Unfair competition and trademark infringement in pharmaceutical sector
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed both the petition for completion of a prior judgment and the subsequent request to refer a constitutional exception, ruling that the parties' application to award court costs was filed late and the constitutional challenge lacked a valid causal link to the dispute. The case arose from a request to complete the dispositive of a previous final decision (which had admitted an appeal and remanded the case) to include an award of 50 RON in litigation costs, but the opposing party successfully argued that the completion request was barred because it was submitted approximately six months after the decision's pronouncement, exceeding the 15-day statutory limit for extraordinary appeals. Legally, the court held that the 15-day deadline for completing judgments in extraordinary appeals runs from the date of pronouncement, not communication, under Article 444 of the Code of Civil Procedure, and further determined that the constitutional exception against Article 45(1)(j) of Emergency Ordinance No. 80/2013 was inadmissible because the challenged provision governs the refund of judicial tax paid by a petitioner, whereas the parties were seeking a transfer of costs to the opposing party, a procedural mechanism distinct from a direct refund request.
Legislator headnote
AI generatedart. 441 alin. (1) C. proc. civ, art. 185 C. proc. civ, art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 444 alin. (1) din C. proc. civ, art. 185 alin. (1) din C. proc. civ; Unfair competition and trademark infringement in pharmaceutical sector: The case arose from a request to complete the dispositive of a previous final decision (which had admitted an appeal and remanded the case) to include an award of 50 RON in litigation costs, but the opposing party successfully argued that the completion request was barred because it was submitted approximately six months after the decision's pronouncement, exceeding the 15-day statutory limit for extraordinary appeals. Legally, the court held that the 15-day deadline for completing judgments in extraordinary appeals runs from the date of pronouncement, not communication, under Article 444 of the Code of Civil Procedure, and further determined that the constitutional exception against Article 45(1)(j) of Emergency Ordinance No. 80/2013 was inadmissible because the challenged provision governs the refund of judicial tax paid by a petitioner, whereas the parties were seeking a transfer of costs to the opposing party, a procedural mechanism distinct from a direct refund request.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for rejecting the request for completion of the decision as being filed late.
Full text
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulată la data de 28.02.2018 şi înregistrată pe rolul instanţei la data de 6 martie 2018, petentele A. şi B. au solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 3931 din 8.12.2017 pronunţate de Înalta Curte în dosarul nr. x/2016, în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate în recurs, respectiv acordarea sumei de 50 RON achitată cu titlu de taxă judiciară în calea de atac exercitată.
Petentele au arătat că recursul pe care l-au formulat a fost admis, a fost casată hotărârea instanţei de fond, cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, însă instanţa de recurs a omis a se pronunţa pe cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac exercitată.
1.2. Apărările intimatei
Prin notele scrise depuse la dosar de intimata Inspecţia Judiciară s-a solicitat respingerea ca tardivă a cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 3931 din 8 decembrie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, având în vedere dispoziţiile art. 441 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 185 C. proc. civ.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
1. Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
1.1. Cererea reclamantelor
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 15.05.2018, petentele au invocat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "în alte cauze expres prevăzute de lege" prevăzută în dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. j din O.U.G. nr. 80/2013, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestei excepţii, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, arătându-se că această sintagmă încalcă principiul legal consacrat de art. 1 alin. (5), art. 44 şi art. 52 din Constituţia României, art. 20 din Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate invocată are legătură cu capătul de cerere din recurs privind plata cheltuielilor de judecată în valoare de 50 RON.
De asemenea, petentele au arătat că excepţia de tardivitate invocată de intimată este nefondată, întrucât cererea de completare a dispozitivului deciziei arătate a fost formulată în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, solicitând respingerea acesteia şi admiterea cererii de completare a dispozitivului deciziei arătate.
1.2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale
Deliberând asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate menţionată, Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Unele dintre condiţiile de admisibilitate, desprinse din textul de lege anterior citat, sunt îndeplinite în cauza de faţă, având în vedere faptul că:
- excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii dintr-o ordonanţă de urgenţă în vigoare;
- excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituţionale;
- excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar;
- excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către una din părţile din proces;
- excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în faţa instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei legături între excepţia de neconstituţionalitate invocată cu soluţionarea cauzei în care s-a ivit această chestiune, Înalta Curte reţine neîndeplinirea cerinţei, văzând faptul că dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale vizează prevederi care nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecăţii.
Dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale, art. 45 alin. (1) lit. j din O.U.G. nr. 80/2013, prevăd:
"Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: în alte cauze expres prevăzute de lege."
În cauza dedusă judecăţii petentele solicită completarea hotărârii cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac a recursului exercitată de acestea, văzând soluţia de admitere a recursului.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale se referă la cererea de restituire a unor sume achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, procedură care se derulează întotdeauna cu respectarea strictă a condiţiilor stabilite în prevederile alin. (1) ale art. 45, situaţie în care nu se regăsesc petentele.
Astfel, Înalta Curte reţine că nu există o legătură de cauzalitate între excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei invocată ca fiind neconstituţională şi soluţia ce va fi pronunţată în cauza de faţă privind completarea dispozitivului deciziei arătate, cu acordarea cheltuielilor de judecată achitate pentru recurs. Cererea de faţă nu este o cerere de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru, ci este o cerere de obligare a părţii aflate în culpă procesuală de a achita taxele judiciare de timbru achitate de partea potrivnică, având în vedere soluţia dată cererii de recurs.
Pentru aceste considerente, nefiind întrunite condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru admiterea acestei cereri Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
2. Cu privire la cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 3931 din 8 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea cererii de completare a dispozitivului deciziei menţionate, analizând cererea în raport cu hotărârea pronunţată, care se solicită a fi completată, şi cu excepţia de tardivitate invocată, va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge ca tardiv formulată cererea de completare a dispozitivului deciziei indicate, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că cererea de completare de faţă vizează o hotărâre pronunţată în calea de atac extraordinară a recursului, situaţie în care termenul pentru exercitarea dreptului de a solicita completarea dispozitivului deciziei curge de la pronunţarea deciziei în cauză.
Astfel, petentele solicită completarea dispozitivului deciziei nr. 3931 pronunţată la data de 8.12.2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar cererea de completare a deciziei a fost formulată la data de 28.02.2018, fiind înaintată instanţei la aceeaşi dată, prin poştă, astfel cum rezultă din ştampila existentă pe plicul aflat la dosarul de recurs şi a fost înregistrată la Înalta Curte la data de 6.03.2018, la aproape 6 luni de la data pronunţării acestei decizii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 3931 din 8.12.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (1) lit. j din O.U.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 48 de ore de la pronunţare.
Respinge cererea formulată de B. şi A., de completare a dispozitivului deciziei nr. 3931/8.12.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2018.