Interim suspension of financial corrections in EU-funded infrastructure project: meeting the well-justified case and imminent damage criteria under administrative litigation law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 22 martie 2017 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. Compania de Apă Oltenia S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a solicitat anularea deciziei nr. 2550/18.01.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva "Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare" nr. 92285/18.11.2016, emise de Ministerul Fondurilor Europene (ulterior Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene) prin Direcţia Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu, privind contractul de lucrări nr. x/19.03.2015 - "Extindere sisteme de alimentare cu apa Malu Mare, aducţiune apă Craiova - Podari şi Craiova - Breasta - CL 18" în cadrul proiectului "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată, inclusiv branşamente şi racorduri în judeţul Dolj" cod SMIS 58043, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente Deciziei nr. 2550/18.01.2017, respectiv: Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2016, Notificarea beneficiarului cu privire la finalizarea misiunii de control nr. x, înregistrată la Compania de Apă Oltenia S.A. sub nr. x/2016, etc., şi, ca urmare, exonerarea de plată a corecţiilor financiare aplicate, iar în situaţia în care sumele reprezentând corecţii financiare au fost reţinute de pârâtă, să fie restituite reclamantei, considerându-le netemeinice şi nelegale.

De asemenea, reclamanta a solicitat suspendarea aplicării măsurilor (a corecţiilor financiare aplicate) dispuse prin Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiar nr. 92285/18.11.2016, până la soluţionarea acestei acţiuni.

1.2. Soluţia instanţei de fond asupra cererii de suspendare

Prin sentinţa nr. 296/2017 din data de 18 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, având ca obiect "suspendare executare act administrativ" şi a dispus suspendarea executării notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2016 emisă de MFE - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AMPOS Mediu, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 296/2017 din data de 18 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi respingerea cererii de suspendare a executării.

Recurentul a arătat că instanţa de fond a reţinut că îndeplinirea cazului bine justificat ar rezulta din criticile reclamantei referitoare la actul administrativ atacat, care ar crea o îndoială aparent serioasă asupra legalităţii actului contestat, fără a arăta motivele de natură a susţine concluzia, împrejurare care îl împiedică pe pârât să cunoască raţionamentul instanţei şi astfel să-şi exercite dreptul la apărare.

Recurentul susţine că din elementele legate de starea de fapt şi de drept rezultă că nu ne aflăm în situaţia de a se fi creat o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2016 a cărei suspendare se solicită, aşa cum a reţinut în mod greşit instanţa de fond, nefiind îndeplinite condiţiile cuprinse în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, recurentul arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia privind prevenirea unei pagube iminente, în lipsa unui probatoriu concludent şi pertinent, nefiind indicate dovezile pe care se sprijină aceste susţineri.

Se apreciază că măsura suspendării ar fi justificată numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina intimatei obligaţii a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului. Recurentul arată că referirea instanţei de fond la cuantumul creanţei bugetare nu este suficientă pentru a demonstra existenţa condiţiei pagubei iminente, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecinţă a executării, iar nu însăşi executarea actului administrativ atacat.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală a hotărârii privind suspendarea executării măsurilor prevăzute prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2016, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei privind anularea actului.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 mai 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la recursul formulat

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, care, văzând actele şi lucrările dosarului, va menţine soluţia instanţei de fond ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat urmează a fi respins.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. x s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 15 din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Dispoziţiile mai sus citate prevăd obligaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât cele două condiţii se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine faptul că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenţei unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, fiind arătate şi efectele posibile şi previzibile ale executării actului administrativ, iar Înalta Curte reţine că instanţa de primă jurisdicţie a făcut o corectă descriere a situaţiei de fapt.

Astfel, Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie reţine că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de intimata-reclamantă sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, arătându-se că organele de control au apreciat greşit natura unor lucrări realizate în cadrul proiectului de finanţare şi în baza unor interpretări eronate a dispoziţiilor legale au aplicat corecţii financiare ce nu au corespondent în realitate, nefiind luate în calcul documentele financiare şi situaţiile de lucrări.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurent în sensul că din elementele legate de starea de fapt şi de drept rezultă că nu ne aflăm în situaţia de a fi creată o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2016 a cărei suspendare se solicită.

Înalta Curte a constatat că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale atât în sistemul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere, actul normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecţie a drepturilor şi intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; or, prin sentinţa recurată, instanţa a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ, şi a reţinut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.

Aprecierea că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat se întemeiază şi pe împrejurarea că acţiunea de fond ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte, a fost anulată Decizia nr. 2550/2017 şi Nota de constatare nr. x, a fost exonerată reclamanta de plata corecţiei financiare, fiind respinsă cererea de anulare a Notificării şi de restituire a sumei de bani reprezentând corecţie financiară aplicată (sentinţa nr. 363/2017 din 22.06.2017).

Astfel, hotărârea pronunţată pe fondul cauzei confirmă existenţa indiciilor ce conturează îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ care constituie obiectul cererii de suspendare executare.

Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că este întrunită şi condiţia pagubei iminente, având în vedere cuantumul sumei impuse la plată şi impactul economico-financiar asupra societăţii prin punerea în executare a sumei imputate, nefiind acceptată astfel de instanţa de control judiciar teoria dezvoltată de recurent cu privire la faptul că nu poate fi reţinut în cauză un risc real de perturbare a activităţii reclamantei prin plata creanţei.

Înalta Curte are în vedere situaţia economică actuală a societăţii, raporturile acesteia cu angajaţii şi utilizatorii serviciului, putând fi pusă în pericol activitatea societăţii de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare prin lipsirea societăţii de lichidităţi.

Recurenta acceptă ideea că orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă şi dezvoltă această idee arătând că paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, situaţie pe care intimata-reclamantă a demonstrat-o, întrucât a susţinut nelegalitatea operaţiunilor care au dus la impunerea sumei în discuţie, iar instanţa care a soluţionat fondul acţiunii privind anularea Notei de constatare, obiect al cererii de suspendare, a dispus admiterea acţiunii reclamantei, fiind întărită astfel aprecierea instanţei de fond cu privire la existenţa cazului bine justificat.

Cercetând în aparenţă indiciile de nelegalitate ale actelor contestate, Înalta Curte reţine că acestea se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi faţă de circumstanţele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de faţă, Înalta Curte reţine că instanţa de primă jurisdicţie a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, iar criticile privind nelegalitatea sentinţei atacate nu pot fi primite de instanţa de control judiciar.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 296/2017 din data de 18 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2018.