Jurisdiction for public service disputes filed by trade unions: Union's seat determines territorial competence over members' domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.10.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." în numele membrilor de sindicat B. şi C., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Huşi, Primarul Municipiului Huşi şi Consiliul Local al Municipiului Huşi: obligarea pârâţilor la plata contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană efectiv plătită şi valoarea financiară a normei de hrană prevăzută de actele normative în vigoare personalului Poliţiei Locale Huşi începând cu luna iunie 2016, la zi şi în continuare, în conformitate cu prevederile art. 351 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010 la valorile stabilite prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 496/2015, cu modificările şi completările ulterioare, actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii; obligarea pârâţilor la plata contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană personalului Poliţiei Locale Oituz actualizată conform O.M.D.R.A.P. nr. 496/2015, modificat prin O.M.D.R.A.P. nr. 776/2015, în continuare, în condiţiile în care cadrul legislativ este acelaşi; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată cu acest proces.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 823/2018 din 13 februarie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de reprezentantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele reclamanţilor în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Instanţa reţine că în privinţa competenţei teritoriale devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Tribunalul a reţinut că în cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

Reţine instanţa că în materia contenciosului administrativ însă, competenţa teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanţa de la domiciliul reclamantului, cat şi instanta de la sediul paratului.

Instanţa a constatat că atât reclamanţii, cât şi pârâţii au domiciliul/sediul în judetul Vaslui, fiind irelevant că Sindicatul, care reprezinta reclamanţii, are sediul în Bucureşti, câtă vreme nu este parte în cauză.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vaslui, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 195/CA/2018 din 10 mai 2018 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, raportat la obiectul acestei cereri care priveşte acordarea unor drepturi pretins cuvenite în virtutea raportului de serviciu al funcţionarului public, competenţa instanţei este una exclusivă.

Drepturile salariale ale funcţionarilor publici nu intră în sfera drepturilor de care părţile pot dispune, astfel încât, competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor având un atare obiect este una exclusivă.

A reţinut instanţa că în cauza de faţă nu se pune problema aplicării dispoziţiilor Codului muncii în privinţa determinării competenţei materiale/teritoriale, normele în acest sens fiind expres prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, opţiunea aparţinând reclamantului.

Calitatea procesuală activă revine în speţă sindicatului care a formulat acţiunea în apărarea drepturilor membrilor proprii, sens în care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1/2013.

Instanţa a reţinut că sindicatul reclamant are sediul legal stabilit în Bucureşti, domiciliul membrilor de sindicat sau al pârâţilor nefiind relevant în determinarea competenţei teritoriale, atâta timp cât reclamantul a optat pentru instanţa competentă de la sediul său.

În acest sens este şi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care tribunalul apreciază că, întrucât reclamantul s-a adresat Tribunalului Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie îşi are sediul legal, opţiunea sa neputând fi cenzurată de către instanţă, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea introductivă.

II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect acordarea unor drepturi pretins cuvenite în virtutea raportului de serviciu al funcţionarului public.

În cauză, acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A., în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, funcţionari publici cu statut special(poliţişti) indicaţi în cererea introductivă, şi sunt aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, aşa cum corect au reţinut şi instanţele sesizate, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, întrucât cererea dedusă judecăţii a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A., se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Bucureşti.

Pentru aceste considerente, conflictul negativ de competenţă ivit va fi soluţionat în favoarea Tribunalului Bucureşti, aşa cum corect a apreciat Tribunalul Vaslui.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii C. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. şi B. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Huşi prin primar, Primarul Municipiului Huşi şi Consiliul Local al Municipiului Huşi în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2018.