Exclusive jurisdiction of public supervisory authority for statutory audit discipline affirmed; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 septembrie 2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile (CSIPPC) şi Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), anularea Deciziei nr. 1/19.12.2013, pronunţată de Comisia de disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile în dosarul nr. x şi trimiterea dosarului format ca urmare a sesizării depusă de reclamantă împotriva firmei de audit B. S.R.L., spre competentă soluţionare, Comisiei de Disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1415 din 19 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile şi Camera Auditorilor Financiari din România şi a anulat Decizia nr. 1/19.12.2013, emisă de pârâtul CSIPPC, obligând acest pârât să procedeze la soluţionarea sesizării formulate de reclamantă, iar pe pârâta CAFR să înainteze dosarul nr. x către Comisia de disciplină a CSIPPC.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1415 din 19 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în rejudecarea cauzei, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât susţine, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 90/2008 şi ale O.U.G. nr. 75/1999, există două autorităţi deopotrivă competente în materie disciplinară: Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, a cărui competenţă disciplinară reiese din prevederile art. 32 alin. (1), art. 56 şi art. 73 din O.U.G. nr. 90/2008 şi Camera Auditorilor Financiari din România, a cărei competenţă rezultă din prevederile art. 32 şi art. 321 din O.U.G. nr. 75/1999, art. 71 şi art. 76 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CAFR, aprobat prin H.G. nr. 433/2011.

În legătură cu această suprapunere a competenţei în materie disciplinară, s-a solicitat Ministerului Finanţelor Publice, prin adresa nr. x/2013, o clarificare cu privire la textele de lege aplicabile, în vederea realizării unei interpretări unitare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 90/2008.

Din răspunsul Ministerului Finanţelor Publice, înregistrat la CSIPPC sub nr. x/2013, reiese că o posibilă soluţie pentru evitarea acestei suprapuneri, o constituie delimitarea competenţei în funcţie de calitatea de membru ales în cadrul structurilor de conducere ale CAFR, soluţie susţinută de prevederile art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 90/2008, în forma modificată prin O.G. nr. 23/2012, text de lege din care rezultă că numai calitatea de membru al Consiliului Camerei sau cea de membru ales în structurile de conducere ale Camerei, atrage competenţa disciplinară a CSIPPC.

În consecinţă, o sesizare îndreptată împotriva unui auditor statutar sau unei firme de audit, adresată uneia dintre cele două autorităţi competente, rămâne câştigată pentru soluţionare acelei autorităţi sesizate, cu excepţia sesizărilor îndreptate împotriva unui membru al Consiliului CAFR sau unui membru ales în structurile de conducere ale CAFR, care pot fi soluţionate numai de către Comisia de disciplină a CSIPPC.

4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ce nefondat, reiterând apărările formulate în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 04 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28 februarie 2018, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Prin Decizia nr. 1/19.12.2013 pronunţată în dosarul nr. x, contestată în prezenta cauză, pârâtul Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile - Comisia de Disciplină a dispus returnarea spre soluţionare către Camera Auditorilor Financiari din România, a dosarului constituit ca urmare a sesizării formulate de reclamanta A. S.R.L.

Sesizarea formulată de intimata-reclamantă a avut ca obiect cercetarea abaterilor disciplinare săvârşite de firma de audit B. S.R.L., în exercitarea activităţii de audit statutar, sesizarea fiind înregistrată iniţial la Camera Auditorilor Financiari din România sub nr. x/2013.

În mod corect prima instanţă a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 73 din O.U.G. nr. 90/2008, şi în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (5) şi (6) din Directiva 43/2006/CE, competenţa de soluţionare a sesizării aparţine Comisiei de disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 56 din O.U.G. nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi supravegherea în interes public a profesiei contabile, act normativ în vigoare la data emiterii deciziei contestate, "Punerea în practică a procedurilor disciplinare şi de sancţionare referitoare la abaterile de la legislaţia şi practica auditului statutar se realizează prin Comisia de disciplină."

Conform prevederilor art. 73 din acelaşi act normativ:

"(1) Comisia de disciplină este structura de investigaţie şi disciplină pentru auditorii statutari şi firmele de audit din România, care emite decizii şi impune sancţiuni în conformitate cu regulamentul intern al acesteia. (2) Comisia de disciplină emite decizii şi impune sancţiuni în conformitate cu regulamentul intern al acesteia. (3) Comisia de disciplină este responsabilă cu administrarea şi derularea procedurilor de reclamaţie şi disciplină în domeniul activităţii de audit statutar."

Activitatea şi atribuţiile Comisiei de disciplină sunt prevăzute în Regulamentul Intern al Comisiei de disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, adoptat prin Decizia nr. 53/30.01.2014, la art. 32 din acest regulament fiind enumerate sancţiunile care se pot aplica auditorilor statutari şi firmelor de audit din România.

De asemenea, conform prevederilor art. 36 alin. (5) din Directiva 43/2006/CE:

"Atunci când o autoritate competentă constată că se comit sau au fost comise acte contrare dispoziţiilor prezentei directive pe teritoriul unui alt stat membru, acesta notifică, cât mai specific posibil, autoritatea competentă a celuilalt stat membru cu privire la această constatare. Autoritatea competentă a celuilalt stat membru ia măsurile corespunzătoare."

Totodată, art. 36 alin. (6) din aceeaşi Directivă stabileşte că "Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita, de asemenea, efectuarea unei investigaţii de către autoritatea competentă a unui alt stat membru pe teritoriul acestuia din urmă."

În cauză, autoritatea competentă, astfel cum a fost declarată de către Statul Român, este reprezentată de Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile (CSIPPC), scopul înfiinţării acestui organism fiind tocmai verificarea şi sancţionarea disciplinară a auditorilor statutari şi firmelor de audit din România, în mod independent de contribuţiile auditorilor, spre deosebire de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), care este o asociaţie profesională, finanţată din contribuţiile membrilor săi.

În raport de cadrul normativ mai sus-redat, aplicabil în materie disciplinară, nu se poate reţine existenţa unei suprapuneri de competenţă în ceea ce priveşte soluţionarea sesizării formulate în speţă de către intimata-reclamantă, care, aşa cum s-a arătat, are ca obiect cercetarea faptelor disciplinare săvârşite de firma de audit B. S.R.L. în exercitarea activităţii de audit statutar, caz în care, reglementările speciale în materie stabilesc că revine Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile competenţa de soluţionare a sesizării.

La formularea acestei concluzii se are în vedere şi faptul că dispoziţiile O.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, nu fac distincţie între auditul statutar şi auditul financiar, potrivit art. 3 alin. (3) din acest act normativ, auditorul financiar desfăşurând audit statutar, audit financiar, misiuni de revizuire a situaţiilor financiare anuale, a situaţiilor financiare consolidate, precum şi a situaţiilor financiare interimare, misiuni de asigurare şi alte misiuni şi servicii profesionale, precum şi audit intern.

Distinct de argumentele reţinute anterior, este de menţionat faptul că O.U.G. nr. 90/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative, care la art. 73 alin. (1) prevede înfiinţarea Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar (ASPAAS), prin reorganizarea Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, înfiinţat conform art. 53 din O.U.G. nr. 90/2008.

Alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, "ASPAAS este autoritatea competentă în domeniul supravegherii în interes public a auditului statutar şi îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi."

Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 162/2017:

"Până la intrarea în vigoare a reglementărilor emise în aplicarea prezentei legi, normele emise de Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile şi de CAFR, îşi păstrează valabilitatea."

În acest sens, relevantă sub aspectul stabilirii competenţei în materie disciplinară este Decizia nr. 50/30.10.2015 pentru adoptarea Normei privind investigaţia şi soluţionarea sesizărilor formulate împotriva auditorilor statutari şi firmelor de audit care efectuează misiuni de audit statutar, emisă de Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 10.12.2015.

Aşa cum rezultă din preambulul normei menţionate, prin adoptarea acesteia s-a urmărit evitarea conflictului de competenţă privind soluţionarea sesizărilor între CSIPPC şi CAFR, rezultat din interpretarea O.U.G. nr. 90/2008, când fapta priveşte acelaşi auditor statutar sau firmă de audit şi ar putea fi soluţionată de ambele entităţi, motiv pentru care, s-a impus stabilirea de comun acord a unui mod unitar de lucru şi încheierea unui acord de colaborare între CSIPPC şi CAFR privind participarea la soluţionarea sesizărilor.

Conform prevederilor pct. 1 din Norma adoptată prin Decizia nr. 50/30.10.2015:

"Responsabilitatea finală pentru investigaţia şi soluţionarea sesizărilor formulate împotriva auditorilor statutari şi firmelor de audit care efectuează audit statutar aparţine CSIPPC."

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare în cazul sesizărilor care au ca obiect fapte disciplinare, pct. 2.1. din norma menţionată prevede:

"În cazul în care sesizările adresate CSIPPC şi/sau CAFR au ca obiect fapte disciplinare ale auditorilor statutari şi firmelor de audit care sunt în legătură cu activitatea de audit statutar, competenţa de soluţionare, în sensul cercetării disciplinare şi aplicării unor sancţiuni disciplinare, aparţine CSIPPC, prin Comisia de disciplină."

De asemenea, potrivit pct. 4.1. al aceleiaşi norme:

"Sesizările adresate CAFR care au a obiect posibile abateri disciplinare săvârşite de auditorii statutari şi firmele de audit în exercitarea activităţii de audit statutar, sunt transmise CSIPPC spre competentă soluţionare, prin Comisia de disciplină, potrivit procedurii proprii privind investigaţia şi soluţionarea sesizărilor."

În acelaşi sens sunt şi prevederile Deciziei nr. 51/30.10.2015 pentru adoptarea Acordului de cooperare privind participarea la investigaţia şi soluţionarea sesizărilor formulate împotriva auditorilor statutari şi firmelor de audit care efectuează audit statutar, emisă de Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 10.12.2015.

Conform prevederilor art. 5 din Acordul menţionat:

"Sesizările adresate CSIPPC, care au ca obiect posibile abateri disciplinare săvârşite de auditorii statutari şi firmele de audit în exercitarea activităţii de audit statutar, intră în competenţa de soluţionare a CSIPPC prin Comisia de disciplină potrivit procedurii proprii privind investigaţia şi soluţionarea sesizărilor."

Totodată, art. 6 din acelaşi Acord stabileşte:

"Sesizările adresate CAFR, care au ca obiect posibile abateri disciplinare săvârşite de auditorii statutari şi firmelor de audit în exercitarea activităţii de audit statutar, sunt transmise CSIPPC spre competentă soluţionare prin Comisia de disciplină potrivit procedurii proprii privind investigaţia şi soluţionarea sesizărilor."

În consecinţă, prin normele şi acordurile adoptate în aplicarea legii speciale în materie, este recunoscută în mod expres competenţa Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile în soluţionarea sesizărilor având ca obiect cercetarea faptelor disciplinare săvârşite de firmele de audit în exercitarea activităţii de audit statutar, cum este cazul în speţă, argument care vine în sprijinul celor reţinute anterior, în raport de actul normativ în vigoare la data emiterii deciziei contestate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar, ca nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va fi obligată recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4620 RON, reprezentând onorariul de avocat achitat în faza procesuală a recursului, la dosar nefiind depuse înscrisuri în dovedirea cheltuielilor de transport solicitate de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar împotriva sentinţei civile nr. 1415 din 19 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 4620 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2018.