Unjustified price increase in World Bank-financed consultancy contracts: appeal dismissed, Court of Accounts measures upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 septembrie 2014, reclamantul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Unitatea de Management a Proiectului (M.M.F.P.S.P.V.-U.M.P.), în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat:

- Anularea încheierii nr. 106/13.08.2014 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României - Departamentul II, prin care s-a pronunţat asupra contestaţiei nr. 103704/22.07.2014, formulată de reclamant împotriva punctelor II lit. B.4. şi II lit. C.3. din Decizia nr. 11 din data de 20.06.2014, emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul II - Direcţia 2;

- Anularea punctul II lit. B.4. din dispozitivul deciziei atacate, precum şi a tuturor constatărilor care au stat la baza dispunerii măsurilor de la acest punct;

- Anularea punctul II lit. C.3. din dispozitivul deciziei atacate, precum şi a tuturor constatărilor care au stat la baza dispunerii măsurilor de la acest punct;

- Suspendarea executării măsurilor dispuse prin punctul II lit. B.4. şi a punctului II lit. C.3. din dispozitivul Deciziei atacate, până la soluţionarea irevocabilă a prezentului litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 661 din 10 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Uniunea de Management a Proiectului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii cererii sale de chemare în judecată.

În susţinerea recursului se arată că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că valoarea noului contract, la momentul negocierii, a fost stabilită prin ajustarea preţurilor din contractul anterior şi că nu s-a ţinut cont de recomandarea B.I.R.D. referitoare la menţinerea preţurilor unitare faţă de contractul anterior.

Recurentul-reclamant consideră că procedura de selecţie din sursă unică a respectat prevederile legale cuprinse în art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, precum şi condiţiile prevăzute în Ghidul B.I.R.D., contrar celor susţinute de instanţa de fond.

A menţionat recurentul-pârât că valoarea contractului de consultanţă nr. x/2010 nu a fost determinată prin indexarea preţurilor unitare din cadrul contractului anterior, nefiind aplicabile prevederile art. 4.7 din Ghidul B.I.R.D. privind ajustarea preţurilor, ci a fost stabilită independent, atribuirea noului contract realizându-se printr-o procedură distinctă, urmare unei negocieri distincte, ce a avut la bază propunerea financiară avansată de consultant, în valoare de 1.800.698 Euro fără TVA.

A arătat recurentul că, formulând această propunere financiară, consultantul a adus la cunoştinţa autorităţii contractante că nu este de acord cu menţinerea ratelor din anul 2006, iar motivaţiile şi propunerile sale au fost transmise către B.I.R.D., solicitându-se, în cuprinsul lor, să fie agreată metoda de formare a preţului pornind de la ratele din contractul anterior, dar acceptând indexarea acestora cu indicele preţurilor de consum din România, întrucât marea majoritate a resurselor umane implicate în contract erau din teritoriul naţional.

În lipsa unor comentarii ale Băncii, comisia a încheiat minuta negocierilor prin care se stabilea, pe baza ratelor indexate şi a volumelor de muncă, o valoare a contractului de 1.460.000 Euro fără TVA, cu 340.698 Euro mai mică decât propunerea financiară avansată de consultant.

A redat recurentul-reclamant, în calea de atac declarată, argumentele comisiei de soluţionare a contestaţiilor în sensul majorării preţurilor faţă de contractul anterior, arătând că nu este de acord cu aceste constatări, întrucât preţurile unitare din contractul anterior nu erau aplicabile în contractul de consultanţă nr. x/2010, ele fiind doar un reper pentru estimarea valorii de piaţă a acestui tip de servicii la nivelul anului 2010.

Conform precizărilor recurentului-reclamant, recomandarea iniţială a B.I.R.D. privind menţinerea preţurilor din contractul anterior a fost implicit retrasă şi înlocuită prin emiterea acordului "no objection" (fără obiecţii) cu privire la noul contract, fiind rezumat şi în calea recursului istoricul corespondenţei purtate de minister cu B.I.R.D., în ceea ce priveşte încheierea contractului de consultanţă nr. x/2010.

S-a mai arătat de către recurentul M.M.J.S. că, în lipsa acordului B.I.R.D., nu ar fi avut dreptul legal de a finaliza procedura de achiziţie şi/sau de a semna contractul.

Cât priveşte procedura aleasă, a susţinut recurentul-reclamant că auditorii Curţii de Conturi a României nu au contestat temeinicia alegerii procedurii de achiziţie, limitându-se doar la a arăta că, dacă s-ar fi ales o procedură competitivă, nu s-ar fi impus majorarea preţurilor faţă de contractul anterior. De altfel, în opinia recurentului-reclamant, singura în măsură să decidă asupra legalităţii procedurii de atribuire este B.I.R.D., care şi-a dat acceptul pentru această procedură

Prin recurs este criticată şi constatarea instanţei de judecată potrivit căreia, măsura dispusă prin punctul II.C.3. din Decizia nr. 11/2014, vizând majorarea nejustificată a valorii Contractului de consultanţă nr. x/2013, cu suma de 219.603 dolari, este o consecinţă a modului defectuos de negociere, atribuire şi încheiere a contractului anterior nr. x/2010, recurentul-reclamant reluând argumentele din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

A subliniat recurentul-reclamant, în cadrul acestor critici, că au fost respectate recomandările primite din partea B.I.R.D., de păstrare a tarifelor similare cu cele din contractul nr. x/2010, iar pentru fiecare etapă de derulare a negocierii, în vederea încheierii contractului de consultanţă nr. x/2013, a fost obţinut acordul B.I.R.D., fiind, astfel, îndeplinită obligaţia care îi revenea ministerului, de respectare a prevederilor decurgând din Legea nr. 40/2 martie 2007.

O altă critică adusă hotărârii de fond se referă la competenţa Curţii de Conturi de verificare a legalităţii şi temeiniciei deciziilor luate în cadrul unei proceduri de achiziţie derulate sub regulile B.I.R.D., în situaţia în care aceste decizii au fost aprobate de B.I.R.D., dovedind, astfel, inexistenţa prejudiciului. Recurentul-reclamant consideră incidente dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, coroborat cu prevederile Legii nr. 40/2007, care stabilesc inaplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006 atunci când contractul de achiziţie publică este atribuit ca urmare a aplicării unei proceduri specifice unor organisme şi instituţii internaţionale, solicitând a se avea în vedere şi faptul că B.I.R.D. a confirmat lipsa oricărei obiecţii în legătură cu procedura de achiziţie.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-pârâtă Curtea de Conturi nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a luat act de transmiterea calităţii procesuale active care a operat în cauză în raport de dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 1/2017, potrivit căruia a fost înfiinţat Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin reorganizarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Pe cale de consecinţă, s-a dispus modificarea citativului cauzei, în sensul conceptării în cauză în calitate de recurent-reclamant, a Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, în locul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Raportul de control al Curţii de Conturi a României, încheiat sub nr. x/2014, în urma acţiunii privind "Controlul legalităţii utilizării şi rambursării sumelor contractate direct, subîmprumutate sau ale creditelor garantate de stat la entităţile beneficiare", a stat la baza emiterii Deciziei nr. 11/20.06.2014, în cadrul căreia s-au decis, în sarcina instituţiei publice auditate, următoarele măsuri:

"B.4 - Stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a majorării nejustificate a valorii Contractului de consultanţă nr. x/2010 cu suma de 470.359 dolari SUA şi dispunerea măsurilor necesare în vederea recuperării acestuia;

C.3 - Stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a majorării nejustificate a valorii Contractului de consultanţă nr. x/2013 cu suma de 219.603 dolari SUA, consecinţă a modului defectuos de negociere, atribuire şi încheiere a contractului anterior nr. x/2010 şi dispunerea măsurilor necesare în vederea recuperării acestuia."

Menţinerea, de către prima instanţă, a constatărilor şi măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi a României a determinat exercitarea recursului împotriva soluţiei pronunţate de către judecătorul fondului, fiind reluate, în calea de atac, motivele de fapt şi de drept care au fost arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, criticile fiind încadrate în temeiul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În referire la legalitatea măsurii dispuse la punctul II, lit. B.4 din dispozitivul Deciziei nr. 11/20.06.2014, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, reţine că se impune menţinerea actelor administrative contestate, pentru următoarele considerente:

Demarând procedura de achiziţie a serviciilor de consultanţă pentru consolidarea şi dezvoltarea sistemului informatic integrat SAFIR, autoritatea contractantă a ales metoda de achiziţie "Selecţia din sursă unică", răspunsul B.I.R.D. la această opţiune fiind acela de manifestare a acordului cu privire la procedura aleasă, cu precizarea ca, în noul contract, "să se includă o confirmare a faptului că preţurile oferite de consultant sunt rezonabile şi că preţurile unitare rămân la acelaşi nivel (sau mai mici) în comparaţie cu preţurile din contractul anterior".

Pornind de la aspectele reţinute în raportul Curţii de Conturi a României cu privire la alegerea procedurii de atribuire a contractului de consultanţă, se remarcă faptul că auditorii instituţiei intimate au consemnat că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de Ghidul B.I.R.D. pentru opţiunea manifestată de recurentul M.M.J.S., aceea de selecţie din sursă unică a furnizorului de servicii căruia i-a fost atribuit contractul nr. x/2010.

Conform punctului 3.10 din Ghidul amintit anterior, justificarea alegerii procedurii de atribuire a unui contract prin "Selecţia din sursă unică" este determinată de împrejurarea că "serviciile solicitate reprezintă o continuare directă a consultantului anterior desemnat câştigător prin metodă de achiziţie competitivă", această opţiune fiind potrivită doar în situaţia în care ar prezenta un avantaj clar asupra concurenţei.

Recurentul-reclamant a susţinut că alegerea acestei proceduri a fost justificată de urgenţa implementării unor modificări ale cadrului legislativ privind prestaţiile sociale ale căror termene de punere în aplicare nu ofereau timpul necesar pentru derularea unei proceduri competitive, însă a înţeles să încheie un contract distinct, nu o continuare a contractului anterior, cel din anul 2006.

O astfel de justificare, însă, nu este suficientă pentru a se considera că opţiunea manifestată de recurentul-reclamant pentru atribuirea contractului de consultanţă către echipa iniţială este una care respectă regulile cuprinse în Ghidul B.I.R.D., întrucât noul contract nu reprezenta o continuare firească a activităţii anterioare, putând fi adăugate noile prestaţii în programul informatic şi de către alţi potenţiali ofertanţi.

Argumentul principal pe care îşi fundamentează recurentul-reclamant legalitatea achiziţiei derulate pentru încheierea contractului de servicii de consultanţă nr. x/2010 este acela al obţinerii acordului din partea B.I.R.D., pentru semnarea contractului între M.M.F.P.S. şi consorţiul format din A., B. S.A. şi C. S.R.L., pentru preţul total de 1.460.000 Euro, fără TVA.

În referire la modalitatea de formare a preţului pentru acest nou contract, încheiat în anul 2010, recurentul-reclamant a susţinut, atât în cererea sa de chemare în judecată, cât şi în recurs, că "valoarea contractului de consultanţă nr. x/2010 nu a fost determinată prin indexarea preţurilor unitare din cadrul contractului anterior, nefiind aplicabile, în speţă, prevederile punctului 4.7 din Ghidul B.I.R.D. privind ajustarea preţurilor".

Alegaţiile M.M.J.S. au un caracter nefondat, cât timp în minuta negocierii contractului din data de 17.12.2010, după obţinerea acordului de încheiere a respectivului contract cu acelaşi consorţiu care a fost declarat câştigător pentru achiziţia publică din 2006, acord exprimat de reprezentantul Băncii Mondiale prin e-mailul din data de 14.12.2010, s-a menţionat că, în negocierea propunerii financiare iniţiale, "a fost agreat ca valorile să nu depăşească ratele din contractul precedent pentru dezvoltarea sistemului, corectate cu evoluţia indicelui de consum în România în perioada 2005-2010."

Or, alegând să deruleze o procedură de achiziţie independentă faţă de prima, cea din 2006, recurentul-reclamant a acceptat propunerea financiară constituită prin luarea în considerare a preţului din contractul încheiat în 2006, convertit din moneda iniţială (dolar SUA) în moneda locală (leu românesc), indexat cu indicele preţurilor de consum din România în perioada 2005-2010, şi apoi reconvertit în euro. Se remarcă, astfel, că propunerea financiară pentru oferta depusă în cadrul procedurii de achiziţie din sursă unică de selecţie din anul 2010 nu a fost una autonomă, independentă în raport de contractul derulat anterior între aceleaşi părţi, care să aibă ca mod de constituire a preţului doar datele şi elementele necesare muncii prestate de consultanţi în vederea consolidării şi dezvoltării sistemului informatic integrat pentru administrarea prestaţiilor sociale SAFIR.

Raportarea ofertei financiare pentru un contract distinct la preţul contractului de consultanţă din anul 2006 reprezintă o practică incorectă a autorităţii contractante care a înţeles să agreeze o astfel de metodă de stabilire a componentei financiare a noului contract, întrucât, pe de o parte, susţinând că achiziţia din 2010 era autonomă faţă de cea din 2006, oferta de preţ trebuia să reflecte formarea sa fără nicio referire la contractul anterior, iar dacă era un contract subsecvent, încheiat în continuarea activităţii de consultanţă începute în anul 2006, atunci limitările de preţ urmau să respecte recomandările băncii împrumutătoare, iar prevederile pct. 4.7 din Ghidul pentru selecţia şi angajarea consultanţilor, elaborat de Banca Mondială, versiunea din anul 2004, privind politica de ajustare a preţurilor îşi puteau găsi aplicabilitatea doar în situaţia în care exista clauză contractuală în acest sens, o astfel de prevedere lipsind atât din cuprinsul contractului nr. x/2006, cât şi din cel încheiat în anul 2010.

În nota de relaţii dată de numitul D., în calitate de şef serviciu U.M.P. din cadrul M.M.J.S., cel care a negociat termenii contractului de consultanţă ce urma a se încheia în anul 2010 cu reprezentatul Băncii Mondiale în România, se precizează că ". toţi factorii implicaţi au fost de acord că modificările sistemului informatic nu puteau fi asigurate decât prin continuarea colaborării cu consorţiul care a dezvoltat sistemul, acesta având cunoaşterea sistemului", iar la pct. 11 arată următoarele:

"Comisia de negociere a ţinut cont de recomandarea Băncii de a avea ca referinţă pentru contractul încheiat în 2010 ratele utilizate în contractul semnat în 2006, recomandare care nu făcea precizări cu privire la indexare, şi a fost de acord, ca practică comercială, cu indexarea valorilor din 2006 cu indicele preţurilor de consum, soluţie care a fost aprobată de Bancă prin acordul asupra minutei de negociere şi contractului."

Se reţine, aşadar, că, procedând astfel, recurentul-reclamant a renunţat la demararea unei proceduri competitive, iar atribuirea contractului de servicii de consultanţă nr. x/2010 către consorţiul desemnat câştigător pentru primul contract, cel din anul 2006, s-a realizat pentru un preţ ce a fost stabilit prin raportare la preţul contractului anterior, preţ indexat cu indicele preţurilor de consum chiar în absenţa oricărei stipulaţii contractuale privind posibilitatea ajustării preţurilor în acest mod, contrar recomandărilor cuprinse la punctul 4.7 din Ghidul B.I.R.D. În consecinţă, preţul pentru serviciile atribuite în anul 2010 a fost lipsit de criterii distincte, specifice noii achiziţii, care să reflecte autonomia acestui contract.

Prin această modalitate de organizare şi desfăşurare a procedurii de atribuire, recurentul-reclamant a îngrădit libera concurenţă, avantajul alegerii procedurii de selecţie din sursă unică nefiind justificat, cât timp contractul nou atribuit (nr. x/2010) nu era din categoria celor care puteau fi aduse la îndeplinire doar de consorţiul iniţial care a realizat sistemul informatic integrat SAFIR, iar preţul ofertat a fost raportat la un contract anterior, fără a exista premise legale sau convenţionale care să trimită la preţul iniţial din contractul încheiat în anul 2006 şi în pofida faptului că s-a susţinut constant de către autoritatea contractantă că procedura de atribuire finalizată prin încheierea contractului nr. x/2010 este una de sine stătătoare, distinctă de primul contract încheiat cu aceeaşi echipă de consultanţi.

Aparenţa de legalitate pe care o acreditează recurentul-reclamant, conferită, în opinia sa, prin exprimarea acordului B.I.R.D. la stabilirea preţului pentru noul contract, a fost corect înlăturată prin actele de control întocmite de intimata-pârâtă, menţinute în primă instanţă, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Potrivit prevederilor pct. 1.17 din Ghidul de selecţie şi angajare a consultanţilor de către împrumutaţii Băncii Mondiale, versiunea 2004, lipsa acordului Băncii la încheierea contractului are drept consecinţă declararea achiziţiei ca eşuată, consecinţa fiind cea de anulare a părţii din împrumutul acordat, corespunzătoare selecţiei ce nu a fost aprobată.

În cauză, însă, a fost obţinut acordul Băncii Mondiale pentru încheierea contractului de consultanţă nr. x/2010, acest acord fiind considerat de recurentul-reclamant suficient şi necesar pentru justificarea derulării unei proceduri de achiziţie legale şi conforme recomandărilor din Ghidul B.I.R.D., de natură a exclude orice altă verificare ulterioară a modului în care s-a ajuns la încheierea respectivului contract.

Contrar acestei opinii, reţine Înalta Curte că acordul manifestat de banca împrumutătoare pentru preţul ofertat de consorţiul furnizor de servicii din primul contract nu reprezenta singura cerinţă căreia trebuia să i se conformeze autoritatea contractantă, pentru derularea unei proceduri de achiziţie legale, fiind necesar a fi respectate, de către autoritatea contractantă, atât recomandările din Ghidul B.I.R.D. (cuprinse în consideraţiile generale - punctul 1.4, precum şi în cele specifice procedurii de achiziţie prin selecţia din sursă unică), cât şi normele legale naţionale privind eficientizarea fondurilor publice şi buna administrarea a acestora.

Faptul că, în pofida recomandărilor iniţiale, referitoare la menţinerea preţurilor la nivelul contractului iniţial, organismul financiar internaţional a emis totuşi acordul său de acceptare a ofertei propuse de singurul ofertant implicat în procedura de achiziţie, nu exonerează autoritatea contractantă de răspundere, în ceea ce priveşte modalitatea de angajare şi utilizare a fondurilor publice alocate bugetului de venituri şi cheltuieli al acestei instituţii publice.

Potrivit punctului 1.4 din Ghidul B.I.R.D., "împrumutatul este responsabil pentru pregătirea şi implementarea proiectului şi, în consecinţă, pentru selectarea, atribuirea şi, ulterior, administrarea contractului de consultanţă", iar prin acordul de împrumut ratificat prin Legea nr. 40/2007 recurentul-reclamant a devenit responsabil cu realizarea părţii a III-a a proiectului. Fondurile provenite din împrumuturile externe, devenite fonduri publice ale bugetului de stat, au fost alocate bugetului de venituri şi cheltuieli al fiecărui ordonator de credite implicat în realizarea proiectului, astfel încât M.M.J.S. a devenit responsabil de buna gestionare a respectivelor fonduri, în raport prevederile înscrise în Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice.

În atare condiţii, s-a invocat, de către recurentul-reclamant, chestiunea lipsei de competenţă a Curţii de Conturi a României în verificarea legalităţii sumelor derulate în cadrul acestui proiect de către ministerul ce a avut calitatea de autoritate contractantă pentru achiziţiile de servicii necesare pentru programele de asistenţă socială, prevăzute în partea a III-a a proiectului pentru care a fost acordat împrumutul de către B.I.R.D.

Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, reţine că, atât timp cât sumele trase din împrumutul acordat de Banca Mondială reprezintă fonduri publice supuse reglementărilor stabilite în plan naţional, o astfel de verificare intră în competenţa Curţii de Conturi a României şi poate conduce la luarea unor măsuri de recuperare a prejudiciilor constatate chiar şi în ipoteza existenţei acordului manifest al împrumutătorului extern, acord ce nu reprezintă o garanţie infailibilă de cheltuire a sumelor împrumutate pe baza bunei gestiuni financiare, astfel cum se stabileşte în sarcina ordonatorilor de credite, potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Cât priveşte critica recurentului-reclamant referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, în cuprinsul căreia s-a reţinut, în opinia sa, eronat, că este competentă Curtea de Conturi a României să analizeze legalitatea unei achiziţii derulate conform regulilor specifice unor organisme şi instituţii internaţionale, fapt ce exclude aplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte observă că raportul de control ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat (Decizia nr. 11/2014) nu a făcut trimitere la normele interne ce reglementează procedurile de achiziţie publică, ci a cuprins recomandări în baza constatărilor reţinute prin raportare la dispoziţiile legale de angajare şi cheltuire a fondurilor publice din bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei auditate, precum şi la recomandările cuprinse în Ghidul privind selecţia şi angajarea consultanţilor de către împrumutaţii Băncii Mondiale, versiunea mai 2004.

În consecinţă, competenţa intimatei-pârâte în efectuarea controlului asupra instituţiei auditate este reglementată de art. 21-22 din Legea nr. 94/1992, verificarea legalităţii modului de utilizare a fondurilor publice fiind una dintre atribuţiile conferite de legiuitor Curţii de Conturi a României, în cadrul acestei atribuţii fiind cercetată inclusiv modalitatea de aplicare şi respectare, de către entităţile beneficiare de fonduri publice provenite din credite externe acordate de IFI, a prevederilor ghidurilor de achiziţii elaborate de băncile finanţatoare.

Aşadar, şi aceste critici ale recurentului-reclamant sunt nefondate, intimata-pârâtă acţionând în cadrul legal ce-i reglementează competenţele de control asupra modului de utilizare a fondurilor publice provenite din împrumuturi externe acordate de instituţii financiare internaţionale, între care se numără şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.).

În privinţa măsurii dispuse la pct. II C.3 din Decizia nr. 11/2014, vizând "majorarea nejustificată a valorii Contractului de consultanţă nr. x/2013 cu suma de 219.603 dolari SUA, consecinţă a modului defectuos de negociere, atribuire şi încheiere a contractului anterior nr. x/2010", a susţinut recurentul-reclamant că este nelegală soluţia primei instanţe, ce a confirmat respectiva măsură, cât timp s-a obţinut şi pentru acest contract acordul băncii împrumutătoare care, în acest caz, nu a mai formulat recomandări privind ratele ce urmau a fi negociate.

A considerat ministerul auditat că încheierea contractului de consultanţă nr. x/2013 s-a realizat cu respectarea prevederilor legale şi a recomandărilor din Ghidul B.I.R.D., astfel că în mod nelegal s-a reţinut în sarcina sa crearea unui prejudiciu estimat la suma de 219.603 dolari SUA.

Se reţine, însă, de către Înalta Curte, că analiza legalităţii etapelor care au dus la încheierea contractului de consultanţă nr. x/2013 nu poate fi disociată de cea a condiţiilor în care a fost atribuit contractul anterior, cu nr. x/2010, întrucât preţul obţinut pentru ultimul contract a fost raportat la valoarea inserată în contractul din 2010, cel considerat încheiat cu nerespectarea recomandărilor din Ghidul B.I.R.D. şi a normelor legale naţionale privind buna gestiune financiară a fondurilor publice intrate în bugetul recurentului-reclamant pentru îndeplinirea proiectului prevăzut în partea a III-a a Acordului de împrumut ratificat prin Legea nr. 40/2007.

Prin urmare, menţinerea preţurilor în contractul nr. x/2013 la nivelul celor agreate în contractul anterior, în condiţiile în care s-a reţinut nelegalitatea preţului din contractul precedent, încheiat sub nr. x, este, la rândul său, nelegală, fiind bazată pe încălcarea principiului bunei gestiuni financiare a fondurilor publice.

Sunt pe deplin aplicabile, şi pentru contractul nr. x/2013, analizat în cauză, argumentele expuse anterior privind faptul că obţinerea acordului "no objection" de către autoritatea contractantă din partea băncii finanţatoare nu este de natură a garanta legalitatea deplină a modului de atribuire a respectivului contract, fiind necesar a se face dovada, de către instituţia publică implicată în utilizarea unor fonduri publice, a respectării principiilor referitoare la eficientizarea acestor fonduri şi cheltuirea lor potrivit unei bune gestiuni financiare. Or, în privinţa celui de-al doilea contract, încălcarea acestor principii s-a produs prin faptul că au fost menţinute preţurile agreate prin contractul nr. x/2010, cel care a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale privind finanţele publice şi a recomandărilor din Ghidul de selecţie şi angajare a consultanţilor de către împrumutaţii Băncii Mondiale, versiunea 2004.

Pentru toate aceste considerente, se reţine caracterul nefondat al criticilor formulate în calea de atac de către recurentul-reclamant, fapt ce determină menţinerea sentinţei atacate astfel cum a fost pronunţată, fiind legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi raportat la temeiul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale împotriva sentinţei civile nr. 661 din 10 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţă ce va menţinută ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale împotriva sentinţei civile nr. 661 din 10 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2018.