Failure to clarify object of challenge: judicial review of administrative decision to invalidate organic agriculture certificate vs. notification letter

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Timişoara, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea deciziei emise de pârât de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/2015 şi comunicată cu adresa DAJ Caraş Severin nr. 127/19.01.2015, precum şi obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 350 din data de 14 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a luat act de renunţarea pârâtului la cererea de introducere în cauză în calitate de pârâtă a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi la cererea de chemare în garanţie a S.C. C. S.R.L. şi a fost admisă excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, fiind respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A..

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, criticând ca nelegală hotărârea, pentru motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ. şi solicitând, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, iar, în subsidiar, admiterea recursului şi rejudecarea cauzei pe fond, în sensul admiterii acţiunii introductive aşa cum a fost formulată.

Recurentul a arătat că instanţa de fond nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii, pronunţându-se pe un alt obiect faţă de cel al cererii introductive.

Recurentul a susţinut că prin răspunsul la plângerea sa prealabilă, intimatul-pârât a recunoscut faptul că la nivelul MADR există o decizie de invalidare a certificatului de conformitate adoptată printr-un act administrativ, iar prin plângerea sa prealabilă a solicitat expres revocarea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie care a fost transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/2015 şi comunicată reclamantului cu adresa DAJ Caraş Severin nr. 127/19.01.2015.

Recurentul a arătat că atât prin plângerea prealabilă, cât şi prin acţiunea introductivă nu a solicitat anularea adresei cu nr. x/15.01.2015, ci a solicitat expres anularea deciziei emise de MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie care a fost transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa menţionată.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 1 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 mai 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la recursul formulat

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul şi va casa sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În esenţă, prin cererea de recurs se invocă faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii, s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată şi hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motive pe care recurentul reclamant le-a încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că aceste critici pot fi încadrate în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Criticile privind nepronunţarea instanţei de fond asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, lipsa stăruinţei pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii şi pronunţarea pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitor la pronunţarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor prevăzute la art. 488 alin. (1)-(4), precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În consecinţă, instanţa de control judiciar are de analizat în ce măsură criticile recurentului reclamant se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte reţine, din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată, că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului pentru anul 2014, de organismul de inspecţie B., adresa nr. x/2015 fiind, în opinia reclamantului, adresa cu care se comunică respectiva decizie.

Se înţelege din aceste susţineri formulate în cererea introductivă că se solicită anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate şi nu anularea adresei cu care această decizie a fost transmisă.

Faptul că aceasta este solicitarea reclamantului este confirmat şi de susţinerea acestuia din motivele de recurs, în care precizează că prin Nota de control nr. x s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate şi radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcţie; această notă de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare şi semnătura acestuia, devenind astfel act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii şi produce prin sine însăşi efecte juridice, în sensul că dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice, din moment ce a fost radiat de pe site-ul ministerului certificatul de conformitate al reclamantului, care a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică.

În speţă s-a emis, iniţial, Nota de control nr. x, iar ulterior, s-a procedat la emiterea actului subsecvent - adresa nr. x/2015.

Înalta Curte constată că, din moment ce reclamantul solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor agricole judeţene cu adresa nr. x/2015, iar prin răspunsul la întampinare face referire în mod expres la Nota de control nr. x, se impunea ca instanţa de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să solicite reclamantului să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul arată că "MADR, prin adresa cu nr. x/15.01.2015 transmisă Direcţiei Agricole Judeţene Caras Severin şi al cărei conţinut a fost comunicat subsemnatului cu adresa sus mentionată decide că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspectie intocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicata stampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevedrile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", dar Înalta Curte reţine că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control anterior menţionată, din conţinutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă.

Obligaţia de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanţei potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotarari temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întampinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevazute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Or, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/2015, deşi reclamantul solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, şi, constatând că adresa în cauză nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ, a respins ca inadmisibilă acţiunea.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantului, iar în afara înscrisurilor depuse la dosar şi a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deţinut de reclamantă, era necesar ca instanţa de fond să solicite reclamantului să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate şi pe care îl consideră vătămător, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă a procedat la analizarea adresei nr. x/2015, apreciind că se solicita anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naţionale şi comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, aşa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcţiilor pentru agricultură judeţene să-i informeze pe operatorii clienţi ai D. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. cu privire la aspectele semnalate.

În aceste condiţii, se constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunţarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor prevăzute la art. 488 alin. (1)-(4), precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speţă se reţine încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează desfăşurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, analiza instanţei de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 350 din data de 14 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2018.