Suspension of administrative contestation for suspected fraud in EU-funded project; sufficiency of proof for notification to anti-fraud and prosecution authorities
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision to reject the initial lawsuit and leaving the administrative suspension order in force. The case involved a municipal administrative unit challenging a decision by the Ministry of Regional Development and Public Administration to suspend the resolution of an administrative contest regarding a suspected fraud in an EU-funded urban infrastructure project. The applicant argued that the Ministry failed to provide evidence of the specific notification to anti-fraud and prosecution authorities required to justify the suspension, claiming the Ministry merely attempted to delay the process. The court held that the objection did not constitute a legal error warranting cassation but rather a factual dispute that was adequately resolved in the lower instance, as the administrative file contained proof that the competent anti-fraud department and territorial prosecution office had been notified of the suspected fraud. The ruling was issued under the procedural framework of the Code of Civil Procedure, specifically affirming that the appeal lacked merit and upholding the substantive review conducted by the first-instance court.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 50 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Suspension of administrative contestation for suspected fraud in EU-funded project; sufficiency of proof for notification to anti-fraud and prosecution authorities: The case involved a municipal administrative unit challenging a decision by the Ministry of Regional Development and Public Administration to suspend the resolution of an administrative contest regarding a suspected fraud in an EU-funded urban infrastructure project. The applicant argued that the Ministry failed to provide evidence of the specific notification to anti-fraud and prosecution authorities required to justify the suspension, claiming the Ministry merely attempted to delay the process. The court held that the objection did not constitute a legal error warranting cassation but rather a factual dispute that was adequately resolved in the lower instance, as the administrative file contained proof that the competent anti-fraud department and territorial prosecution office had been notified of the suspected fraud. The ruling was issued under the procedural framework of the Code of Civil Procedure, specifically affirming that the appeal lacked merit and upholding the substantive review conducted by the first-instance court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to reject the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.12.2015. reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Piatra-Neamţ, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 96/14.05.2015 privind suspendarea soluţionării contestaţiei administrative.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 22/2016 din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Piatra-Neamţ, ca nefondată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Piatra-Neamţ, prin primar, susţinându-se că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta a arătat că soluţionarea contestaţiei administrative a fost suspendată de pârât, considerându-se că în cauză au fost identificate indicii certe cu privire la prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete, care au ca efect deturnarea sau reţinerea incorectă de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de Comunităţile Europene sau în numele acestora.
Recurenta a susţinut că pârâtul nu a făcut dovada celor afirmate, întrucât nu a ataşat adresa prin care a fost sesizată Direcţia Naţională Anticorupţie şi nici adresa prin care a fost sesizat Departamentul pentru Luptă Antifraudă despre existenţa unor indicii de fraudă. Ca atare, recurenta a concluzionat că, prin emiterea actului administrativ atacat, pârâtul a încercat tergiversarea soluţionării contestaţiei administrative.
1.4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs formulate, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
II. Procedura de soluţionare a recursului
1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15.03.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 08.05.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
2. Cu privire la fondul recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu sentinţa atacată, cu motivele de recurs formulate şi dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin acţiunea depusă la instanţa de fond, recurenta-reclamantă a supus controlului judiciar decizia intimatei-pârâte de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative.
Prin decizia contestată a fost suspendată soluţionarea contestaţiei administrative formulată de reclamantă, în temeiul art. 50 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere că structura de control a procedat la sesizarea organelor în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Prin hotărârea ce face obiectul controlului judiciar, a fost respinsă acţiunea reclamantei, motivat de faptul că singura critică adusă deciziei atacate este aceea că nu s-a făcut dovada sesizării organelor în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, instanţa de primă jurisdicţie reţinând că din adresele nr. x şi nr. x/27.03.2015 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice rezultă că organul de control a sesizat, în condiţiile art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, Departamentul pentru Luptă Antifraudă şi organul de urmărire penală.
Înalta Curte reţine că singura critică adusă hotărârii atacate nu priveşte aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, ci recurenta critică în ansamblu hotărârea instanţei de primă jurisdicţie argumentat de faptul că nu se sprijină pe probele administrate, întrucât intimatul-pârât nu a prezentat dovada sesizării organelor în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni.
Or, la dosarul instanţei de fond, se află depuse adresele mai sus indicate prin care intimatul-pârât prin Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli- Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli a sesizat Departamentul pentru Luptă Antifraudă-DLAF şi Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Bacău referitor la suspiciune de fraudă aferentă contractului de finanţare nr. x, proiect cod SMIS 11177 "Restaurarea şi punerea în valoare a zonei istorice şi culturale-Curtea Domnească, din municipiul Piatra Neamţ-prin amenajări urbanistice, amenajări ale circulaţiilor pietonale şi carosabile-pasaj auto subteran, parcaje subterane", beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Piatra Neamţ.
Constatând că nu sunt motive de reformare a sentinţei atacate, Înalta Curte va menţine ca legală hotărârea instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins ca nefondat.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra-Neamţ împotriva sentinţei nr. 22/2016 din 24 martie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2018.