Appeal upheld: suspension of €2.49M budget claim lapses for failure to timely file annulment action.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 05 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prezenta cerere de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016, încheiat la data de 10.11.2016, privind cererea de sprijin nr. x/26.08.2010, până la data soluţionării contestaţiei formulate în legătură cu aceasta, respectiv până la data pronunţării instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 186/2017 din data de 17 martie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016 până la soluţionarea pe fond a cauzei.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 186/2017 din data de 17 martie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate a susţinut că în cauză nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale suspendării executării actului administrativ, prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, susţine că nu există o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal emis şi nu a fost dovedită o astfel de împrejurare, întrucât procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016 a fost emis în baza şi cu respectarea actelor normative în vigoare.

Consideră recurenta că în mod greşit instanţa de fond a apreciat faptul că pentru suprafaţa de teren s-au reţinut două situaţii diferite întrucât faptul că s-ar fi început lucrări de combatere a buruienilor nu înseamnă că plantaţia de viţă de vie nu a fost compromisă în totalitate, aşa cum s-a constatat la data efectuării controlului de inspectorii A.P.I.A.

Menţionează că, la data controlului, suprafaţa de 65,08 ha ce a reprezentat 44,62% din suprafaţa totală a planului individual aprobat plantaţia de viţă de vie înfiinţată în anul 2011 prin finanţare comunitară era compromisă.

Având în vedere că reclamanta intimată nu a respectat tehnologia de cultivare a viţei de vie şi a bunelor practici agricole şi de mediu pentru suprafaţa de 65,08 ha, plantaţia a fost compromisă ireversibil, fiind abandonată.

În consecinţă, apreciază că nu este îndeplinită condiţia "cazului bine justificat", astfel cum este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi în mod greşit prima instanţă a admis cererea de suspendare în condiţiile în care intimata nu face referire la vreo probă din care să rezulte, pe de o parte, existenţa unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, nu rezultă că prin executarea actului administrativ, intimata ar suferi o pagubă iminentă.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză şi răspunsul la întâmpinare.

4.1. Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că în mod corect prima instanţă a dispus suspendarea executrăii actului administrativ, fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin prisma situaţiei de fapt pe care intimata o reia pe larg, susţine că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea aspectelor reţinute în procesul-verbal contestat, aspecte confirmate cu înscrisuri.

În ceea ce priveşte existenţa unei pagube iminente, consideră că actul administrativ contestat produce efecte cu consecinţe păgubitoare, aducând mari prejudicii de ordin material.

Mai mult, trebuie să se ţină cont şi de principiul proporţionalităţii potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

În consecinţă, a solicitat respingerea recursului.

4.2. Faţă de întâmpinarea formulată în cauză, recurenta a formulat răspuns prin care a invocat ca şi chestiune prealabilă, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu a fost comunicată instituţiei nici o cerere de chemare în judecată privind anularea actului administrativ nr. x astfel că suspendarea a încetat de drept.

Faţă de apărările intimatei, a reiterat susţinerile din cererea de recurs şi a anexat, în copie, Nota de control nr. x întocmită de Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15.03.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 08.05.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

La termenul de judecată din data de 08.06.2018, intimata - reclamantă a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv cu raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cadrul acţiunii ce priveşte anularea actului administrativ fiscal.

Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de intimata - reclamantă, în temeiul prevederilor art. 492 C. proc. civ.

De asemenea, au fost depuse la dosar extrase din evidenţele ECRIS ale Curţii de Apel Craiova.

În ceea ce priveşte chestiunea prealabilă invocată de către recurentă referitor la incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că suspendarea a încetat de drept întrucât acţiunea având ca obiect anularea actului a fost introdusă după trecerea termenului de 60 de zile prevăzut de dispoziţia legală aplicabilă cauzei, intimata - reclamantă a aratat că acest termen se calculează de la momentul la care este comunicat răspunsul la contestaţia formulată faţă de actul administrativ a cărui suspendare se solicită. A arătat că acţiunea a fost introdusă înăuntrul termenului arătat, după comunicarea şi, respectiv, recomunicarea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privitor la aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

6.1. Astfel cum rezultă din actele dosarului de fond, intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016 întocmit de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, până la soluţionarea pe fond a cauzei, invocând în drept, prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin procesul-verbal sus-menţionat a fost stabilit în sarcina intimatei reclamante un debit în cuantum de 2.487.640,72 RON, reţinându-se că pe suprafaţa de 65,08 ha de plantaţie în anul VI, procentul de goluri este de peste 50%, că nu a fost efectuată nici o lucrare de întreţinere a solului atât între rânduri cât şi între plante pe rând, că plantaţia prezintă un grad foarte mare de îmburuienare, înălţimea buruienilor înflorite depăşind 50 cm. De asemenea, s-a constatat că, la data controlului, plantaţia de viţă-de-vie înfiinţată în anul 2011 este compromisă ireversibil, fiind abandonată, impunându-se recuperarea sumelor plătite.

6.2. În ceea ce priveşte chestiunea prealabilă invocată de către recurenta pârâtă referitor la încetarea de drept a suspendării executării actului administrativ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate argumentele recurentei.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".

Problema în discuţie este data de când începe să curgă termenul de 60 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ, pentru ca persoana vătămată să introducă acţiunea în anularea actului administrativ, în cazul în care a obţinut o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus suspendarea executării actului până la soluţionarea cauzei pe fond.

Din interpretarea sistematică a textului legal sus-menţionat rezultă că termenul de 60 de zile începe să curgă de la data pronunţării hotărârii prin care prima instanţă a dispus suspendarea executării actului administrativ, această interpretare fiind în spiritul raţiunii pentru care legiuitorul a prevăzut încetarea de drept a suspendării.

În sprijinul acestei interpretări, Înalta Curte are în vedere inclusiv jurisprudenţa Curţii Constituţionale care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 350/24.04.2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 414/21.06.2012, a statuat instanţa de contencios constituţional faptul că "teza a doua a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligaţia persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acţiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluţionarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fără nici o formalitate".

În aceste condiţii, nu se vor reţine ca fiind pertinente argumentele expuse de către intimata - reclamantă care a susţinut că termenul de 60 de zile pentru introducerea acţiunii în anulare se calculează de la momentul la care este comunicat răspunsul la contestaţia formulată faţă de actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Astfel, prin aceeaşi Decizie a Curţii Constituţionale s-a arătat că "astfel cum este redactat şi integrat în ansamblul reglementării privind suspendarea executării actului administrativ, textul de lege în discuţie nu este susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară, oferind suficiente repere pentru persoanele interesate, astfel încât acestea să îşi poată conforma conduita exigenţelor respectării termenului de 60 de zile prevăzut pentru introducerea acţiunii în anulare, odată ce a fost admisă cererea de suspendare a actului administrativ. Sunt respectate astfel garanţiile care condiţionează, într-o societate democratică, dreptul părţilor la un proces echitabil în faţa instanţei de contencios administrativ".

În cauza dedusă judecăţii, hotărârea primei instanţe prin care s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016 a fost pronunţată la data de 17 martie 2017 şi a fost comunicată reclamantei la data de 24 martie 2017, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar fond.

În consecinţă, pentru a se evita încetarea de drept a suspendării executării, reclamanta avea obligaţia de a respecta termenul de 60 de zile în vederea introducerii acţiunii în anulare a respectivului act administrativ, calculat de la data comunicării hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea, acesta fiind momentul obiectiv de când s-a luat cunoştinţă în mod efectiv despre măsura suspendării.

Nu se vor aprecia ca fiind întemeiate susţinerile intimatei în sensul că a aşteptat comunicarea deciziei administrative de soluţionare a contestaţiei pentru a introduce acţiunea în anulare întrucât, tocmai pentru că obţinuse o hotărâre de suspendare a executării şi cunoştea dispoziţiile previzibile ale art. 14 alin. (1) ultima teză din Legea contenciosului administrativ, avea posibilitatea de a se prevala de prevederile art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit căruia:

"Autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunţa prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestaţiei sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz".

În acest context, intimata-reclamantă avea la îndemână calea procedurală instituită de art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 conform căruia " se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Faţă de aceste considerente expuse, se constată că intimata-reclamantă a introdus acţiunea în anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016, pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 29.08.2017, astfel cum rezultă din evidenţa ECRIS, depăşindu-se termenul de 60 de zile calculat de la data comunicării hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării efectelor actului administrativ (24 martie 2017) astfel că a intervenit de drept încetarea măsurii suspendării potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004.

6.3. În ceea ce priveşte temeinicia cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016, Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".

Instanţa de recurs constată că se impune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor legale respectiv: un caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat a fost definit de legiuitor prin articolul 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele " împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Aşadar, pentru identificarea unui caz bine justificat, condiţie necesară pentru suspendarea executării unui act administrativ, care se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, autenticitate şi veridicitate, este necesară existenţa unei îndoieli serioase asupra legalităţii actului administrativ, sesizabilă încă de la o analiză sumară a acestuia.

Este necesar ca îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ să fie constatată la o analiză sumară fără a proceda la o analiză elaborată a tuturor motivelor care sunt invocate în ceea ce priveşte nelegalitatea pe fond a actului administrativ atacat, aspectele de nelegalitate neputând fi soluţionate decât în urma administrării unui probatoriu amplu de natură ca, în fond, să poată conduce la concluzia de neînlăturat a nelegalităţii.

Mai mult, îndeplinirea acestei condiţii rezultă chiar şi din Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniştri către Statele membre privind protecţia provizorie acordată de instanţă pe probleme administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri la 13 septembrie 1989 prin care s-a statuat că "măsurile de protecţie provizorii pot fi acordate, în special, în cazul în care executarea actului administrativ este susceptibilă de a provoca daune severe, care ar putea fi remediate cu dificultate şi dacă există un caz prima-facie împotriva valabilităţii actului".

Totodată, simpla existenţă a unei îndoieli asupra legalităţii şi temeiniciei actului administrativ nu este de natură a conduce la suspendarea executării, pentru aceasta fiind necesară administrarea unui probatoriu complex, specific acţiunii în anulare.

Pornind de la aceste aspecte teoretice, Înalta Curte constată, în acord cu susţinerile recurentei-pârâte, că prima instanţă în mod eronat a apreciat că este îndeplinită cerinţa referitoare la existenţa unui caz bine justificat, invocându-se, ca şi unic aspect de natură a crea o îndoială asupra legalităţii actului administrativ atacat, faptul că, aparent, pentru aceeaşi suprafaţă de teren de 65,08 ha, pârâta ar fi reţinut două situaţii diferite.

La baza întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016 a stat Nota de control nr. x întocmită de către Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii din cadrul M.A.D.R.

A constatat instituţia emitentă a actului administrativ faptul că, la data controlului, desfăşurat în perioada 31.05-03.06.2016, pe suprafaţa de 65,08 ha, plantaţie în anul VI, procentul de goluri este de peste 50%, că nu a fost efectuată nici o lucrare de întreţinere a solului atât între rânduri cât şi între plante pe rând, plantaţia prezentând un grad foarte mare de îmburuienare, înălţimea buruienilor înflorite depăşind 50 cm.

S-a concluzionat că, pe suprafaţa respectivă, operatorul S.C. A. S.R.L. nu respectă tehnologia de cultivare a viţei-de-vie şi bunele practici agricole şi de mediu prevăzute în Capitolul I, punctul 1.6 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole şi că, la data controlului, suprafaţa de 65,08 ha ce reprezintă 44,62% din suprafaţa totală a planului individual, plantaţia de viţă de vie înfiinţată în anul 2011 prin finanţare comunitară este compromisă.

În consecinţă, ceea ce s-a reţinut prin procesul-verbal de constatare a neregulilor a avut la bază situaţia de fapt astfel cum a fost constatată la data controlului, respectiv în perioada 31.05-03.06.2016 şi nu la o dată ulterioară.

Chiar dacă la data de 01.09.2016 echipa de control a constatat că de la data ultimului control au fost efectuate lucrări mecanice de combatere a buruienilor în intervalul dintre rânduri, această situaţie de fapt nu intră în contradicţie cu constatările din perioada 31.05-03.06.2016, cum eronat a apreciat prima instanţă.

Dimpotrivă, din verificările ulterioare efectuate de către Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii din cadrul M.A.D.R., în perioada 20-22.02.2017, s-a constatat că pe suprafaţa de 65,08 ha, plantaţie în anul VII, procentul de goluri este de peste 50% şi nu a fost respectată tehnologia de cultivare a viţei-de-vie şi bunele practici agricole şi de mediu asumate de beneficiar.

În Nota de control întocmită la data de 28.02.2017 s-au făcut referiri inclusiv la aspectele constatate prin Notele de control nr. x şi nr. 87/01.09.2016 arătându-se faptul că beneficiarul nu a realizat decât o tocare a plantelor pe intervalul dintre rândurile de plante şi astfel s-a reţinut că în ultimii ani, nu a fost respectată tehnologia de cultivare a viţei-de-vie.

Instanţa de fond, în analiza îndeplinirii cazului bine justificat, trebuia să se raporteze la fapta constatată ca fiind o neregulă, astfel cum a fost reţinută de echipa de control în sarcina intimatei-reclamante şi anume nerespectarea tehnologiei de cultivare a viţei-de-vie şi bunele practici agricole şi de mediu prevăzute în Capitolul I, punctul 1.6 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole.

În consecinţă, Înalta Curte nu constată că s-ar fi reţinut două situaţii contradictorii de către recurenta pârâtă ci s-a reţinut săvârşirea unei nereguli pentru care s-a stabilit valoarea creanţei bugetare astfel că este neîntemeiată concluzia instanţei de fond în sensul îndeplinirii cerinţei cazului bine justificat.

Celelalte argumentele invocate de către intimata-reclamantă referitoare la intervenţiile efectuate în vederea continuării proiectului şi netemeinicia situaţiei de fapt reţinută de către recurentă cu referire la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cadrul dosarului având ca obiect acţiune în anulare a procesului-verbal antamează fondul cauzei, pentru rezolvarea cărora este necesară o analiză temeinică a situaţiei de fapt şi a normelor de drept incidente, împrejurare care ar presupune o prejudecare a fondului cauzei, iar nu o analiză a aparenţei de legalitate a actului administrativ contestat, astfel că motivele invocate nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.

Nu se poate constata ca fiind un motiv de aparentă nelegalitate analizarea proporţionalităţii, a echităţii şi a temeiniciei măsurii adoptate întrucât modalitatea de interpretare a unei situaţii de fapt sau a probelor administrate antamează fondul iar "cazul bine justificat" se referă la analizarea unor motive de aparentă nelegalitate şi nu de netemeinicie.

Nu acesta este rolul acţiunii în suspendare a efectelor unui act administrativ, de a se statua în fapt şi în drept asupra nelegalităţii unui act administrativ, ci doar de se efectua o analiză simplă, sumară asupra unor aspecte care doar la o primă vedere, ar atrage o aparenţă de nelegalitate, nefiind permis instanţei învestită cu o acţiune în suspendare să decidă asupra problematicii fondului.

Prin urmare, la nivel de aparenţă, nu se identifică un motiv serios de îndoială cu privire la legalitatea actului, o analiză mai aprofundată privind aspectele ce antamează legalitatea actului administrativ contestat putând face obiect doar al analizei pe fondul cauzei.

Cât priveşte paguba iminentă, Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 condiţia existenţei unui caz bine justificat şi condiţia producerii unei pagube iminente trebuie îndeplinite cumulativ şi, astfel cum s-a argumentat mai sus, în cauză nu există un caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat, motiv pentru care nu se mai impune analiza condiţiei producerii unei pagube iminente.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi cu art. 14 şi 20 alin. (3) din legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016 emis de A.P.I.A., formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 186/2017 din data de 17 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016 emis de APIA, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2018.