Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2390/2018 AI generated

Eligibility for state budget reimbursement of EU environmental sector financial corrections under O.G. No. 15/2013: temporal scope of "final judgments" and administrative abuse of discretion

Case Number Decizia nr. 2390/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, ruling that the first-instance court's annulment of the administrative decision stands, resulting in a final judgment in favor of the beneficiary company. The dispute concerned the legality of an administrative note declaring that a financial correction imposed on a public procurement contract under the 2007-2013 Sectoral Operational Programme for the Environment did not qualify for state budget reimbursement under Government Ordinance No. 15/2013, citing that the underlying financial correction had been upheld by final judicial decisions. The court held that the relevant legal provision, Article 6 of O.G. No. 15/2013, applied only to corrections confirmed by final judgments existing prior to the ordinance's entry into force; since the dispute was not finally resolved when the beneficiary initially requested state support, the administrative authority's subsequent revocation of the initial favorable decision and re-characterization of the claim was an abuse of discretion and violated the conditions for state budget coverage.

Legislator headnote

AI generated

art. 483 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004; Eligibility for state budget reimbursement of EU environmental sector financial corrections under O.G. No. 15/2013: temporal scope of "final judgments" and administrative abuse of discretion: The dispute concerned the legality of an administrative note declaring that a financial correction imposed on a public procurement contract under the 2007-2013 Sectoral Operational Programme for the Environment did not qualify for state budget reimbursement under Government Ordinance No. 15/2013, citing that the underlying financial correction had been upheld by final judicial decisions. The court held that the relevant legal provision, Article 6 of O.G. No. 15/2013, applied only to corrections confirmed by final judgments existing prior to the ordinance's entry into force; since the dispute was not finally resolved when the beneficiary initially requested state support, the administrative authority's subsequent revocation of the initial favorable decision and re-characterization of the claim was an abuse of discretion and violated the conditions for state budget coverage.

Keywords

AI generated
public procurement administrative revocation of decision administrative contract judicial discretion financial corrections annulment of contract

Cited Legislation

AI generated
art. 483 C. proc. civ
Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice-în calitate de reprezentant legal al Ministerului Fondurilor Europene, întemeiat pe art.
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
civ., a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice-în calitate de reprezentant legal al Ministerului Fondurilor Europene, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre judecătorească cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin.
art. 493 alin. (7) C. proc. civ
Prin încheierea de şedinţă din data de 14.02.2018 completul filtru a constatat că îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
art. 8 din Legea nr. 554/2004
Tulcea a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, Decizia nr.
art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004
1292/13.03.2014) este nelegală şi întruneşte elementele unei exercitări abuzive a dreptului la apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Procedural rule governing the court's authority to decide on the merits of the administrative law appeal.
art. 496 C. proc. civ
Procedural rule governing the disposition of the appeal, serving as the basis for dismissing it as unfounded.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

Procedural rule governing the court's authority to decide on the merits of the administrative law appeal.

art. 496 C. proc. civ.

Procedural rule governing the disposition of the appeal, serving as the basis for dismissing it as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 12.01.2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. Tulcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (fost Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice-Direcţia Generală AM POS Mediu), anularea Deciziei nr. 129340/09.07.2014 şi a Notei nr. x întocmită de Direcţia Generală AM POS Mediu din cadrul MMSC.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2733 din 23 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia nr. 129340/09.07.2014 emisă de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice-în calitate de reprezentant legal al Ministerului Fondurilor Europene, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În esenţă, criticile recurentului-pârât Ministerul Finanţelor Publice au vizat următoarele aspecte:

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre judecătorească cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind preluate exclusiv susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, întrucât nu există o analiză a fondului acţiunii.

De asemenea, cu privire la fondul litigiului, instanţa de fond nu a analizat legalitatea Deciziei nr. 129340/9.07.2014 din perspectiva dispoziţiilor legale incidente în cauză, iar pe de altă parte nu a ţinut seama de faptul că în privinţa contractului de lucrări nr. x/29.04.2009 a fost aplicată o corecţie financiară care a fost menţinută prin sentinţa nr. 12/CA/17.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia ICCJ nr. 1292/13.03.2014.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 14.02.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.02.2018 completul filtru a constatat că îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată a fondului recursului în şedinţa publică din data de 7 iunie 2018.

5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. Tulcea a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, Decizia nr. 129340/9.07.2014 de soluţionare a contestaţiei împotriva actului administrativ "Notă privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2012" înregistrată sub nr. x/2014 emis de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.

SC A. S.A. Tulcea, beneficiar al proiectului "Reabilitarea şi extinderea sistemelor de apă şi apă uzată în judeţul Tulcea" finanţat prin Programul Operaţional Sectorial Mediu, a atribuit prin procedura de achiziţie publică contractul de lucrări nr. x/29.04.2009 "Reabilitarea şi extinderea reţelei de distribuţie şi a sistemului de canalizare, inclusiv staţii de pompare în aglomerarea Sulina".

Urmare a verificărilor efectuate, echipa de control a emis Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.01.2012 prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 5% din valoarea fără TVA a contractului nr. x/29.04.2009 reprezentând 1.380.266,50 RON fără TVA.

Prin Decizia nr. 141077/16.03.2012 recurentul-pârât a respins contestaţia formulată de intimata-reclamantă, menţinând corecţia stabilită.

Actele administrative menţionate au fost atacate la instanţa de contencios administrativ, iar prin sentinţa nr. 12/17.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, menţinută prin Decizia ICCJ nr. 1292/13.02.2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 26.09.2013, după pronunţarea sentinţei nr. 12/17.01.2013 în dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Constanţa, în temeiul prevederilor O.G. nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice pentru Programul operaţional sectorial Mediu 2007-2013, S.C. A. S.A. Tulcea a solicitat cu adresa nr. x/2013 suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate mai multor contracte încheiate, printre care şi contractul de lucrări nr. x/29.04.2009 ce constituie obiectul prezentului dosar.

În ceea ce priveşte contractul menţionat, Direcţia de Autorizare şi Plăţi din cadrul Direcţiei Generale AM POS Mediu a întocmit Nota nr. x/6.11.2013 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013. Prin decizia nr. 134430/29.11.2013 Comisia de soluţionarea contestaţiei a admis în parte contestaţia în sensul anulării Notei de neîncadrare nr. 132921/6.11.2013 în ceea ce priveşte contractele nr. x/9.02.2019, nr. 9160/7.09.2009; nr. 4245/29.04.2009, dispunând totodată emiterea unei note pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate acestor contracte.

Însă, ulterior admiterii contestaţiei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 1292/13.03.2014 prin care a respins recursul formulat de S.C. A. S.A. Tulcea şi a menţinut Decizia nr. 141077/16.03.2012 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.01.2012 prin care s-a aplicat o corecţie financiară la contractul de lucrări nr. x/29.04.2009.

Având în vedere această împrejurare DG AM POS Mediu a emis o nouă notă de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 15/2013, înregistrată sub nr. x/2014, cu motivarea că pentru contractul nr. x/29.04.2009 nu au fost îndeplinite condiţiile pentru plata sumelor solicitate, întrucât acest contract se încadrează în dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 15/2013 ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 1292/13.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Mai întâi, se impune a se preciza că, la data formulării de către intimata-reclamantă, a cererii nr. 10387/26.09.2013 prin care solicita suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare, litigiul privind contestarea Notei de constatare şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.01.2012 şi a Deciziei nr. 141077/16.03.2012 nu era soluţionat definitiv, ci doar în primă instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013:

"Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanţate din fonduri europene din cadrul Programului Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013:

(…) c) în situaţia în care corecţiile financiare şi/sau corecţiile bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menţinute de instanţele judecătoreşti în sarcina beneficiarilor prevăzuţi la art. 3, prin hotărâri definitive."

Problema de drept ce se impune a fi lămurită este reprezentată de înţelesul sintagmei "au fost menţinute de instanţele judecătoreşti în sarcina beneficiarilor prevăzuţi la art. 3, prin hotărâri definitive".

Prima instanţă a răspuns convingător la această problemă, iar recurentul nu face decât să reia argumentele din cuprinsul întâmpinării, argumente de natură a crea confuzie şi a introduce arbitrariul în soluţionarea cererilor având ca obiect solicitări de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate, conform dispoziţiilor O.G. nr. 15/2013, dat fiind faptul că în faza iniţială a admis solicitarea reclamantei pentru ca ulterior să revină şi să o respingă, motivat de faptul că Înalta Curte a pronunţat decizia nr. 1292/13.03.2014 prin care a menţinut corecţiile financiare stabilite în sarcina sa.

Pornind de la conţinutul dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din ordonanţă, articol care stabileşte domeniul de aplicare al actului normativ ( se aplică sumelor care "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sunt contestate sau în litigiu") rezultă că art. 6 se referă la actele de constatare menţinute de instanţele judecătoreşti prin hotărâri definitive pronunţate până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 15/2013.

De altfel, în situaţia în care prin hotărâre definitivă nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare ar fi fost anulată, reclamanta nu ar fi avut interes să solicite aceste facilităţi fiscale instituite prin O.G. nr. 15/2013, fiind exonerată de plata acestora de către instanţa de judecată.

Reverificarea ulterioară a aceleiaşi cereri, admisă iniţial prin Decizia nr. 134430/29.11.2013 prin care s-a decis suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate la contractul nr. x/29.04.2009, sub aspectul aceloraşi condiţii, dar în raport cu un eveniment produs ulterior (pronunţarea deciziei ICCJ nr. 1292/13.03.2014) este nelegală şi întruneşte elementele unei exercitări abuzive a dreptului la apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - în calitate de reprezentant legal al Ministerului Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 2733 din 23 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2018.