Jurisdiction for wage-difference claims based on statutory salary assimilation: labor law vs. administrative act challenge

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 1 iulie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul A. Bacău, în numele şi pentru membrii de sindicat - funcţionari publici şi personal contractual, menţionaţi în tabele anexe - au chemat în judecată pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău în contradictoriu cu care a solicitat următoarele:

- obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să completeze Anexa la Ordinul nr. 1016/23.12.2015, în sensul că, la reconstrucţia salarială realizată pentru aplicarea art. 1 alin. (81) din O.U.G. nr. 83/2014 (în vederea asimilării funcţiilor şi salariilor personalului din cadrul structurilor dale subordonate, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), să aibă în vedere sumele compensatorii incluse în salariul de bază şi acordate ca atare până la 01.12.2015, corespunzător specificului funcţiilor, respectiv sporului pentru condiţii periculoase/deosebit de periculoase şi sporului de stres;

- obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău ca, pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 şi data aplicării noilor grile de salarizare stabilite prin adunarea sumelor compensatorii corespunzătoare sporului pentru condiţii periculoase şi sporului de stres, să plătească membrilor de sindicat diferenţa dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare şi drepturile efectiv achitate.

2. Hotărârea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 744 pronunţată în data de 3 noiembrie 2016, Tribunalul Bacău, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

a) a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău la plata către reclamanţii funcţionari publici - B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA. - a diferenţei dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare şi drepturile efectiv achitate, dispunându-se formarea unui nou dosar;

b) a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău la plata către reclamanţii personal contractual - BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL. - a diferenţei dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare şi drepturile efectiv achitate, dispunându-se formarea unui nou dosar;

c) a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău, declinând competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la completarea anexei Ordinului 1016/23.12.2015, în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Ca urmare a acestei hotărâri, s-au format două noi dosare, iar cel de-al treilea capăt de cerere a fost trimis, prin declinare, la Curtea de Apel Bacău. Astfel:

a) pentru capătul de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău la plata către reclamanţii funcţionari publici a diferenţei dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare şi drepturile efectiv achitate, s-a format dosarul nr. x;

b) pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău la plata către reclamanţii personal contractual a diferenţei dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare şi drepturile efectiv achitate, s-a format dosarul nr. x;

c) pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la completarea anexei la Ordinul nr. 1016/23.12.2015, a fost învestită Curtea de Apel Bacău, păstrându-se numărul dosarului iniţial, nr. x/2016

În aceste dosare s-au pronunţat următoarele soluţii:

Prin încheierea pronunţată la data de 15.12.2016 în dosarul nr. x, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău la plata către reclamanţii funcţionari publici a diferenţelor salariale.

Prin sentinţa civilă nr. 979 din 15.12.2016, pronunţată în dosarul nr. x,Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei I civilă a Tribunalului Bacău, ca instanţă care judecă conflicte de muncă, reţinându-se dispoziţiile art. 269 şi art. 266 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 4 din 12.01.2017, Curtea de Apel Bacău a admis excepţia necompetenţei sale materiale, declinându-şi, la rândul său, competenţa de soluţionare (a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la completarea anexei Ordinului 1016/23.12.2015) în favoarea Tribunalului Bacău; a constat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Bacău şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul.

Prin decizia nr. 874 din 07.03.2017, pronunţată în dosarul nr. x, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul A. Bacău, în numele şi pentru toţi membrii de sindicat - atât funcţionari publici, cât şi personal contractual - în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Fiind stabilită, în acest fel, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea sa, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a reluat judecarea cauzei în dosarul nr. x Însă, ca urmare a renunţării reclamanţilor la judecată, prin sentinţa civilă nr. 627 din 22.06.2017 a luat act de renunţarea la judecata cererii formulate de Sindicatul A. Bacău, în numele şi pentru toţi membrii de sindicat - în dispozitivul sentinţei fiind menţionaţi atât funcţionarii publici, cât şi personalul contractual - în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău. Totodată s-a reţinut şi faptul că nu rezultă dacă renunţarea priveşte doar capătul de având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la completarea anexei Ordinului 1016/23.12.2015, capăt de cerere care, de altfel, este singurul în legătură cu care a fost pronunţat regulatorul de competenţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La Tribunalul Bacău, secţia I civilă cauza a fost înregistrată sub nr. x* din 04.01.2016, iar prin sentinţa civilă nr. 880 din 27.10.2017, această instanţă a invocat şi admis excepţia necompetenţei sale materiale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că obiectul dosarului este, aşa cum rezultă atât din cererea iniţială de chemare în judecată, dar şi din precizările apărătorului reclamanţilor la termenul din 29 septembrie 2017:

a) obligarea pârâtei ANSVSA la completarea Anexei la Ordinul 1016/23.12.2015 în sensul ca la reconstrucţia salarială realizată pentru aplicarea articolului 1 alin. (8)2 din O.U.G. nr. 83/2014 să aibă în vedere sumele compensatorii incluse în salariul de bază şi acordate până la 01.12.2015 corespunzătoare specificului funcţiilor, respectiv sporului pentru condiţii periculoase/deosebit de periculoase şi sporul de stres, şi

b) obligarea pârâtei DSVSA Bacău ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 şi data aplicării noilor grile de salarizare conform celor solicitate la primul capăt de cerere, să plătească membrilor de sindicat in cauza, diferenţa dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare şi drepturile efectiv achitate.

Competenţa materială în materia contenciosului administrativ este reglementată de lege în funcţie de două criterii şi anume: poziţionarea autorităţii publice emitente a actului apreciat ca fiind ilegal în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale/locale), respectiv valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat (limita de diferenţiere fiind cea de 1.000.000 RON).

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, care este capătul principal al acţiunii, având ca obiect obligarea paratei ANSVSA la completarea Anexei Ordinului 1016/23.12.2015, instanţa a apreciat ca este vorba de un act emis de pârâtă în exercitarea funcţiei de reglementare şi administrare a structurilor din subordine, nivelul concret al drepturilor salariale fiind stabilit prin act administrativ individual de către instituţia angajatoare. Actul a fost emis în baza articolului I punct 2 din Legea nr. 293/2015, legiuitorul stabilind că asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului se fac prin Ordin al Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Din conţinutul Ordinului contestat se observă faptul că prin acest act s-a stabilit structura salariului pentru întreg personalul din instituţiile publice subordonate autorităţii emitente, măsura adoptată de autoritatea centrală reglementând modul de salarizare al personalului în cadrul direcţiilor sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare.

In raport de obiectul primului capăt de cerere, instanţa reţine faptul că devine aplicabil primul criteriu în stabilirea normei de competenta şi anume cel referitor la poziţia organului emitent. În raport de dispoziţiile legale care definesc activitatea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, instanţa a apreciat faptul că această autoritate intră în categoria organelor centrale, competenţa de soluţionare ca cauzei revenind Curţii de Apel Bacău, pârâta funcţionând ca autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, fiind vorba de un act emis de o autoritate centrala iar sediul Sindicatului fiind in Bacău.

Faţa de includerea ANSVSA în categoria autorităţilor publice centrale, faţă de obiectul primului capăt de cerere - obligarea primei pârâte la completarea Ordinului emis, act care emana de la o autoritate centrală, Tribunalul a retinut faptul că in raport de dispoziţiile articolului 10 din Legea nr. 554/2004 şi RIL 1/2013 competenta de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bacău.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere Tribunalul a constatat incidente prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. fiind un capăt accesoriu primului, soluţia sa depinzând de soluţia dată capătului de cerere principal

Dispoziţiile din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii şi din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, privind competenţa de soluţionare a litigiilor de muncă sunt incidente în ceea ce priveşte cel de al doilea capăt de cerere referitor la obligarea paratei Direcţia Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Bacău la plata către reclamanţii personal contractual a diferenţei dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare şi drepturile efectiv achitate, drepturile salariale reprezentând un element al raportului de muncă iar cererea privind plata diferenţelor este un capăt de cerere subsecvent primului.

Regulatorul de competenţă invocat de pârâte, respectiv Decizia 874/07.03.2017 nu va fi avut în vedere deoarece se referă strict la un litigiu in care sunt implicati funcţionari publici.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Învestirea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a făcut, prin sentinţa civilă nr. 880 din 27.10.2017 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x.

Prin sentinţa nr. 59/2018 pronunţată în data de 10 mai 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, a declinat în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău la plata diferenţelor salariale către reclamanţii BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL.

Prin aceeaşi sentinţă s-a suspendat judecarea cauzei, s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă şi a constatat că, în privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la completarea anexei la Ordinul nr. 1016/23.12.2015, nu există o învestire legală a instanţei.

Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:

3.1. În privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la completarea anexei la Ordinul nr. 1016/23.12.2015:

O primă constatare este aceea că deşi învestirea sa - prin sentinţa civilă nr. 979 din 15.12.2016 pronunţată de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bacău, în dosarul nr. x - s-a făcut doar în privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău la plata către reclamanţii care fac parte din categoria personalului contractual, a diferenţei dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare şi drepturile efectiv achitate, Tribunalul Bacău, secţia I civilă şi-a declinat competenţa şi cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la completarea anexei la Ordinul nr. 1016/23.12.2015.

În acest fel, nu numai că tribunalul, ca instanţă care judecă litigii în materia conflictelor de muncă, a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 874 din 07.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost învestit. Prin urmare, neexistând o legală învestire a Tribunalului Bacău, secţia I civilă cu o cerere de completare a anexei la Ordinul nr. 1016/2015, acesta nu se putea considera învestit cu această cerere şi nici nu o putea declina. Mai mult, la data când a pronunţat hotărârea sa de declinare - 27.10.2017, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bacău soluţionase deja, prin sentinţa civilă nr. 627 din 22.06.2017, acest capăt de cerere, competenţa sa fiind stabilită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 874 din 07.03.2017.

Prin urmare, Curtea de Apel Bacău nu se poate pronunţa asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost învestită instanţa care i-a trimis dosarul prin declinare, capăt de cerere care a fost deja soluţionat de instanţa a cărei competenţă a fost în mod definitiv stabilită prin decizia Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost învestit cu acest capăt de cerere, se constată că art. 430 împiedica Tribunalul Bacău, secţia I civilă să repună în discuţie şi să hotărască asupra unei chestiuni tranşate deja printr-o hotărâre anterioară. Sub acest aspect, dispoziţiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neechivoce.

În cauză, modul în care a fost soluţionată excepţia necompetenţei materiale, prin regulatorul de competenţă pronunţat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia 874 din 07.03.2017 nu mai permitea readucerea în discuţie a acestei excepţii de vreme ce decizia nr. 874/2017 s-a referit la toţi membrii de sindicat, atât funcţionari publici, cât şi personal contractual. Prin urmare, în privinţa capătului de cerere în discuţie competenţa aparţine Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, instanţă care s-a şi pronunţat asupra acestei cereri, prin sentinţa civilă nr. 627 din 22.06.2017.

3.2 În privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău la plata către reclamanţii personal contractual a diferenţei dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare şi drepturile efectiv achitate:

Acesta este singurul capăt de cerere a cărui soluţionare a fost declinată prin sentinţa civilă nr. 979 din 15.12.2016 în favoarea secţiei I civilă a Tribunalul Bacău, astfel încât nu se poate reţine (aşa cum s-a menţionat în sentinţa civilă nr. 880 din 27.10.2017) caracterul accesoriu al cererii de plată a diferenţelor salariale. Caracterul accesoriu nu poate fi reţinut şi pentru faptul că acordarea, prin hotărâre judecătorească, a unor diferenţe de drepturi salariale reprezintă consecinţa modului de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor legale în materie, cu referire concretă la dispoziţiile art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, însă nu cu privire la asimilarea propriu-zisă a funcţiilor şi salariilor reclamanţilor cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ci cu privire la componenţa salariului de bază, salariu în care reclamanţii pretind să fie incluse şi sume neprevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, dar care fuseseră prevăzute până la data de 01.12.2015 (aşa cum s-a reţinut prin sentinţa civilă nr. 4 din 12.01.2017 a Curtea de Apel Bacău), respectiv includerea în salariu a sumei compensatorii cu caracter provizoriu aflată în plată la data de 01.12.2015 (aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 874 din 7.03.2017).

Prin urmare, s-a apreciat că, fiind vorba de drepturi salariale ale personalului contractual, aplicabile sunt dispoziţiile 266 şi art. 269 din Codul muncii. Instanţele judecătoreşti competente la care se referă art. 269 alin. (1) din Codul muncii sunt stabilite prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social, respectiv art. 208, art. 210 şi art. 216. În temeiul acestor dispoziţii, competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere aparţine Tribunalului Bacău, secţia I civilă, ca instanţă care soluţionează conflicte individuale de muncă, aşa cum a reţinut şi Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 979 din 15.12.2016.

Declinarea acestui capăt de cerere a determinat naşterea, în conformitate cu art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., a unui nou conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău, conflict pentru soluţionarea căruia a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul conform art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. Ivirea conflictului a atras suspendarea judecării cauzei conform art. 135 din C. proc. civ.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În principal, trebuie precizat că Tribunalul Bacău, secţia I-a civilă a reţinut eronat investirea sa cu judecarea capătului de cerere vizând completarea anexei la Ordinul nr. 1016/2015, întrucât, după pronunţarea deciziei nr. 874 din 07.03.2017 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acesta a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 627 pronunţată în data de 22.06.2017 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii are ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău la plata către reclamanţii-personal contractual a diferenţei dintre totalul drepturilor cuvenite prin asimilare şi drepturile efectiv achitate, potrivit sentinţei nr. 744/2016 pronunţată în data de 03 noiembrie 2016 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin capătul de cerere ce face obiectul dosarului reclamanţii solicită obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 822 din O.U.G. nr. 83/2014, şi drepturile efectiv plătite.

Obiectul cererii de chemare în judecată şi calitatea reclamanţilor de angajaţi cu contract de muncă determină incidenţa dispoziţiilor Codului muncii, înlăturând, astfel, aplicarea dispoziţiilor art. IV din Legea nr. 2/2013 şi ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, care ar fi intervenit în cazul funcţionarilor publici.

Tribunalele sunt competente să soluţioneze în primă instanţă conflictele de muncă, în sensul dispoziţiilor art. 266 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, aşa cum este cazul prezentului litigiu, care vizează modificarea şi executarea contractului de muncă a reclamanţilor, sub aspectul salariului cuvenit.

În consecinţă în temeiul art. 135 din C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va soluţiona conflictul de competenţă în sensul stabilirii competenţei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL A. BACĂU, în numele şi pentru membrii săi de sindicat BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK. şi MMMMM., în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR BACĂU (DSVSA Bacău) şi AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR (ANSVSA), în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2018.