Administrative contract breach claim inadmissible for missing preliminary complaint; modification of claim deemed late, appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă la data de 10 mai 2013, sub dosar nr. x, trimis prin încheierea din 24 septembrie 2013 unui complet specializat în materie de contencios administrativ, reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia (OIPOSDRU), a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata următoarelor sume:

- 695.335,59 RON, reprezentând datorii acumulate la furnizori şi salariaţi, compusă din 80.368 RON salarii restante, neachitate; 202.855 RON, facturi chirie şi utilităţi pe care nu a avut posibilitatea să le achite în perioada iunie 2011- ianuarie 2012; 5.675 RON servicii de contabilitate pe care nu a putut să le achite în cadrul proiectului; 117.074.37 RON servicii de team-building de care a beneficiat în cadrul proiectului şi pe care nu a reuşit să le achite; 2.812 RON servicii de tipărituri şi publicitate pe care nu le-a achitat în cadrul proiectului; 7.728,92 RON materiale de natura obiectelor de inventar achiziţionate în cadrul proiectului şi neachitate; 164.351 RON sume pe care S.C. B. S.R.L. le-a împrumutat proiectului şi pe care nu le-a mai recuperat şi 215.898,8 RON contravaloare sume reprezentând servicii pe care S.C. B. S.R.L. nu a mai putut să le achite faţă de terţi;

- 23.600,8 RON, reprezentând TVA care nu a fost rambursat ca urmare a plaţilor efectuate în cadrul proiectului;

- 357.708 RON, reprezentând datorii pe care le-a acumulat la bugetul asigurărilor sociale şi fondurilor sociale;

- 119.956,36 RON reprezentând beneficiu ce nu a fost realizat compus din 60.059,4 RON, echipamente IT neachiziţionate şi 59.896,96 RON, echipamente de coafor neachiziţionate;

- 19.600 RON reprezentând contravaloarea autorizaţiilor de funcţionare a firmei, care nu au mai putut fi folosite ca urmare a intrării firmei in insolvenţă;

- 150.000 RON reprezentând daune morale cauzate de pierderea clientelei şi a credibilităţii firmei;

- 50.000 RON (estimare provizorie) reprezentând cheltuielilor avansate odată cu intrarea firmei în insolvenţă calculate la data finalizării procesului;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1501 din 23 octombrie 2013, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului (C1 - CAF - complet specializat în materia contenciosului administrativ), a declinat soluţionarea cauzei în favoarea completului iniţial investit (C33 - complet specializat cu soluţionarea cauzelor în materia civilă), a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 3834 din 3 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x, dată în soluţionarea regulatorului de competenţă funcţională, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului specializat de contencios administrativ şi fiscal al Tribunalului Călăraşi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă (complet specializat de contencios administrativ şi fiscal) la data de 31 martie 2014, sub nr. x/2013*.

La data de 29.04.2014, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare prin care, suplimentar pretenţiilor deduse judecăţii prin cererea introductivă de instanţă, a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor şi la plata sumei de 898.400 RON, reprezentând daune produse ca urmare a neaccesării fondurilor nerambursabile din cadrul proiectului.

Prin încheierea din 30 aprilie 2014, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă (complet specializat de contencios administrativ şi fiscal) a luat act de cererea modificatoare a cererii introductive şi, urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 9/2014, a dispus introducerea în cauză a Ministerului Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în locul Ministerului Muncii Familiei şi Egalităţii de Şanse.

La data de 27.05.2014, pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia a formulat întâmpinare faţă de cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acesteia, în raport de prevederile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 673 din 3 septembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă (complet specializat de contencios administrativ şi fiscal) a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14 octombrie 2014, sub nr. x/2013*.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1589 din 5 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare, invocată de pârâtul OIRPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamatei B. S.R.L. - în lichidare, formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală AMPOSDRU, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamata B. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivare, recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei de fond sub aspectul greşitei admiteri atât a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cât şi a excepţiei tardivităţii formulării cererii modificatoare.

Recurenta consideră că motivarea instanţei este excesiv de formală şi contrară dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Astfel, faţă de lipsa procedurii prealabile opusă de pârâte, recurenta-reclamantă arată că a depus la dosar răspunsul primit la cererea prin care a solicitat pârâtelor stingerea pe cale amiabilă a litigiului, respectiv la invitaţia la conciliere formulată în baza prevederilor contractului de finanţare nr. x şi nr. de înregistrare OIPOSDRU 577/27.10.2010, încheiat de reclamantă cu OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia, la care a anexat tabelul cu sumele solicitate, documentele justificative fiind deja înaintate pârâtelor. Susţine, totodată, că intenţia sa de a stinge conflictul pe cale amiabilă este evidentă, din moment ce a solicitat recuperarea prejudiciului cauzat de pârâte şi potrivit procedurii speciale prevăzute de O.U.G. nr. 119/2007.

Recurenta mai arată că pentru neîndeplinirea obligaţiei de a răspunde cererii sale din 10.11.2010, prin care a solicitat acordarea prefinanţării, pârâtele s-au prevalat de dispoziţiile Ordinului MMFPS nr. 1527/2010. Deşi, în opinia sa, acest ordin nu este aplicabil în speţă, instanţa trebuia să ţină cont de prevederile art. 7 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

De asemenea, recurenta-reclamantă consideră că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (5) coroborate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazul refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că a depus cererea de prefinanţare nr. x, cu respectarea termenului de 45 zile de la data începerii perioadei de implementare a proiectului, potrivit art. 5 alin. (1) din contract. Corelativ, AMPOSDRU avea obligaţia de a efectua transferul prefinanţării în termen de maxim 15 zile lucrătoare de la data cererii de prefinanţare la OIPOSDRU delegat, potrivit art. 9 lit. B, alin. (4) din contract. Deşi transferul banilor urma să aibă loc într-un interval de maximum 15 zile lucrătoare, cel mai târziu pe data de 01.12.2010, în loc să deblocheze sumele, la aproape trei luni de la data depunerii cererii de prefinanţare, OIPOSDRU a transmis reclamantei notificarea nr. x, prin care era încunoştiinţată că prevederile contractului de finanţare cu privire la condiţiile prefinanţării se modifică în sensul că nu se mai acordă 30% prefinanţare într-o singură tranşă, prevalându-se de dispoziţiile Ordinului MMFPS nr. 1527/2010.

În aceste condiţii, în opinia recurentei, AMPOSDRU şi OIPOSDRU delegat, în mod nejustificat, nu au rezolvat cererile reclamantei în termenul legal, invocând norme legislative care nu se aplică speţei de faţă.

În ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii cererii modificatoare, recurenta-reclamantă consideră că este greşită.

Acţiunea iniţială a fost introdusă pe rolul Tribunalului Călăraşi în anul 2013 şi până la pronunţarea sentinţei civile nr. 3834 din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, când s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului specializat de contencios administrativ şi fiscal al Tribunalului Călăraşi, iar ulterior, prin sentinţa civilă nr. 683/03.09.2014, când s-a dispus declinarea de competenţă materială în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, nu fusese dezbătut fondul cauzei. Astfel, în opinia recurentei, cererea de majorare a pretenţiilor a fost înregistrată înaintea primului termen de judecată, acesta fiind termenul din 3 septembrie 2014, când Tribunalul Călăraşi şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţă pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul, iar părţile, legal citate, pot pune concluzii.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în esenţă, reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

4.2. Prin întâmpinarea depusă în cauză, Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin aceeaşi încheiere, în temeiul art. 12 şi art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2017, Înalta Curte a dispus modificarea citativului, în sensul menţionării, în calitate de intimat-pârât, a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în locul Ministerului Fondurilor Europene), reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

Prin încheierea din data de 28 martie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte a luat act de transmisiunea calităţii procesuale pasive care a operat în cauză de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene la Ministerul Fondurilor Europene, în baza dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 1/2018. Pe cale de consecinţă, s-a dispus conceptarea în cauză, în calitate de intimat-pârât, a Ministerului Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, în locul Ministerului Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile din recurs, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

Demersul procesual declanşat de reclamantă are ca obiect obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor cauzate prin neexecutarea contractului de finanţare nr. x010, urmare neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor contractuale asumate de către pârâţi, referitoare la acordarea prefinanţării (art. 5 din contract).

Necontestat, contractul de finanţare încheiat de părţi are natura juridică a unui contract administrativ, act administrativ asimilat, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În cauză, întrucât acţiunea în contencios vizează un contract administrativ, sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:

a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;

b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;

c) de la data încălcării obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;

d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariţiei oricărei alte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;

e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului."

De asemenea, potrivit art. 7201 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 (astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 202/2010), "În scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină (...)"

Reclamanta a susţinut în faţa primei instanţe că a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă, transmiţând o invitaţie la conciliere, la data de 17 septembrie 2012. Acest înscris a fost identificat de instanţă la dosarul nr. x al Curţii de Apel, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, anexat concluziilor scrise depuse de reclamantă la data de 03.04.2015, apreciind că, deşi nu respectă cerinţele de formă impuse de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., se poate concluziona că este vorba de invitaţia la conciliere invocată de reclamantă.

În legătură cu prejudiciul invocat, prima instanţă a reţinut că, potrivit susţinerilor reclamantei, acesta a fost cauzat de neîndeplinirea de către OIRPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia a obligaţiei de acordare a prefinanţării în conformitate cu prevederile iniţiale ale art. 5 pct. 7 din contractul nr. x/27.10.2010, ceea ce ar fi presupus plata unui procent de 30% din valoarea totală eligibilă a contractului (de 2.057.320,50 RON) în termen de 15 zile de la data depunerii cererii de prefinanţare. Deşi cererea de prefinanţare a fost depusă la data de 10.11.2010, banii nu au fost transferaţi, iar ulterior, condiţiile de acordare a prefinanţării au fost modificate de OIRPOSDRU prin notificările nr. 1618/24.02.2011 şi nr. 7237/05.09.2011.

În acest context, prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (6) teza a II-a lit. c) din Legea nr. 554/2004, în cazul litigiilor legate de executarea contractului, plângerea prealabilă trebuie făcută în termen de 6 luni de la data încălcării obligaţiilor contractuale. Or, cele 15 zile de la data depunerii cererii de prefinanţare s-au împlinit la sfârşitul lunii noiembrie 2010, astfel că invitaţia la conciliere din luna septembrie 2012 a fost transmisă cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.

Prin recurs, recurenta susţine că prima instanţă a considerat greşit ca fiind incidente prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (5) coroborate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că nu este obligatorie formularea unei plângeri prealabile în cazul refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.

Susţinerile recurentei referitoare la faptul că, în cauză, ar fi vorba despre un refuz nejustificat de a rezolva o cerere sau faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal, sunt nefondate.

Astfel, împrejurarea că AMPOSDRU nu a efectuat transferul banilor în intervalul de maxim 15 zile lucrătoare de la data la care reclamanta a depus cererea de prefinanţare nr. x la OIPOSDRU delegat, potrivit art. 9 lit. B, alin. (4) din contract, nu constituie un refuz nejustificat de a rezolva o cerere şi nici faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ci constituie o nerespectare a obligaţiilor contractuale asumate de către pârâţi, prin contractul de finanţare nr. x010, referitoare la acordarea prefinanţării (art. 5 din contract).

Prima instanţă, în mod corect, a reţinut că, în cauză, este vorba de un litigiu legat de executarea contractului administrativ, situaţie în care, potrivit art. 7 alin. (6) teza a II-a lit. c) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă trebuie făcută în termen de 6 luni de la data încălcării obligaţiilor contractuale.

Cum în cauză, momentul încălcării obligaţiilor contractuale de către pârâte a fost identificat ca fiind sfârşitul lunii noiembrie 2010, când a expirat termenul maxim de 15 zile de la data de 10.11.2010 (data depunerii de către reclamantă a cererii de prefinanţare), rezultă că invitaţia la conciliere din luna septembrie 2012 a fost transmisă cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (6) teza a II-a lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Nefondată este şi susţinerea recurentei că instanţa trebuia să ţină cont de prevederile art. 7 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

Astfel, chiar dacă pârâtele s-au prevalat de dispoziţiile Ordinului MMFPS nr. 1527/2010 (iar acesta ar avea caracter normativ) în cuprinsul notificării prin care reclamanta era informată în legătură cu modificarea prevederilor contractului de finanţare referitor la condiţiile prefinanţării, acest fapt nu este apt din punct de vedere juridic să transforme contractul încheiat de părţi într-un act administrativ normativ, cum sugerează recurenta.

Având în vedere că acţiunea dedusă judecăţii ara ca obiect un contract administrativ, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care condiţionează sesizarea instanţei de îndeplinirea plângerii prealabile, nefiind incidente dispoziţiile art. 7 alin. (1)1 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, întrucât reclamanta nu a dovedit că a formulat plângerea prealabilă (în speţă, invitaţia la conciliere din 17 septembrie 2012) în termenul de 6 luni de la data încălcării obligaţiilor contractuale (sfârşitul lunii noiembrie 2010), Înalta Curte constată că soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este corectă.

Soluţia de respingere a cererii reclamantei de modificare a cererii de chemare în judecată este, de asemenea, corectă şi împărtăşită de instanţa de control judiciar.

Acţiunea introductivă de instanţă a fost înregistrată de reclamanta B. S.R.L. la data de 10 mai 2013, formând obiectul dosarului nr. x al Tribunalului Călăraşi, secţia civilă. Ulterior parcurgerii procedurii de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată, prin rezoluţia din data de 28 iunie 2013, potrivit dispoziţiilor art. 201 alin. (3) şi art. 203 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul cauzei a fixat primul termen de judecată la data de 10.09.2013, pentru când au fost citate părţile. Reclamanta a fost citată pentru termenul de judecată din 10 septembrie 2013, potrivit dovezii de înmânare a citaţiei aflate la dosarul nr. x al Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, citaţia fiind primită de funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, care a aplicat şi ştampila societăţii, iar la termenul din 10 septembrie 2013, reclamanta a fost reprezentată prin consilier juridic, aspect consemnat în încheierea de şedinţă de la respectivul termen .

Astfel, Înalta Curte constată că primul termen la care reclamanta a fost legal citată este cel din 10 septembrie 2013.

Potrivit art. 204 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să-şi modifice cererea (...), sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat (...). De asemenea, la alin. (3) se prevede că, modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.

În cauză, cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată a fost depusă de reclamantă abia la data de 29.04.2014, în cadrul dosarului nr. x al Tribunalului Călăraşi, secţia civilă (complet specializat de contencios administrativ şi fiscal), după pronunţarea regulatorului de competenţă funcţională, prin sentinţa civilă nr. 3834/3.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x

Faţă de cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, prin întâmpinare, pârâtul OIPOSDRU a opus excepţia inadmisibilităţii (calificată de instanţă excepţia tardivităţii), pe motiv că, în raport de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., aceasta nu a fost formulată de către reclamantă până la primul termen de judecată acordat în cauză (10.09.2013) şi la care reclamanta a fost legal citată.

De remarcat este faptul că, potrivit art. 204 alin. (3) C. proc. civ., inclusiv trecerea primului termen de judecată, dacă toate părţile sunt de acord (pârâtul/pârâţii şi eventualii terţi intervenienţi - indiferent de forma în care au fost atraşi în proces sau dacă au intervenit din proprie iniţiativă -, precum şi coparticipanţii în urma conexării), reclamantul poate să procedeze la modificarea acţiunii pe care a formulat-o.

Or, în cauză, pârâtul OIPOSDRU s-a opus modificării cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) al art. 204 C. proc. civ., astfel încât, în mod corect, instanţa de primă jurisdicţie a aplicat sancţiunea decăderii reclamantei din dreptul de a formula cererea modificatoare, în lipsa acordului expres al tuturor păţilor în acest sens.

Alegaţiile recurentei-reclamante, în sensul că primul termen de judecată este prima zi de înfăţişare la care părţile, legal citate, pot pune concluzii, nu pot fi primite. Chiar dacă în cauză a intervenit declinarea de competenţă şi trimiterea dosarului spre soluţionare instanţei competente, în spiritul art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., primul termen de judecată acordat în cauză nu poate fi altul decât termenul din 10.09.2013, la care reclamanta a fost legal citată, iar nu termenul din 03.09.2014, când Tribunalul Călăraşi şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamata B. S.R.L., prin lichidator judiciar A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamata B. S.R.L., prin lichidator judiciar A. împotriva sentinţei civile nr. 1589 din 05 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2018.