Administrative challenge to judicial inspection resolution ruled inadmissible for bypassing mandatory prior complaint procedure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 iunie 2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii prin preşedinte B., C. - inspector şef al Inspecţiei Judiciare, D. - judecător la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, E. - inspector judiciar şi Inspecţia Judiciară, a solicitat anularea rezoluţiei din 23 aprilie 2014 dată de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. x, prin care s-a dispus clasarea plângerii formulate împotriva judecătorului D. de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 870 din 26 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Superior al Magistraturii, C. şi E. şi a respins cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Inspecţia Judiciară şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii prin preşedinte B., C. - inspector şef al Inspecţiei Judiciare, D. - judecător la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, E. - inspector judiciar şi Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivare, recurenta susţine că sentinţa atacată este lovită de nulitate pentru încălcarea art. 425 lit. b) C. proc. civ., întrucât nu a arătat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia dată, raportat la prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind condiţiile în care se poate dispune clasarea sesizării. Astfel, potrivit acestui text de lege, se poate dispune clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, or, sesizarea sa îndeplineşte toate aceste condiţii legale pentru a fi admisă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimaţii-pârâţi Inspecţia Judiciară, C. şi Consiliul Superior al Magistraturii au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 5 aprilie 2017, iar intimatului-pârât D. în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 28 martie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei şi apărărilor formulate de intimate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Preliminar, se constată că recurenta-reclamantă A. a expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., context în care sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de casare, astfel cum s-a reţinut şi prin concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Reclamanta-recurentă A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii rezoluţiei din data de 23 aprilie 2014 emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. x prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării formulate de reclamantă.

Instanţa de fond a respins acţiunea, ca inadmisibilă, constatând, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi că legea specială, Legea nr. 317/2014, nu conţine nicio prevedere derogatorie cu privire la procedura prealabilă în cazul rezoluţiei de clasare.

Examinând sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, este vizată ipoteza nemotivării hotărârii recurate. În acest sens, recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă nu a arătat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia dată, raportat la prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind condiţiile în care se poate dispune clasarea sesizării, cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (şi) "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că obiectul analizei instanţei de fond l-a constituit rezoluţia emisă în data de 23 aprilie 2014, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, prin care, inspectorul judiciar, desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. x, a dispus clasarea sesizării reclamantei din cauza de faţă, întrucât a constatat că nu există indicii care să releve comiterea unor abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară.

Instanţa de primă jurisdicţie a constatat că dispoziţiile legale criticate, potrivit cărora rezoluţia de clasare este definitivă, contravin prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, precum şi celor stabilite prin Convenţia EDO, privind dreptul la proces echitabil.

În ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 se dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiţie prin posibilitatea atacării soluţiei la instanţa judecătorească.

Prin efectul deciziei nr. 397/2014 pronunţate de Curtea Constituţională este recunoscut dreptul petenţilor de a ataca rezoluţia de clasare emisă în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, reţinând instanţa de fond că accesul la instanţa de contencios administrativ este reglementat în condiţiile dreptului comun, reprezentat de prevederile Legii nr. 554/2004 şi nu în condiţiile de excepţie prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar constată că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Considerentele hotărârii atacate explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că este inadmisibilă acţiunea cu care a fost învestit, constatând că reclamanta nu a dovedit că, anterior învestirii instanţei, a solicitat autorităţii pârâte revocarea actului administrativ pretins vătămător, întrucât aceasta nu a urmat procedura prealabilă obligatorie în materia contenciosului administrativ, prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Argumentele expuse în considerentele sentinţei recurate relevă raţionamentul logico-juridic ce a fost avut în vedere la pronunţarea soluţiei atacate, soluţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile, fiind adoptată, aşadar, cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Faptul că recurenta-reclamantă nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la concluzia că hotărârea atacată nu este motivată.

Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentei-reclamante referitoare la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. asupra raţionamentului expus în adoptarea soluţiei pronunţate de prima instanţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 870 din 26 martie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2018.