Impermissibility of imposing two-year financial reporting for linked enterprises in EU-funded SME applications beyond statutory limits

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, solicitând anularea Deciziei MFE - AM POSCCE nr. 10890 din 04.05.2015 de respingere a Contestaţiei formulate de reclamanta cu privire la Scrisoarea MFE - AM POSCCE nr. 4847 din 04.03.2015 de respingere în faza de verificare administrativă, a eligibilităţii, a tuturor eventualelor acte care au stat la baza emiterii acesteia, precum şi a tuturor eventualelor acte subsecvente; anularea Scrisorii MFE - AM POSCCE nr. 4847 din 04.03.2015 de respingere în faza de verificare administrativă, a eligibilităţii, a tuturor eventualelor acte care au stat la baza emiterii acesteia, precum şi a tuturor eventualelor acte subsecvente; obligarea MFE - AM POSCCE la reluarea procedurii de verificare şi la trecerea în etapa următoare a procesului de evaluare a cererii de finanţare depuse de reclamanta cu privire la proiectul "Creşterea productivităţii întreprinderii S.C. A. S.R.L. Iaşi prin achiziţionarea unor echipamente noi", Codul SMIS: 56614; Stabilirea în sarcina MFE - AM POSCCE a unui termen de executare de 5 zile a hotărârii, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3428 din 18 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.

A anulat Decizia nr. 10890 din 04.05.2015 de soluţionare a contestaţiei şi Scrisoarea nr. 4847 din 04.03.2015 de respingere a cererii de finanţare şi a obligat pârâtul la reluarea procedurii de verificare şi evaluare a cererii de finanţare depuse de reclamantă cu privire la proiectul "Creşterea productivităţii întreprinderii S.C. A. S.R.L. Iaşi prin achiziţionarea unor echipamente noi", Codul SMIS: 56614, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.100 de RON cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru şi onorariu avocaţial redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta a completat Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM şi a bifat "NU" în cadrul secţiunii care prevedea "Important: precizaţi dacă, faţă de exerciţiul financiar anterior, datele financiare au înregistrat modificări care determină încadrarea întreprinderii într-o altă categorie (respectiv, microîntreprindere, întreprindere mică, mijlocie sau mare)". Prin urmare, doar în ipoteza în care ar fi bifat "Da" ar fi avut obligaţia de a declara două exerciţii financiare în mod detaliat, din moment ce doar în dreptul opţiunii "Da" instrucţiunile de completare prevăd expres că "în acest caz se va completa şi ataşa o declaraţie referitoare la exerciţiul financiar anterior".

S-a mai arătat că, autoritatea pârâtă a respins cererea de finanţare în urma unei analize a condiţiilor de formă, fără a verifica realitatea declaraţiei pe propria răspundere, respectiv nu a reţinut că valorile financiare aferente ultimului exerciţiu contabil nu ar corespunde categoriei IMM şi nici nu a constatat că bifarea rubricii potrivit căreia nu s-au înregistrat modificări care să determine încadrarea întreprinderii într-o altă categorie nu ar fi corespuns realităţii. Prin urmare, este întemeiată şi apărarea reclamantei potrivit căreia autoritatea pârâtă nu a respectat procedura prevăzută în cap.

IV din Ghidul Solicitantului, conform căreia "în procesul de evaluare Autoritatea de Management POS CCE poate solicita clarificări sau informaţii suplimentare legate de proiect, în scopul realizării evaluării administrative, a eligibilităţii proiectului şi solicitantului şi evaluării tehnice şi financiare". A mai reţinut prima instanţă că Ghidul Solicitantului este un act administrativ cu caracter normativ emis în executarea legii, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, astfel că la interpretarea şi aplicare sa vor fi avute în vedere dispoziţiile actelor normative de nivel superior, potrivit art. 81 din Legea nr. 24/2000.

În speţă, nu este un caz de nelegalitate a actului administrativ cu caracter normativ, problema de drept constând în interpretarea şi aplicarea menţiunii "[…]numai în cazul întreprinderilor legate sau partenere (obligatoriu completat pentru ultimele două exerciţii financiare anterioare depunerii cererii de finanţare)". Or, aşa cum s-a reţinut anterior, noţiunea de "completare", privitoare la cele două exerciţii financiare anterioare, trebuie interpretată sistematic, prin raportare la actele normative de nivel superior, concluzia fiind că presupune menţionarea detaliată a datelor ultimului exerciţiu financiar, precum şi bifarea rubricii prevăzute în acelaşi formular cu privire la exerciţiul financiar anterior, condiţii de formă îndeplinite în prezenta cauză.

3. Cererea de recurs Împotriva sentinţei nr. 3428 din 18 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele: -instanţa de fond a nesocotit apărările formulate de pârât, lipsind astfel hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile şi în raport de care trebuie să fie formulat recursul. -nerespectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătoreşti, situaţie care atrage casarea hotărârii şi trimiterea dosarului la instanţa de fond în vederea pronunţării unei hotărâri din a cărei motivare să rezulte că aceasta conţine toate elementele prevăzute în mod imperativ de dispoziţiile menţionate. -verificarea încadrării reclamantei în condiţiile de depunere a declaraţiei menţionată anterior s-a făcut prin analiza documentelor aferente dosarului de finanţare, respectiv actul constitutiv, certificatul constatator, planul de afaceri pct. 6A, anexa G, documente din care rezultă că reclamanta se încadrează, în funcţie de relaţia cu alte întreprinderi, în categoria "întreprindere legată" şi, pe cale de consecinţă, trebuie să respecte condiţia "în cazul întreprinderilor legate sau partenere (obligatoriu completat pentru ultimele două exerciţii financiare anterioare depunerii cererii de finanţare)". -necesitatea declaraţiei este susţinută şi de faptul că, în cadrul dosarului cererii de finanţare nu se regăsesc informaţii (numărul mediu anual de salariaţi, cifra de afaceri anuală netă şi activele totale) privind societăţile cu care solicitantul este partener şi/sau legat, pentru ultimele două exerciţii financiare.

4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, arătând că: -analiza efectuată de instanţă cu privire la actul atacat şi motivarea nelegalităţii acestuia este mai mult decât suficientă pentru a constata caracterul legal şi temeinic al hotărârii judecătoreşti. În plus, contrar celor afirmate de intimatul pârât, instanţa s-a raportat la apărările formulate de acesta, exprimând în conţinutul sentinţei recurate motivele care au dus la îndepărtarea acestora. -încadrarea în plafoanele referitoare la IMM se stabileşte pe baza Anexei nr. 1 şi doar când o întreprindere precizează în cuprinsul acestei declaraţii că face parte din categoria "întreprindere parteneră" sau "întreprindere legată" devine incidentă obligaţia de a completa şi Anexa nr.

2. Datele declarate în formularul de Anexă nr. 2 trebuie preluate în mod corespunzător în Anexa nr. 1, neputând fi, prin urmare, imaginată o situaţie în care un formular este depus pentru un singur an financiar, iar celălalt formular pentru doi ani financiari. -interpretarea restrictivă adoptată de MFE-AM POSCCE excede cadrului legii naţionale şi regulamentului european, neputând fi aplicată fără justificarea motivului care impune caracterul mai restrictiv al cerinţei şi fără respectarea caracterului proporţional la impunerea unei astfel de cerinţe.

5. Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 14.02.2018, conform alin. (4) al aceluiaşi articol. Prin încheierea din 28.03.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ..

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare: Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 10890 din 04.05.2015 prin care Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POC CCE a respins contestaţia administrativă formulată împotriva Scrisorii nr. 4847 din 04.03.2015 de respingere a cererii de finanţare.

Soluţionând cauza prima instanţă a admis acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L. şi a anulat aceste acte administrative, motiv pentru care pârâta a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.. Primul motiv de casare invocat este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. şi se referă la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părţile să cunoască temeiurile, fundamentele soluţiei adoptate de judecător, iar instanţa de control judiciar să poată aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

S-a susţinut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, sau între considerente, lipseşte total motivarea dezlegării date de instanţă unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum şi atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situaţia de fapt astfel încât instanţa de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată.

Este însă de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale incidente.

În aceste condiţii, nu va fi reţinută critica recurentului privind neanalizarea de către prima instanţă a argumentelor formulate prin notele scrise întrucât se poate constata că prin notele scrise este reluată argumentarea din Decizia de soluţionare a contestaţiei, iar prima instanţă a analizat motivele de nelegalitate ale acestui act administrativ, analizând implicit şi argumentele pârâtei.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară. Astfel, prin Scrisoarea de respingere în faza de verificare administrativă a eligibilităţii, înregistrată sub nr. x din 04.03.2015, a fost respinsă cererea de finanţare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. pentru proiectul cu titlul "Creşterea productivităţii întreprinderii S.C. A. S.R.L. Iaşi prin achiziţionarea unor echipamente noi", întrucât nu îndeplineşte criteriile impuse prin Ghidul Solicitantului (Cap. III.1 "Instrucţiuni de completare şi transmitere a Cererii de finanţare") privind obligativitatea completării Anexei 2, în cazul societăţilor legate sau partenere, pe două exerciţii financiare anterioare depunerii cererii de finanţare". Contestaţia formulată de intimata reclamantă a fost respinsă în temeiul Ordinului ministrului fondurilor europene nr. 1086/2014, a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei şi a Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Potrivit art. 4 - Date folosite pentru calcularea numărului de angajaţi şi a valorilor financiare şi perioada de referinţă din Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014, de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat:

"(1) Datele folosite pentru calcularea numărului de angajaţi şi a valorilor financiare sunt datele aferente ultimului exerciţiu contabil aprobat şi se calculează anual. Acestea sunt luate în considerare de la data închiderii conturilor. Valoarea reţinută pentru cifra de afaceri se calculează cu excluderea taxei pe valoarea adăugată (TVA) şi a altor impozite indirecte. (2) Dacă, la data închiderii conturilor, o întreprindere constată că, pe o bază anuală, a depăşit sau s-a situat sub limita numărului de angajaţi sau sub pragurile financiare prevăzute la articolul 2, acest lucru nu va avea ca rezultat pierderea sau dobândirea statutului de întreprindere medie sau mică ori de microîntreprindere, cu excepţia cazului în care pragurile respective sunt depăşite pe parcursul a două perioade contabile consecutive." Conform art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii:

"(1) Datele utilizate pentru calculul numărului mediu anual de salariaţi, cifra de afaceri netă anuală şi activele totale sunt cele raportate în situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar precedent, aprobate de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor. (2) Dacă la data întocmirii situaţiilor financiare anuale întreprinderea nu se mai încadrează în plafoanele stabilite la art. 3 şi 4, aceasta nu îşi va pierde calitatea de întreprindere mică, mijlocie sau microîntreprindere decât dacă depăşirea acestor plafoane se produce în două exerciţii financiare consecutive." În Anexa nr. 1 a acestei legi intitulată Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, în cazul întreprinderii legate, astfel cum S.C. A. S.R.L. a declarat că este, se va completa tabelul (de mai jos) pe baza rezultatelor calculelor efectuate conform anexei nr. 2, precum şi a fişelor adiţionale care se vor ataşa la declaraţie. "Datele utilizate pentru a se stabili categoria întreprinderii sunt calculate în conformitate cu art. 6 din prezenta lege. Datele cu privire la numărul mediu anual de salariaţi, cifra de afaceri anuală netă şi activele totale sunt cele realizate în ultimul exerciţiu financiar raportate în situaţiile financiare anuale aprobate de acţionari sau asociaţi. În cazul întreprinderilor nou înfiinţate datele cu privire la numărul mediu anual de salariaţi, cifra de afaceri anuală netă şi activele totale se determină şi se declară pe propria răspundere." În aceeaşi Anexă nr. 1 a Legii nr. 346/2004 există următoarea menţiune:

"Important: Precizaţi dacă, faţă de exerciţiul financiar anterior, datele financiare au înregistrat modificări care determină încadrarea întreprinderii într-o altă categorie (respectiv microîntreprindere, întreprindere mică, mijlocie sau mare). Nu Da (în acest caz se va completa şi se va ataşa o declaraţie referitoare la exerciţiul financiar anterior)" Se poate lesne observa că doar în cazul unui răspuns afirmativ exista obligaţia de a completa şi o declaraţie referitoare la exerciţiul financiar anterior, însă societatea intimată a bifat căsuţa cu răspunsul negativ considerând, pe bună dreptate, că nu avea obligaţia de a mai depune această declaraţie.

Însă, potrivit cerinţelor incluse în cap. III.1 din Ghidul Solicitantului, aprobat prin Ordinului ministrului fondurilor europene nr. 1086/2014 "cererea de finanţare trebuie să fie însoţită obligatoriu de următoarele documente: […] Formularul completat (şi în format complet) conform Anexei 2 - "Calculul pentru întreprinderile partenere sau legate" din Legea nr. 346/2004, cu modificările şi completările ulterioare, privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii - numai în cazul întreprinderilor legate sau partenere (obligatoriu completat pentru ultimele două exerciţii financiare anterioare depunerii cererii de finanţare) […]".

Or, această ultimă menţiune adaugă la legile în baza cărora a fost emis Ghidul solicitantului, fiind încălcate normele de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000. Societatea intimată a depus atât Anexa 1 cât şi Anexa 2, ce constituia modul de efectuare a calcului ce trebuia inserat în tabelul din Anexa 1, fără a completa şi declaraţia pentru ultimele două; exerciţii financiare anterioare depunerii cererii de finanţ;are. În aceste condiţii, se constată că prima instanţă a făcut o bună aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi a reţinut în mod corect că autoritatea pârâtă a respins cererea de finanţare în urma unei analize a condiţiilor de formă, fără a verifica realitatea declaraţiei pe propria răspundere, respectiv nu a reţinut că valorile financiare aferente ultimului exerciţiu contabil nu ar corespunde categoriei IMM şi nici nu a constatat că bifarea rubricii potrivit căreia nu s-au înregistrat modificări care să determine încadrarea întreprinderii într-o altă categorie nu ar fi corespuns realităţii.

Prin urmare, este întemeiată apărarea reclamantei potrivit căreia autoritatea pârâtă nu a respectat procedura prevăzută în cap. IV din Ghidul Solicitantului, conform căreia "în procesul de evaluare Autoritatea de Management POS CCE poate solicita clarificări sau informaţii suplimentare legate de proiect, în scopul realizării evaluării administrative, a eligibilităţii proiectului şi solicitantului şi evaluării tehnice şi financiare". Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 3428 din 18 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Cu privire la cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 452 şi 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite în parte această cerere şi va obliga recurentul la plata sumei de 1.567 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC. A. S.R.L., întrucât această sumă este aferentă perioadei de soluţionare a dosarului de recurs, respectiv anul 2018, diferenţa până la suma de 9.178,31 RON solicitată de parte, vizează alte perioade şi nu s-a făcut dovada legăturii acestora cu prezentul dosar de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 3428 din 18 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în sensul că obligă recurentul la plata sumei de 1.567 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2018.