Mayor’s challenge to conflict-of-interest report fails as appeals court upholds integrity finding on spouse’s company payments.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 19.05.2015, pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 19.05.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/29.04.2015 emis de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 809 din 11 noiembrie 2015, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta ANI şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 18.09.2015.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 182 din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât în cadrul procedurii de judecată în faţa instanţei i-a fost dreptul la apărare garantat de Constituţia României. Astfel, din încheierea de şedinţă din data de 18.11.2015, care face parte integrantă din sentinţa nr. 182/25.11.2015, rezultă cu claritate că instanţa a respins administrarea probei cu înscrisuri, reprezentate de Hotărârile Consiliului Local adoptate în perioada 2008-2012, cu referire la contractele pentru care s-au emis ordinele de plată consemnate în cuprinsul Raportului ANI.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant susţine că în cauză nu există elementul prevăzut de art. 70 din Legea nr. 161/2003, anume interesul de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor, căci, aşa cum s-a demonstrat în faţa instanţei de fond pentru atribuirea contractelor au fost respectate prevederile legale, fiind selectată oferta cu preţul cel mai mic, iar decizia de atribuire nu i-a aparţinut.

În mod greşit a apreciat instanţa de fond că împrejurarea semnării a 29 ordine de plată către S.C. B. S.R.L. echivalează cu existenţa unui conflict de interese. În situaţia în care nu a fost contestată legalitatea încheierii contractelor pentru efectuarea lucrărilor în folosul comunităţii locale, simpla îndeplinire a obligaţiei de plată pentru serviciile prestate nu se traduce în apariţia unui conflict de interese.

4. Apărările intimatei Agenţia Naţională de Integritate

Prin întâmpinarea depusă la data de 30.03.2016 intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

Aşa cum rezultă din încheierea pronunţată de curtea de apel, în şedinţa publică din data de 18.11.2015, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile reprezentate de procura autentificată sub nr. x/2015 şi declaraţia autentică nr. 982/25.05.2010, însă solicitarea de amânare a judecăţii pentru depunerea hotărârilor Consiliului Local adoptate în perioada 2008-2012 a fost respinsă cu motivarea că acestea nu sunt concludente faţă de situaţia de conflict de interese reţinută în raportul de evaluare cu privire la semnarea de către aceasta, în calitate de primar, a unui număr de 29 de ordine de plată către S.C. B. S.R.L., societate în cadrul căreia soţia sa deţinea calitatea de asociat.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât pentru stabilirea conflictului de interese nu este necesar să se dovedească producerea unui prejudiciu în patrimoniul instituţiilor publice sau a bugetului statului, avantajul patrimonial, chiar eventual sau viitor fiind, se circumscrie sintagmei de interes personal, iar legiuitorul nu distinge cu privire la faptul că acest interes personal trebuie, în mod obligatoriu să fi fost materializat.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în baza art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14.02.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 28.03.2018 completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit că recursul declarat este admisibil, în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, nefiind identificate argumente pentru reformarea sentinţei, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal în temeiul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010 cu verificarea legalităţii Raportului de evaluare nr. x/29.04.2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictului de interese reglementat de dispoziţiile art. 70, 76 din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali.

În concret, prin actul administrativ contestat se reţine că recurentul-reclamant, în calitate de primar al comunei Călineşti, judeţul Argeş şi ordonator principal de credite a semnat un număr de 29 ordine de plată în sumă totală de 971.151,29 RON emise de Primăria comunei Călineşti, către S.C. B. S.R.L., societate în cadrul căreia soţia sa, C., deţine calitatea de asociat începând cu data de 08.02.2005 până în prezent.

Soluţia instanţei de fond, care a constatat că actele contestate sunt legale şi a respins cererea de chemare în judecată este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Critica de nelegalitate încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează încălcarea dreptului la apărare, prin aceea că nu i-a fost încuviinţată proba cu înscrisuri constând în hotărârile Consiliului Local al comunei Călineşti adoptate în perioada 2008-2012 cu referire la contractele pentru care a semnat ordinele de plată, este nefondată.

În realitate, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile prezentate de reclamant la termenul din data de 18.11.2015, anume procura autentificată sub nr. x/2005 şi declaraţia autentificată sub nr. x/2010 şi a apreciat ca fiind neconcludente înscrisurile constând în hotărârile consiliului local, întrucât Agenţia Naţională de Integritate nu a contestat legalitatea procedurii de alegere a candidaţilor la achiziţie, ci i-a imputat doar realizarea plăţii.

În raport de concluziile raportului de evaluare contestat în cauză, în care se reţine de către Agenţia Naţională de Integritate că reclamantul a încălcat regimul conflictului de interese prin faptul că, în calitate de primar şi ordonator principal de credite, a semnat un număr de 29 ordine de plată pentru beneficiarul S.C. B. S.R.L., soţia sa fiind asociată în cadrul societăţii, hotărâri ale Consiliului Local prin care au fost aprobate contractele în baza cărora s-a realizat plata, sunt lipsite de relevanţă în raport cu faptele imputate prin raportul de evaluare.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa reţine că reclamantul nu contestă situaţia de fapt, anume că în exercitarea mandatului său de primar al comunei Călineşti, judeţul Argeş (2008-2012) a semnat 29 de ordine de plată prin care Primăria Comunei Călineşti a efectuat plăţi către S.C. B. S.R.L. Piteşti, pentru lucrări executate de această societate.

În cadrul societăţii beneficiare a plăţii, soţia reclamantului, C., are calitatea de asociat începând cu data de 08.02.2005-prezent, precum şi administrator, aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de ONRC cu adresa nr. x.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor publici:

"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o anumită decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv".

Conform art. 76 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, Secţiunea a 3-a - Conflicte de interese privind aleşii locali:

"Primarii (…) sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I".

Astfel, în condiţiile în care, reclamantul avea cunoştinţă despre calitatea deţinută de soţia sa în cadrul S.C. B. S.R.L. la momentul semnării celor 29 de ordine de plată este evident că acesta putea anticipa că decizia sa ar putea constitui un beneficiu pentru soţie. În concluzie, este îndeplinită cerinţa "interesului personal", în realizarea operaţiunii realizate, cerinţa impusă de dispoziţiile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Totodată, acţiunea acestuia de semnare a ordinelor de plată, în calitatea sa de ordonator principal de credite, deţinută în cadrul autorităţii publice locale, cu consecinţa producerii unui folos material pentru soţia sa - asociat în cadrul societăţii beneficiare a plăţilor, îndeplineşte cerinţele art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul invocă împrejurarea că nu se poate reţine în privinţa sa existenţa unui interes patrimonial care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor, atâta timp cât nu a fost contestată legalitatea încheierii contractelor în temeiul cărora a fost efectuată plata.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004 în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuţie existenţa unui folos material concret, ci doar simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii, neprezentând relevanţă faptul că operaţiunea plăţii a fost efectuată în temeiul unor contracte încheiate şi aprobate anterior prin Hotărâri ale Consiliului Local.

De altfel, intimata nu a contestat legalitatea atribuirii contractelor către societatea în cadrul căreia soţia reclamantului deţinea calitatea de asociat.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 182 din 25 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2018.