Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 193/2002, prin punerea în executare în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a măsurilor prevăzute în raportul nr. x aprobat de I.T.R.S.V. Oradea.

32. Motivul de recurs referitor la încheierea din data de 28.09.2015, prin care instanţa a respins proba cu expertiză pentru identificarea suprafeţei de 5016 ha care reprezintă fondul de vânătoare Sintea şi precizarea suprafeţei şi proba cu interogatoriul pârâţilor ca nefiind utile şi concludente în cauză, este nefondat. Dispoziţiile legale invocate de recurentă se referă la sarcina probei (art. 249 C. proc. civ., cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege), la obiectul probei şi mijloacele de probă (art. 250 C. proc. civ.), la admisibilitatea probelor, însă susţinerile nu vizează, concret, nelegalitatea dispoziţiei instanţei de respingere a unora din probele solicitate, încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

33. Încuviinţarea probelor se realizează de instanţa de fond cu ocazia cercetării procesului, în raport de dispoziţiile art. 250 C. proc. civ., conform cărora dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, expertiză, mijloace materiale de probă, cercetare la faţa locului sau orice alte mijloace prevăzute de lege, de dispoziţiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, care se referă la admisibilitatea probelor, în sensul că probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului; în ceea ce priveşte proba cu expertiză, potrivit art. 330 alin. (1), acesta se încuviinţează când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, iar potrivit art. 351 se poate încuviinţa, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreia dintre părţi, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluţionarea procesului.

34. Instanţa a respins, în raport de dispoziţiilor legale menţionate, proba cu interogatoriu şi expertiză solicitate de reclamantă, pe care le-a apreciat ca nefiind utile şi concludente în cauză în raport de obiectul cererii, aşadar nefiind de natură să ducă la soluţionarea cauzei, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, fiind administrată proba cu înscrisuri.

35. Nu este incident nici motivul de casare cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond prevăzut de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

36. Faptul că instanţa a admis numai o parte din probele solicitate, în baza dispoziţiilor legale care reglementează încuviinţarea probelor, nu înseamnă că nu a judecat fondul cauzei. Prin sentinţa recurată instanţa a judecat fondul cauzei, a reţinut în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată, a examinat-o prin prisma motivelor şi a dispoziţiilor legale invocate şi a respins-o ca neîntemeiată.

37. Sunt nefondate susţinerile privind lipsa de orice legătură cu obiectul cererii a considerentelor sentinţei potrivit cărora ambii gestionari ai fondurilor cinegetice pretind drepturi de gestionare pentru suprafaţa în litigiu de aproximativ 300 ha, iar pentru clarificarea situaţiei dintre cele două asociaţii este necesară modificarea Ordinului nr. 193/2002 al MMAP, astfel că instanţa nu se poate substitui atribuţiilor MMAP pentru a dispune asupra gestionării Fondurilor Cinegetice aparţinând reclamantei şi a celui gestionat de Asociaţia AVPS C., situaţie ce nu poate fi stabilită decât prin ordin al ministerului.

38. În condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâţilor la asigurarea în condiţii optime a dreptului reclamantei de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, astfel cum acesta este delimitat în fişa fondului de vânătoare şi în Anexele la Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 193/2002, prin punerea în executare a măsurilor prevăzute în raportul nr. x aprobat de ITRSV Oradea, iar în cauză a rezultat situaţia litigioasă cu privire la cele două fonduri cinegetice şi s-a constatat că pentru clarificarea situaţiei dintre cele două asociaţii este necesară modificarea ordinului nr. 193/2002, instanţa a apreciat că nu se poate substitui atribuţiilor Ministerului, cel căruia îi revine atribuţia de modificare a ordinului în cauză, aceste considerente având legătură cu obiectul cererii.

39. În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor legale de către prima instanţă, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) ultima teză, alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004, invocate, referitoare la soluţiile pe care le poate da instanţa de contencios administrativ, aceasta poate obliga autoritatea publică să efectueze o anumită operaţiune administrativă, iar atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, poate impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii.

40. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la respectarea clauzelor prevăzute de art. 3 din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011, asigurarea în condiţii optime a dreptului său de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, în suprafaţă de 5.016 ha, astfel cum acesta este delimitat în fişa fondului de vânătoare şi în Anexele Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 193/2002, prin punerea în executare a măsurilor prevăzute în raportul nr. x întocmit de I.T.R.S.V. ORADEA. Deşi recurentul nu a mai reiterat în recurs referirea la punerea în executare a măsurilor prevăzute în raportul nr. x, aceasta a format obiectul cererii de chemare în judecată soluţionată prin sentinţa recurată, a cărei legalitate este supusă recursului, şi este necesar să fie avută în vedere. Punerea în executare a acestui raport şi măsuri pentru asigurarea în condiţii optime a dreptului şi obligaţiei de gestionare au fost solicitate şi prin plângerile prealabile adresate pârâţilor.

41. Într-adevăr, astfel cum susţine recurenta, nu a solicitat redelimitarea fondului cinegetic nr. 25 Sintea şi nici rearondarea acestuia, ci doar asigurarea în condiţii optime a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, iar intimaţii - pârâţi sunt obligaţi să respecte atât prevederile legale, cât şi prevederile contractuale, care au forţă obligatorie, şi să asigure reclamantei dreptul de gestionare a fondului cinegetic, potrivit contractului, prin care s-a stabilit un tarif de gestionare raportat la întreaga suprafaţă a acestuia.

42. Este necontestată în cauză, însă, existenţa unor erori în ceea ce priveşte delimitarea fondului cinegetic nr. 25 Sintea, acordat în gestionare reclamantei prin contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011, de fondul cinegetic nr. 44 Chereluş, gestionat de către A.V.P.S. C. prin contractul de gestionare nr. 74/15.06.2011, precum şi existenţa unei situaţii litigioase privind limitele comune ale celor două fonduri cinegetice, nr. 25 Sintea şi nr. 44 Chereluş. Gestionarii celor două fonduri cinegetice, în baza prevederilor din contractele de gestionare încheiate cu I.T.R.S.V. Oradea, a proceselor-verbale de predare primire şi a fişelor fondurilor cinegetice, pretind dreptul de gestionare asupra aceleiaşi suprafeţe, aflată la limita dintre fondurile cinegetice.

43. În cadrul demersurilor efectuate pentru a remedia problemele ivite în derularea contractelor de gestionare, a fost încheiat şi aprobat de ITRSV Oradea raportul nr. x, reţinut anterior, a cărui executare a solicitat-o reclamanta prin cererea respinsă sentinţa recurată. Acesta a fost pus în executare prin procesul-verbal nr. x, menţionat anterior, însă acest proces-verbal a fost anulat, la cererea AVPS C., în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză şi ITRSV Oradea, prin sentinţa nr. 6161/24.10.2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x, definitivă prin respingerea recursurilor formulate de pârâte prin decizia Curţii de Apel Cluj nr. 8071/15.10.2014.

44. Prin hotărârea judecătorească definitivă de anulare a procesului-verbal nr. x s-a constatat faptul că procesul-verbal nr. x constituie o punere în executare a altor limite decât cele stabilite prin ordinul nr. 193/2012, că Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice este singurul competent să stabilească fondurile de vânătoare, în calitate de administrator al fondului cinegetic naţional potrivit legii nr. 407/2006, limitele fondurilor cinegetice, descrierea şi suprafaţa acestora fiind stabilite prin ordinul nr. 193/2012; în situaţia în cauză, deşi ITRSV Oradeas a sesizat Ministerul, acesta nu a stabilit prin ordin o altă limită pentru cele două fonduri cinegetice.

45. În condiţiile în care procesul-verbal nr. x întocmit de ITRSV Oradea, prin care s-a pus în executare raportul ITRSV Oradea nr. 5277/05.11.2012, a fost anulat definitiv printr-o hotărâre judecătorească, pentru considerentele menţionate, iar Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a comunicat reclamantei şi ITRSV Oradea că nu poate dispune ca ITRSV Oradea să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea în condiţii optime a dreptului şi a obligaţiei de gestionare a fondului cinegetic nr. 25 Sintea, întrucât aceasta s-ar realiza cu nerespectarea limitelor fondului cinegetic nr. 44 Chereluş, gestionat de către A.V.P.S. "C.", statuate prin ordinul nr. 193/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, cât şi prin sentinţa nr. 6161/2013 a Tribunalului Arad, că punerea în executare a raportului ITRSV Oradea nr. 5277/05.11 2012 va fi analizată după modificarea Legii nr. 407/2006, întrucât nu are posibilitatea modificării ordinului nr. 193/2002, motivat de faptul că termenul de 4 ani, prevăzut la art. 53 alin. (1) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost depăşit, pârâţii nu au exprimat un refuz nejustificat, printr-o exprimare explicită, cu exces de putere, cu privire la soluţionarea acestei probleme.

46. Art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, şi se impune a fi avute în vedere, faţă de obiectul cauzei, de asemenea, dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora la soluţionarea litigiilor privind contractele administrative se are în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public, definit de art. 2 alin. (1) lit. r) din acelaşi act normativ ca fiind interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice. Prin prisma interesului public, pentru a nu exista un exces de putere din partea autorităţii, se impune ca aceasta să îşi exercite competenţa prevăzută de lege în limitele acesteia.

47. Ambii pârâţi au recunoscut existenţa erorii cu privire la delimitarea fondurilor cinegetice, care a condus la situaţia litigioasă, şi nu a existat un refuz nejustificat, cu exces de putere, de soluţionare a problemei apărute în executarea contractului de gestionare în ceea ce priveşte suprafaţa. Au avut în vedere o hotărâre judecătorească definitivă, prin care s-a anulat actul administrativ întocmit de ITRSV Oradea pentru soluţionarea problemei apărute în derularea contractelor de gestionare, precum şi dispoziţiile imperative ale Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, forma în vigoare la data cererii de chemare în judecată, art. 53 alin. (1), potrivit cărora "reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare se face în condiţiile prezentei legi de către administrator, în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.".

48. În baza dispoziţiilor Legii nr. 407/2006, reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare s-a realizat prin Ordinul Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 193/2002, care a aprobat rearondarea teritoriului României în fonduri de vânătoare, fiind stabilite centralizatorul fondurilor de vânătoare la nivel de ţară, centralizatoarele fondurilor de vânătoare la nivel de judeţ, hărţile şi schiţele fondurilor de vânătoare împreună cu descrierea detaliată a limitelor acestora, în baza acestora fiind completate fişele fondurilor de vânătoare.

49. Pentru toate aceste motive, având în vedere, pe de o parte, că ambii gestionari ai fondurilor cinegetice învecinate pretind drepturi de gestionare pentru o suprafaţă în litigiu, aflată la limita dintre cele două fonduri, iar actul administrativ prin care s-a realizat o delimitare între cele fonduri cinegetice a fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă, pe de altă parte faptul că reactualizarea delimitării fondului cinegetic în fonduri de vânătoare, prin stabilirea hărţilor şi schiţelor fondurilor de vânătoare împreună cu descrierea detaliată a limitelor acestora, se stabileşte prin ordin al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, în calitate de administrator al fondului cinegetic naţional, în baza dispoziţiilor Legii nr. 407/2006, nefiind exprimat de către pârâţi un refuz nejustificat, cu exces de putere, cu privire la cererea reclamantei, instanţa de fond a respins în mod corect cererea de chemare în judecată, cu aplicarea dispoziţiilor legale.

VII Soluţia instanţei de recurs

50. Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de recurs invocate de recurentă, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv "A." împotriva sentinţei civile nr. 2906 din 9 noiembrie 2015 şi a încheierii de şedinţă din 28.09.2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2018.