Challenging National Council for Combating Discrimination decision on collective labor agreement prohibition of union leadership for audit and legal staff: appeals allowed and decision quashed and remanded for lack of motivation

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 27 noiembrie 2014, reclamanta Societatea Naţională a Sării S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării contestaţie împotriva Hotărârii Colegiului director al CNCD nr. 587/22.10.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014, petitia x/18.04.2014.

Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2014, reclamantul Sindicatul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Societatea Naţională A Sării S.A., contestaţie împotriva Hotararii nr. 587 din 22.10.2014, pronunţată de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării in dosarul nr. x/2014, format ca urmare a înregistrării petitiei Sindicatului A. sub nr. x.

A solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se constatate că reprezintă discriminare următoarele:

(i) interdicţia de a ocupa funcţii de conducere în organizaţiile sindicale şi pentru persoanele ce exercita funcţiile enumerate la art. 78 lit. (a)-(g), alături de cele reţinute în cuprinsul Hotărârii nr. 587/22.10.2014, respectiv in compartimentul de audit, compartimentul de control de specialitate şi consilierii juridici;

(ii) refuzul reducerii programului de lucru lunar în vederea desfasurarii activitatii sindicale, fără afectarea drepturilor salariale, conform art. 134 şi art. 135 din CCMU 2014-2015.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.04.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014, a fost admisă excepţia conexităţii şi a fost conexat dosarul nr. x/2014 la dosarul nr. x/2014.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2009 din 14 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse cererile conexe formulate de reclamanţii Societatea Naţională a Sării S.A. şi Sindicatul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ca neîntemeiate.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs reclamanţii Societatea Naţională a Sării S.A. şi Sindicatul A..

3.1. Reclamanta Societatea Naţională a Sării S.A a declarat recurs criticând soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti pentru nelegalitate, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică, reclamanta a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1246 din C. civ. şi a O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

S- a arătat că nulitatea este definită ca sancţiunea ce lipseşte actul administrativ de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Această sancţiune intervine atunci când sunt încălcate normele juridice ce reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic, indiferent dacă sunt condiţii de fond sau de formă.

Orice act administrativ trebuie motivat formal, atât în drept, cât şi în drept, deoarece aceasta presupune identificarea corectă a textului de lege în baza căruia s-a emis actul în cauză. Astfel, nu se poate stabili arbitrar temeiul de drept, deoarece în caz contrar, obligaţia indicării temeiului de lege ar fi lipsită de orice consecinţă juridică, deoarece autoritatea administrativă emitentă s-ar putea limita la indicarea în mod generic a "legislaţiei române în domeniu".

Or, referirea instanţei la o eroare materială în indicarea temeiului de drept al actului administrativ atacat nu răspunde criticilor de nelegalitate formulate de reclamantă prin acţiunea introductivă de instanţă.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiţie a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură.

O a doua critică vizează aspectele de fond referitoare la discriminare, aşa cum acestea reies din O.G. nr. 137/2000, în sensul că în mod greşit a apreciat instanţa că interdicţia de a ocupa funcţii de conducere în sindicat a persoanelor care ocupă funcţii în compartimentul audit, compartimentul de control şi specialitate şi a consilierilor juridici, reprezintă discriminare.

În esenţă, reclamanta a arătat că instanţa nu a răspuns apărărilor formulate de reclamantă cu privire la aspectele de fapt şi de drept care nu permit calificarea măsurilor luate la nivelul societăţii, ca fiind discriminatorii.

Astfel, în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii pentru anii 2014 - 2015 a fost introdusă o incompatibilitate cu scopul de a proteja activitatea sindicală şi nu cu scopul de a realiza o discriminare. Această măsură prevăzută în contractul colectiv de muncă are rolul de a preveni conflictul de interese, deoarece este nelegal ca o persoană din conducerea societăţii să deţină funcţii de conducere în cadrul unei organizaţii sindicale din cadrul societăţii. Cumulul de calităţi presupune o ingerinţă a puterii administrative în cea sindicală şi constituie un factor determinant care afectează echilibrul sindical - acest aspect a fost inserat în urma consultării cu sindicatul reprezentativ al societăţii şi este rezultatul unei negocieri directe între reprezentanţii conducerii societăţii şi reprezentanţii salariaţilor.

Întrucât, aspectele menţionate nu pot fi subsumate niciuneia dintre ipotezele prevăzute de O.G. nr. 137/2000, fapta reţinută în sarcina reclamantei nu constituie contravenţie şi nu trebuia sancţionată de CNCD.

3.2. Reclamanta Sindicatul A. a declarat recurs criticând soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti pentru nelegalitate, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Reclamanta a arătat că a formulat contestaţie împotriva hotărârii CNCD, deoarece acesta nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor care au făcut obiectul sesizării în faţa acestui organ administrativ-jurisdicţional.

Astfel, deşi în cadrul sesizării făcute s-a făcut referire la articolul 78, teza finală din contractul colectiv de muncă la nivelul anilor 2014-2015, soluţia CNCD reţine caracterul discriminatoriu al prevederii contractuale contestate numai în legătură cu o parte din categoriile de funcţii enumerate în cadrul articolului menţionat. Interdicţia impusă de partenerii de dialog social ai salariaţilor B. privitoare la ocuparea funcţiilor de conducere în cadrul organizaţiilor sindicale se referă, atât la funcţiile de conducere enumerate la art. 78 lit. a-g), cât şi la funcţiile din cadrul compartimentului de audit, de control intern de specialitate şi la consilierii juridici.

În esenţă, criticile reclamantei Sindicatul A. vizează faptul că instanţa de fond a omis în totalitate să analizeze susţinerile formulate prin acţiunea introductivă de instanţă şi să se pronunţe asupra acestora.

În jurisprudenţă s-a stabilit că motivarea hotărârii judecătoreşti nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, cu menţiunea că motivarea trebuie să fie clară, concisă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar (Decizia nr. 3338/11.04.2011 pronunţată de ICCJ, secţia civilă şi de proprietate intelectuală).

S-a mai arătat că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, fiind astfel circumscrisă noţiunii de proces echitabil în condiţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 martie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 5 iunie 2018.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 26.01.2016, reclamanta Societatea Naţională a Sării S.A. a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamanta Sindicatul A., solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. S-a arătat că instanţa a răspuns argumentelor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar critica recurentei în sensul de a extinde caracterul discriminatoriu al interdicţiei impusă de art. 78 din contractul colectiv de muncă şi pentru funcţiile de conducere, aceasta nu are suport juridic.

La data de 22.01.2016 reclamanta Sindicatul A. a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională a Sării S.A., solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. S-a arătat că motivele de recurs sunt nefondate, deoarece hotărârea emisă de CNCD reprezintă un act administrativ care este supus exigenţelor O.G. nr. 137/2000, ceea ce înseamnă că nu pot fi invocate dispoziţiile de drept civil pentru a înlătura argumentaţia instanţei de fond. Pe de altă parte, prevenirea conflictului de interese nu poate fi realizată prin luarea unei măsuri discriminatorii, care încalcă legislaţia în domeniu şi principiile egalităţii şi nediscriminării.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Recursurile declarate de reclamanţii Societatea Naţională a Sării S.A. şi Sindicatul A. vor fi analizate de Înalta Curte sub aspectul nemotivării hotărârii de către instanţa de fond.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile incidentelor procesuale ridicate în faţa instanţei, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţata cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Considerentele nu trebuie să fie ample, întrucât motivarea nu este o chestiune de volum, fiind nevoie de argumente pertinente care să răspundă pe scurt apărărilor şi solicitărilor părţilor, care au depus cereri ample şi au formulat argumente de nelegalitate ce nu au fost analizate de instanţă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 28 aprilie 2005 în Cauza Albina împotriva României publicată în Monitorul Oficial nr. 1.049 din 25 noiembrie 2005 a statuat că, dacă, într-adevăr, obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument - noţiunea de proces echitabil impune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.

În speţă, instanţa a expus pe 11 pagini susţinerile din cererile de chemare în judecată şi din întâmpinările depuse de părţi la dosarul cauzei, iar în finalul hotărârii a enumerat mai multe norme de drept şi a prezentat conţinutul principiului egalităţii în faţa legii, aşa cum a fost acesta conturat în hotărârile pronunţate de Curtea Constituţională a României.

Motivarea nu conţine o analiză a susţinerilor părţilor şi a probelor administrate şi nici nu prezintă raţionamentul jurisdicţional ce a stat la baza pronunţării soluţiei în cauză. Aşa fiind, hotărârea este nemotivată, ceea ce echivalează cu lipsa cercetării fondului, aspect ce împiedică instanţa de recurs să exercite controlul de legalitate asupra hotărârii recurate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8, raportat la art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursurile, să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanţii SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. şi SINDICATUL A. împotriva sentinţei civile nr. 2009 din 14 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2018.