Ministry's appeal over audit corrective measures upheld as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.11.2014, reclamantul Ministerul Economiei Comerţului şi Turismului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României-Departamentul IV:

- anularea parţială a încheierii nr. 124/14.10.2014;

- suspendarea executării şi anularea în parte a deciziei nr. 31/11.08.2014, respectiv în ceea ce priveşte măsurile dispuse la pct. 1.8,11.10 (nemenţionată expres în petit, dar contestată pe larg la pct. II din considerentele acţiunii), 11.11,11.12,11.13 (din eroare în acţiune s-a menţionat pct. 11.14), 11.15,11.18 şi 11.19.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 784 din 19 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată;

- a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ministerul Economiei Comerţului şi Turismului (reorganizat succesiv prin O.U.G. nr. 186/2014, O.U.G. nr. 55/2015 şi O.U.G. nr. 1/2017) solicitând casarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de suspendare/anulare, astfel cum a fost formulată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului-reclamant au vizat, în principal, următoarele aspecte:

- hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă;

- prima instanţă a înlăturat argumentele recurentului fără a prezenta considerentele care au format convingerea proprie, limitându-se la preluarea argumentelor autorităţii intimate;

- cu referire la măsurile dispuse la pct. I.8, II.18, II.19, în mod eronat instanţa de fond a reţinut obligaţia recurentului-reclamant pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor respective, în condiţiile în care acestea vizează măsuri dispuse prin acte administrative anterioare în sarcina unei alte instituţii, respectiv Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, cu atât mai mult cu cât conform protocolului de predare primire din 25.03.2015, entitatea nou înfiinţată a preluat decizia nr. 31/2014 a Curţii de Conturi în vederea îndeplinirii măsurilor pentru domeniile de activitate ce intră în sfera de responsabilitate a acestei autorităţi publice;

- în privinţa măsurii dispusă la pct. II.10, instanţa de fond a ignorat dispoziţiile cuprinse în Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 643/1999 care au reglementat cheltuielile de personal necesare desfăşurării activităţii pe perioada de sistare a lucrărilor de pe şantierul Krivoi Rog, fiind reglementată astfel decontarea cheltuielilor de gestiune, administraţia, iar faptul că aceste servicii au fost prestate prin intermediul unor contracte de prestări servicii încheiate de către A. cu alte societăţi reprezintă o dovadă a utilizării eficiente a fondurilor publice;

- referitor la măsura dispusă la pct. II.11 privind acordarea de ajutoare de minimis unor agenţi economici care nu îndeplineau condiţiile de eligibilitate, în mod greşit instanţa de fond a apreciat întemeiată constatarea Curţii de Conturi, în condiţiile în care, deşi produsele promovate la export de către cele două societăţi se încadrau în acelaşi brand, erau de categorii diferite, respectiv una promova rochii de seară, iar alta rochii de mireasă;

- în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.12 privind nerespectarea caietului de sarcini şi efectuarea de plăţi în sumă de 272.239 RON pentru servicii transport, publicitate şi amenajare stand achiziţionate la preţuri supraevaluate, în mod greşit judecătorul fondului a constatat legalitatea măsurii, în condiţiile în care firma organizatoare S.C. Olimpic Internaţional Turism S.R.L. a respectat condiţiile impuse prin documentaţiile de atribuire şi specificaţiile tehnic elaborate cu ocazia organizării celor trei proceduri de selecţie şi şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate, atât prin ofertele financiare depuse, cât şi prin contractele de prestări servicii încheiate în urma celor trei proceduri de atribuire;

- referitor la măsura dispusă la pct. II.13, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 500/2002, întrucât cheltuielile decontate s-au încadrat în valoarea maximă admisă pe destinaţia aprobată;

- în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.15 prin care s-a reţinut acceptarea la plată a unor servicii de două ori, instanţa de fond nu a avut în vedere înscrisurile prezentate de către recurenta-reclamantă care fac dovada plăţilor efectuate pentru amenajarea/organizarea pavilionului României la târgul internaţional B. de la Doha, Qatar, furnizarea serviciului de asistenţă tehnică şi serviciul de transport mostre.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11.07.2016, intimata Curtea de Conturi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

În esenţă, în privinţa cererii de suspendare a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de lege care să justifice suspendarea executării actelor administrative contestate.

Sub aspectul acţiunii în anulare, analizând punctual fiecare măsură contestată de către recurenta-reclamantă, a concluzionat că judecătorul fondului a examinat cauza sub toate aspectele, motivarea fiind dată în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente şi probele administrate în cauză.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în şedinţa completului de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27.04.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 15 iunie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică.

Având în vedere actele normative privind reorganizarea administraţiei publice centrale adoptate ulterior declarării recursului, respectiv O.U.G. nr. 55/2015, O.U.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 23/2017 şi H.G. nr. 27/2017, în şedinţa publică de la 19.10.2017, Înalta Curte a dispus introducerea în cauză în calitate de recurent-reclamant a Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat (prin preluarea activităţii şi a structurilor din domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii, mediului de afaceri, comerţului, antreprenoriatului şi investiţiilor străine de la Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 1/2017) şi Ministerului Energiei (prin reorganizarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 55/2015), persoane juridice care s-au subrogat parţial în drepturile şi obligaţiile Ministerului Economiei, reorganizat în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 1/2017, în domeniul comerţ şi domeniul energetic.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 228 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, cu o acţiune în anularea parţială a încheierii nr. 124/14.10.2014 prin care Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a respins ca nefondată contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 31/11.08.2014 emisă în baza procesului-verbal de constatare nr. x/18.07.2014 anexă la raportul de audit financiar nr. 42109/18.07.2014 încheiate în urma acţiunii "Auditul financiar asupra contului de execuţie a bugetului de stat pe anul 2013" la Ministerul Economiei.

Criticile recurentului-reclamant au vizat măsurile dispuse la pct. I.8, II.10, II.11, II.12, II.13, II.15, II.18 şi II.19 din decizia nr. 31/11.08.2014 cu referire la următoarele aspecte:

- aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse la pct. I.1-11 din decizia nr. 25/14.08.2013 (pct. (I.8);

- dispunerea de măsuri şi extinderea verificărilor cu privire la cheltuielile angajate în anul 2013 pentru antreprenorul A. şi identificarea şi a altor cazuri de cheltuieli angajate pentru activităţi neprevăzute a se desfăşura la Krivoi Rog - Ucraina, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 643/1999 privind modul de decontare a cheltuielilor efectuate de antreprenorii români pe perioada de sistare a lucrărilor de construcţii-montaj la Combinatul C. de la Krivoi Rog (pct. II.10);

- dispunerea de măsuri şi intrarea în legalitate în ceea de priveşte efectuarea de plăţi fără bază legală, prin acordarea de ajutoare de minimis în sumă de 170.298 RON unor entităţi care nu îndeplinesc condiţiile legale de participare la târguri şi misiuni economice internaţionale, cu finanţare de la bugetul de stat (pct. II.11);

- dispunerea de măsuri şi intrarea în legalitate în ceea ce priveşte nerespectarea cerinţelor stabilite prin caietele de sarcini, respectiv subcontractarea serviciilor de către societăţile organizatoare, precum şi efectuarea de plăţi în sumă de 272.239 RON pentru cheltuieli cu servicii de transport, publicitate, amenajare stand, achiziţionate la preţuri supraevaluate (pct. II.12);

- dispunerea de măsuri şi intrarea în legalitate în ceea ce priveşte efectuarea de plăţi în sumă de 124.178 RON pentru servicii de amenajare stand pentru organizarea participării agenţilor economici la târgul internaţional "TRANOI" de la Paris, achiziţionate la preţuri mai mari decât cele contractuale (pct. II.13);

- dispunerea măsurilor şi intrarea în legalitate cu privire la plăţile efectuate în sumă de 56.000 RON, prin acceptarea la plată a unor servicii de două ori, pentru organizarea participării agenţilor economici la târgul internaţional "B." de la Doha (pct. II.15);

- urmărirea îndeplinirii măsurilor dispuse la pct. II.12, II.13 din decizia nr. 25/14.08.2013, respectiv la pct. II.1 din decizia nr. 22/8.07.2013 (pct. II.18 şi 19 din decizia contestată).

Soluţia instanţei de fond care a constat că actele contestate sunt legale şi, pe cale de consecinţă, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată după o analiză detaliată a argumentelor de fapt şi de drept invocate de părţi este însuşită şi de instanţa de control judiciar.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt nefondate, întrucât, din considerentele hotărârii recurate, rezultă că instanţa de fond a examinat în profunzime şi sistematizat cererile şi susţinerile părţilor, temeiurile de drept aplicabile şi împrejurările de fapt care au constituit situaţia premisă a declanşării mecanismului judiciar.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor şi apărărilor invocate de părţi, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, nu implică obligaţia instanţei de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligaţiei fiind variabilă, în funcţie de natura hotărâri şi de circumstanţele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenţei, clarităţii, relevanţei în economia litigiului şi fundamentării respectivelor motive.

În speţă, în vederea clarificării aspectelor în dispută, judecătorul fondului a arătat care sunt argumentele sale pentru fiecare categorie de măsuri contestată, fundamentând astfel soluţia de menţinere a deciziei nr. 31/11.08.2014 emisă de Departamentul IV al Curţii de Conturi a României ca fiind legală.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile de nelegalitate au vizat aplicarea sau interpretarea greşită a dispoziţiilor legale incidente fiecărei categorii de abateri reţinute de autoritatea intimată.

Astfel, în privinţa măsurilor dispuse la pct. I.8, II.18 şi II.19 care vizează aducerea la îndeplinire a unor măsuri dispuse prin alte decizii ale autorităţii intimate, respectiv decizia nr. 25/14.08.2013 şi decizia nr. 22/8.07.2013, în raport de limitele controlului de legalitate, în mod corect judecătorul fondului şi-a limitat analiza la motivele de legalitate care puteau face obiectul controlului judiciar.

Aceasta întrucât, împotriva deciziei nr. 25/14.08.2013, recurenta-reclamantă nu a formulat contestaţie administrativă, iar demersul judiciar care a vizat decizia nr. 22/8.07.2013 s-a finalizat în mod definitiv, prin decizia 3463/4.11.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal respingând recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei împotriva sentinţei civile nr. 1150/8.04.2014, menţinându-se ca legale măsurile dispuse prin decizia nr. 22/8.07.2013.

Susţinerile recurentului-pârât în sensul că măsurile respective vizează domeniul energetic, iar nu cel economic nu pot avea finalitatea invocată prin motivele de recurs, întrucât misiunea de audit desfăşurată de Curtea de Conturi a vizat Ministerul Economiei iar măsurile dispuse la pct. I.8, II.18 şi II.19 vizează aducerea la îndeplinire a unor măsuri dispuse prin decizii anterioare care nu au fost aduse la îndeplinire de către Ministerul Economiei.

Astfel, măsura dispusă la pct. I.8 în sarcina Ministerului Economiei, în temeiul prevederilor art. 43 din Legea nr. 94/1992, pentru înlăturarea neregulilor financiar-contabile vizează intrarea în legalitate privind reevaluarea activelor fixe (clădiri şi terenuri) corporale evidenţiate în patrimoniu precum şi celor date în administrarea entităţii aflate în subordinea/sub autoritatea sa, respectiva deficienţă fiind consemnată în Procesul-verbal de constatare nr. x din 20.07.2012 încheiat în urma acţiunii "Auditul financiar asupra contului anual de execuţie a bugetului de stat pentru anul 2011" la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri în baza căruia a fost emisă decizia nr. 20/17.08.2012 şi reluată în cuprinsul deciziei nr. 25/14.08.2013, respectiv nr. 31/11.08.2014.

Tot astfel, măsurile dispuse la pct. II.18 şi II.19 din decizia nr. 31/2014 vizează măsuri dispuse în sarcina recurentului-reclamant cu ocazia altor misiuni de audit şi neaduse la îndeplinire, deşi conducerea Ministerului Economiei avea obligaţia de ducere la îndeplinire a măsurilor respective astfel cum se prevede expres în cuprinsul dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi pct. 32 lit. d) din Regulament.

Împrejurarea că ulterior încheierii misiunii de audit a avut loc reorganizarea recurentului-reclamant nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât deficienţele constatate de către Curtea de Conturi au fost anterioare reorganizării instituţiei.

Faptul că la data de 18.07.2013 s-a încheiat între Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie un protocol de predare-primire, iar la data de 24.02.2017 s-a încheiat un alt protocol între Ministerul Economiei, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat şi Ministerul Turismului nu are nici un efect asupra obligaţiilor ce incumbă recurentului-reclamant în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

Referitor la măsurile dispuse la pct. II.10 care vizează efectuarea de plăţi în sumă de 16.800 RON fără bază legală, Înalta Curte reţine că, în mod corect instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi art. 1 din H.G. nr. 642/1999 privind modul de decontare a cheltuielilor efectuate de antreprenorii români pe perioada de sistare a lucrărilor de construcţii montaj la combinatul C. de la Krivoi Rog Ucraina, a concluzionat că serviciile juridice şi cele de natură financiar-contabilă nu se regăsesc printre activităţile finanţate din fonduri alocate de la bugetul de stat.

Susţinerile recurentului-reclamant în sensul că cele două categorii de cheltuieli sunt prevăzute prin normele de aplicare a H.G. nr. 643/1999 nu pot fi primite, întrucât categoriile de cheltuieli şi modul de decontare sunt reglementate prin art. 1 din H.G. nr. 643/1999 care nu menţionează şi cheltuieli de natura celor decontate de recurentul-reclamant, rolul normelor de aplicare fiind de explicare în detaliu a modului de aplicare a actului normativ, iar nu de adăugare la acesta.

Astfel, conform art. 1 din H.G. nr. 643/1999 "Antreprenorii români "D." - S.A., "A. - S.A. şi "E." - S.A., pe perioada de sistare a lucrărilor de construcţii-montaj la Combinatul C. de la Krivoi Rog - Ucraina şi până la reluarea activităţii pe şantier, vor asigura:

- paza şi siguranţa obiectivelor şi instalaţiilor la obiectele de bază realizate de partea română;

- paza şi siguranţa depozitelor de materiale şi utilaje tehnologice existente în stoc;

- paza, siguranţa şi menţinerea în funcţiune a spaţiilor de cazare, cantinelor, centralelor termice, instalaţiilor de apă, canalizare şi de gaze pentru celelalte obiecte ale organizării de şantier;

- întreţinerea în stare de funcţionare a staţiilor şi substaţiilor electrice şi a staţiilor de pompare-drenaj;

- execuţia unor lucrări de întreţinere la utilajele şi instalaţiile tehnologice montate ale Complexului 1 de pornire, în vederea menţinerii acestora în stare de fiabilitate;

- intervenţii la obiectele şi instalaţiile date în exploatare şi aflate în perioada de garanţie;

- reexportul unei părţi din baza materială a antreprenorilor români pentru a o folosi la alte lucrări. Activităţile sus-menţionate, precum şi numărul de personal necesar realizării acestora se aprobă de către ordonatorii de credite - Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi Ministerul Industriei şi Comerţului, împreună cu D. S.A., A. S.A. şi E. S.A."

Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a validat constatarea auditorilor publici externi în sensul că, potrivit dispoziţiilor legale incidente, finanţarea cheltuielilor pentru serviciile juridice şi serviciile de natură financiar-contabilă nu era posibilă din cheltuieli bugetare alocate Ministerului Economiei.

Nefondate sunt şi criticile referitoare la constatarea Curţii de Conturi cu privire la acordarea de ajutor de minimis unor agenţi economici care nu îndeplineau condiţiile de eligibilitate pentru participarea la târguri şi misiuni economice internaţionale (măsură dispusă la pct. II.11 decizie) întrucât recurentul-reclamant, în calitate de derulator al Programului de promovare a exportului nu a respectat obligaţia de a angaja şi efectua cheltuieli pentru participarea agenţilor economici la târguri şi expoziţii internaţionale cu respectarea condiţiilor eligibilitate prevăzute de legislaţia în vigoare.

Astfel, condiţiile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator economic, pentru a beneficia de măsurile de ajutor de stat, sunt reglementate de prevederile art. 3 alin. (1) şi art. 9 din Anexa la H.G. nr. 296/2007 privind aprobarea Mecanismelor de derulare a acţiunilor din Programul de promovare a exportului, administrat de Ministerul Economiei şi Comerţului, art. 7 din OME nr. 1609/2007 şi cele ale art. 7 din Anexa 1 la OME nr. 1124/2010, privind modificarea ordinului ministrului economiei şi comerţului nr. 1.609/2007 pentru aprobarea instituirii schemelor de ajutor de minimis pentru acţiunile de promovare a exportului privind participarea la târguri şi expoziţii internaţionale în străinătate, organizarea de misiuni economice şi acţiuni de promovare a exportului în străinătate şi realizarea de studii de piaţă şi pe produse, inclusiv pentru obiective complexe, acestea constând în: existenţa în obiectul lor de activitate a operaţiunii de export; nomenclatorul de export corespunde cu profilul târgului la care se solicită participarea; produsele sunt de concepţie şi/sau marcă proprie, de calitate şi cu valoare adăugată ridicată.

În speţă, în baza procesului-verbal din data de 14.03.2013, în vederea participării operatorilor economici la târgul internaţional "Barcelona Bridal Week/Novia Espana Pasarela Gaudi", de la Barcelona desfăşurat în perioada 03.05.2013-5.05.2013, recurentul-reclamant a acceptat acordarea unui ajutor de minimis în sumă estimată de 56.604 RON pentru participarea la eveniment a două societăţi - S.C. F. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L. - în condiţiile în care ambele societăţi comercializează produse sub aceeaşi marcă/brand, respectiv F.

Având în vedere că una dintre condiţiile de eligibilitate pe care operatorii economici trebuiau să o îndeplinească viza ca produsele să fie de concepţie şi/sau marcă proprie, iar în catalogul târgului a fost înscris brandul "F." ca aparţinând S.C. F. S.R.L., este evidentă concluzia că pentru participarea la acelaşi târg a firmei S.C. J. S.R.L. au fost efectuate în mod nelegal cheltuieli în sumă de 56.604 RON.

Referitor la nerespectarea cerinţelor stabilite prin caietele de sarcini, respectiv necontractarea lucrărilor de către societatea organizatoare şi efectuarea de plăţi pentru cheltuielile cu servicii transport, publicitate şi amenajare stand achiziţionate la preţuri supraevaluate (măsură dispusă la pct. II.12) judecătorul fondului a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 926/2007; art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 296/2007 privind aprobarea Mecanismelor de derulare a acţiunilor din Programul de promovare a exportului, administrat de Ministerul Economiei şi comerţului; art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice; art. 6 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991; art. 5 alin. (1), art. 10 alin. (4) O.G. nr. 119/999 privind controlul intern şi controlul financiar preventive; pct. 3.3. din Anexa la OMFP nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, consecinţa acestor abateri constând în efectuarea de plăţi în sumă estimată de 272.239 RON, pentru cheltuieli (cu servicii de transport, publicitate, amenajare stand), achiziţionate la preţuri supraevaluate.

Din cuprinsul actelor administrative contestate rezultă că recurentul-reclamant a încheiat cu S.C. Olimpic International Turism S.R.L. Bucureşti, în calitate de societate organizatoare de târguri şi expoziţii internaţionale, contractele nr. x/19.03.2013, nr. x/6.02.2013, nr. x/19.02.2013, nr. 4/18.01.2013 în baza cărora societatea organizatoare, fără a ţine seama de cerinţele caietelor de sarcini, a subcontractat servicii în valoare de 789.566 RON firmelor S.C. G. S.R.L. (273.000 RON) şi S.C. K. S.R.L. (516.566 RON) care aveau asociat comun.

Susţinerile recurentului-reclamant în sensul că firma organizatoare nu a subcontractat serviciile prestate ci a încheiat contracte cu firme afiliate care au prestat servicii de suport pentru realizarea obiectului contractului nu pot fi primite, întrucât, potrivit pct. B1 din caietul de sarcini anexă la contractele încheiate "Nu se acceptă subcontractarea serviciilor de către societăţile organizatoare dacă acestea din urmă au un asociat comun cu ofertantul sau asociaţii subcontractantului sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv, sau sunt soţ/soţie."

În ceea ce priveşte efectuarea de plăţi pentru servicii de transport, publicitate, amenajare stand la preturi supraevaluate, în mod corect instanţa de fond, luând în considerare constatările auditorilor publici externi din care a rezultat că pentru servicii achiziţionate în acelaşi an de la acelaşi furnizor au fost plătite sume mai mici, a concluzionat că recurentul-reclamant nu a urmărit realizarea unei bune gestiuni financiare în utilizarea fondurilor publice, efectuând cheltuieli de 272.239 RON pentru achiziţia a preţuri supraevaluate a serviciilor de transport, publicitate şi amenajare stand.

Cu referire la măsura dispusă la pct. II.13 vizând efectuarea de plăţi în sumă de 124.718 RON pentru servicii achiziţionate la preţuri mai mari decât cele contractate, criticile formulate sunt nefondate, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 500/2002 recurentul-reclamant avea obligaţia de a angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate.

Or, în speţă, deşi în devizul ofertă care a stat la baza atribuirii contractului nr. x/7.01.2013 a fost prevăzută suma de 4257 RON la capitolul de cheltuieli 1.4. "amenajare standuri", recurentul-reclamant a decontat, în baza facturii nr. x/16.04.2013 emisă de S.C. H. S.A. suma de 131.977 RON, peste suma aprobată prin devizul general.

Susţinerile recurentului-reclamant în sensul că suma decontată s-a încadrat în prevederile contractuale, nedepăşind valoarea maximă pe capitolul de cheltuieli în care se încadra nu pot fi primite, întrucât recurentul-reclamant avea obligaţia de a urmări decontarea cheltuielilor în limita stabilită prin devizul ofertă în baza căruia s-a încheiat contractul.

Referitor la măsurile dispuse la pct. II.15 vizând efectuarea de plăţi în sumă de 56.000 RON prin acceptarea la plată a unor servicii de două ori, criticile sunt, de asemenea, nefondate, întrucât, aşa cum rezultă din cuprinsul actelor administrative contestate, serviciile de amenajare spaţiu expoziţional au fost incluse atât în contractul nr. x/18.01.2013 încheiat cu S.C. I. S.R.L., cât şi în contractul nr. x/18.01.2013 încheiat cu S.C. K. S.R.L., iar serviciile de asistenţă tehnică şi asigurarea transportului mostrelor pe ruta Doha-Riyadh-Bucureşti au fost incluse atât în contractul nr. x/18.01.2013, cât şi în contractul nr. x/18.01.2013 încheiat cu S.C. G. S.R.L.

Susţinerile recurentului-reclamant în sensul că facturile decontate au vizat servicii diferite nu pot fi primite întrucât obiectul celor 3 contracte verificate de către auditorii publici externi s-a suprapus, conducând la o decontare dublă nejustificată, de către autoritatea recurentă.

În fine, şi criticile referitore la soluţionarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate sunt apreciat ca nefondate, raţionamentul expus în mod convingător de către judecătorul fondului conducând la concluzia neîndeplinirii cumulative a cerinţelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului, reorganizat succesiv în Ministerul Economiei, Ministerul Energiei şi Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat împotriva sentinţei nr. 784 din 19 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2018.