Deputy mayor's conflict-of-interest finding upheld after ANL housing vote and application

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial la data de 14 iulie 2015, pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Inspecţia de Integritate - Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze Raportul de evaluare nr. x/18.06.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 708/19.08.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat judecarea acţiunii civile formulată de către reclamantul A., împotriva pârâtei Inspecţia de Integritate - Agenţia Naţională de Integritate, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015 la data de 18.09.2015.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 60 din data de 14 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anulare raport de evaluare; fără cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 60 din data de 14 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, şi, rejudecând pe fond cauza admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că instanţa nu a ţinut seama de motivele invocate în contestaţie şi că pe parcursul mandatului de consilier local al Primăriei Panciu nu a avut nicio altă calitate incompatibilă cu interdicţiile atrase de funcţia de consilier.

După o prezentare amplă a situaţiei de fapt şi reluând apărările formulate în faţa instanţei de fond, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond in mod greşit a reţinut că a încălcat prevederile legale în această materie şi că s-a aflat în conflict de interese la data participării şi votării Hotărârii Consiliului Local al Oraşului Oţelu Roşu nr. 98/28.10.2010 privind stabilirea comisiei şi atribuţiilor ce îi revin în stabilirea apartamentelor de tip ANL.

Arată că, din prevederile legale care au stat la baza constatării conflictului din de interese, respectiv art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, rezultă că trebuie fie îndeplinite anumite condiţii pentru a stabili că există un conflict de interese.

Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea atribuţiilor care îi revin. În speţă, a arătat reclamantul, nu este îndeplinită condiţia necesară, esenţială pentru a se putea vorbi despre încălcarea normei legale, la data exprimării votului neexistând nici un interes de natură patrimonială.

În al doilea rând, a arătat că legea impune ca eventualul interes de natură patrimonială să influenţeze îndeplinirea atribuţiilor care revin persoanei vizate cu obiectivitate, situaţie ce nu se regăseşte în speţă.

Arată în continuare recurentul că, din conţinutul Hotărârii privind stabilirea comisiei şi a atribuţiilor care îi revin în vederea distribuirii apartamentelor de tip ANL ( Anexa 2) şi a Procesului Verbal încheiat în cadrul şedinţei ordinare a Consiliului Local al Oraşului Oţelu Roşu (Anexa 3) se poate observa că hotărârea s-a adoptat cu unanimitate (o singură abţinere din partea unui consilier local care a fost propus pentru a face parte din comisia în discuţie).

Conchide, în sensul că instanţa de fond a reţinut, în mod greşit faptul că, ulterior adoptării hotărârii, recurentului i s-ar fi aprobat cererea de încheiere a unui contract de închiriere, aspect care nu dovedeşte că prin hotărârea atacată s-ar fi produs un beneficiu în favoarea acestuia.

Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a arătat că sentinţa este legală şi temeinică, fiind interpretate şi aplicate corect prevederile art. 70 şi din Legea nr. 161/2003.

Recurentul - reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare, expunându-şi punctul de vedere asupra apărărilor din întâmpinare. De asemenea, a precizat că motivele de recurs formulate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din data, de 5 februarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii recursului, reţinând că acesta a fost întocmit în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) şi (3) din acelaşi articol.

Recursul a fost admis în principiu prin încheierea din data de 16 aprilie 2018, când completul de filtru a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a căii de atac şi că recursul nu poate fi soluţionat potrivit art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., motiv pentru care a fixat termen în şedinţă publică, pentru dezbateri contradictorii.

La data de 11 iunie 2018, recurentul - reclamant a depus la dosar note scrise prin care a arătat că ar fi trebuit dovedită prin existenţa unui beneficiu al recurentului ca urmare a votului exprimat cu privire la o hotărâre prin care se aprobă structura şi atribuţiile membrilor de comisiilor sociale, dovadă care nu a fost efectuată în cauză.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte, în urma propriul demers de analiză a probatoriului administrat, raportat la prevederile legale aplicabile, constată că recursul de faţă este nefondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Nefondat este în opinia instanţei de control judiciar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în cererea de recurs, vizând greşita aplicare a normelor de drept material.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că raportul de evaluare aflat în litigiu este legal pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei "prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

În acelaşi timp art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali particularizează, prevăzând că "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a)soţ, soţie, rude sau afini (…)".

Verificând în concret dacă prin votul său, exprimat la adoptarea hotărârii în discuţie, recurentul şi-ar fi creat un avantaj de natură patrimonială, Înalta Curte a ajuns la aceeaşi concluzie ca şi curtea de apel.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, prin raportul de evaluare supus controlului instanţei de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că recurentul - reclamant a încălcat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, cuprinse în art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Situaţia de incompatibilitate reţinută a constat că în aceea că în perioada mandatului de viceprimar al Oraşului Oţelu Roşu, pe care l-a deţinut reclamantul în perioada 23.06.2008 (data validării mandatului de viceprimar) - 23.06.2012 (data încetării mandatului), acesta a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Oraşului Oţelu Roşu nr. 98/28.10.2010 privind stabilirea comisiei şi a atribuţiilor ce îi revin în vederea distribuirii apartamentelor de tip ANL, ulterior fiindu-i repartizat un spaţiu pentru locuit prin încheierea a două contracte de închiriere.

În plus, s-a reţinut că de către intimata-pârâtă că la data de 20.06.2013, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007, pârâta a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în lucrarea nr. 27431/S/II/20.06.2013, cu privire la faptul că reclamantul, fost viceprimar al Oraşului Oţelu Roşu, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor, deoarece a participat la şedinţa Consiliului Local al Oraşului Oţelu Roşu, în cadrul căreia s-a adoptat Hotărârea nr. 98/28.10.2010 privind stabilirea comisiei şi a atribuţiilor ce îi revin în vederea distribuirii apartamentelor de tip ANL din str. x.

În data de 29.10.2010, reclamantul a depus o cerere la Primăria Oraşului Oţelul Roşu înregistrată cu nr. x/29.10.2010, în care a solicitat repartizarea unui apartament ANL deoarece nu deţine spaţiu locativ pe raza oraşului. Astfel, a fost încheiat Contractul de Închiriere pentru suprafeţe cu destinaţie de locuinţe nr. 12628/30.12.2010 între Primăria Oţelu Roşu, în calitate de proprietar şi chiriaş, fiind incidente dispoziţiile art. 70, 71 şi 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 şi 77 din Legea nr. 393/2004, reclamantul având un interes patrimonial la numirea comisiei responsabile de distribuirea locuinţelor ANL.

Prin argumentele expuse în susţinerea recursului, reclamantul tinde la a convinge instanţa de control judiciar că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a cadrului de reglementare a regimului incompatibilităţilor, din punctul de vedere al neîndeplinirii condiţiei necesare, esenţială pentru a se putea vorbi despre încălcarea normei legale, la data exprimării votului neexistând nici un interes de natură patrimonială.

Niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentinţa fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 176/2010 şi din Legea nr. 161/2003.

Din înscrisurile dosarului de fond rezultată că, în exercitarea funcţiei de viceprimar al Oraşului Oţelu Roşu, judeţul Caraş-Severin, a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului local al oraşului Oţelu Roşu nr. 98 din 28 octombrie 2010, privind stabilirea comisiei şi a atribuţiilor ce îi revin in vederea distribuirii apartamentelor de tip ANL din oraşul Oţelu Roşu, conform procesului-verbal de şedinţă, fapt necontestat de recurent.

Se mai reţine că, în cadrul respectivei şedinţe, recurentul-reclamant a votat "pentru" constituirea comisiei, a atribuţiilor acesteia în procedura distribuirii locuinţelor de tip A.N.L. iar a doua zi a devenit solicitant al unui dintre aceste apartamente.

Prin urmare, activitatea de evaluare declanşată prin nota nr. x/S/II20.06.2013, s-a constatat că recurentul-reclamant A. s-a aflat in conflict de interese, deoarece a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii nr. 98/28.10.2010 privind stabilirea comisiei şi atribuţiilor ce îi revin în stabilirea apartamentelor de tip ANL, conform procesului-verbal de şedinţă depus la dosar, prin care ulterior i-a fost repartizat un spaţiu de locui conform contractelor de închiriere nr. 12628 din 30 1 decembrie 2010 şi nr. 12815 din 15 decembrie 2013, încălcând astfel dispoziţiile art. 70 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, prevederile art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, coroborate cu dispoziţiile art. 46 din legea administraţiei locale nr. 215/200, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că instanţa de fond a reţinut corect respectarea, în speţă, a prevederilor mai menţionate.

Instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă, în mod corect, a menţinut raportul de evaluare întocmit de intimata ANI, apreciind, pe baza unei analize complexe în ceea ce priveşte situaţia de fapt, şi particularităţile cauzei, că este dovedită starea de conflict de interese a reclamantului, prin raportare la prevederile art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice şi locale, cu modificări şi a art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleşilor locali, cu modificări.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 215/2001: "(1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local. (2) Hotărârile adoptate de Consiliul Local cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanţa de contencios administrativ. Acţiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată".

Iar potrivit art. 75 din Legea nr. 393/2004, "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv".

În cuprinsul Recomandării 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei se regăseşte o definiţie a conflictului de interese pentru funcţionarii publici, în articolul 13: " Conflictul de interese apare atunci când funcţionarul public are un interes personal care influenţează sau pare să influenţeze îndeplinirea atribuţiilor sale oficiale cu imparţialitate şi obiectivitate. Interesele private ale funcţionarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau organizaţii cu care funcţionarul public a avut relaţii politice sau de afaceri. Interesul personal se poate referi şi la orice datorii pe care funcţionarul public la are faţă de persoanele enumerate mai sus."

Raportat la conţinutul normelor sus-citate rezultă că, pentru existenţa conflictului de interese două condiţii se impun a fi îndeplinite, respectiv participarea la luarea unei decizii şi existenţa unui interes personal, patrimonial.

Înalta Curte reţine îndeplinirea ambelor cerinţe, astfel că nu pot fi primite criticile recurentului cu privire la neîndeplinirea cerinţei de ordin patrimonial.

În mod concret, raportat la conţinutul hotărârii la a cărei adoptare a participat şi recurentul reclamant, în calitatea sa, respectiv la deliberarea şi adoptarea acesteia, Înalta Curte reţine că în situaţia de faţă, formularea cererii de atribuire a unei locuinţe a doua zi după desemnarea prin HCL nr. 98/28.10.2010 a membrilor comisiei de atribuire denotă că recurentul reclamantul avea posibilitatea de a anticipa interesul patrimonial pentru sine, anticipare şi interes care s-au şi concretizat în aprobarea cererii, respectiv în încheierea contractului de închiriere.

În opinia Înaltei Curţi, rezultă, fără echivoc, că măsurile adoptate prin hotărârea la adoptarea căreia a participat şi recurentul reclamant a vizat şi a urmărit interesul care s-a şi concretizat în aprobarea cererii, respectiv în încheierea contractului de închiriere, identificându-se un interes personal sau patrimonial al recurentului reclamant în legătură cu sau derivând din efectele acestei hotărâri.

Devin astfel incidente dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care … are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Prin urmare motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi reţinut, instanţa de fond făcând o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administra.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 60 din 14 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2018.