Material liability for late completion of internal investigation annulled; civil legal advisor exonerated from payment

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, la data de 02.11.2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 134 din 24.09.2015 prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva Hotărârii nr. 374101 din 26.06.2015 pronunţate de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, pe care o consideră netemeinică şi nelegală, cu consecinţa anulării Deciziei de Imputare nr. 373405 din data de 23.04.2015, solicitând admiterea contestaţiei, anularea actelor şi exonerarea de la plata sumei de 2837 RON.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 518/22.12.2015, pronunţată în dosar nr. x, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, a anulat Hotărârea nr. 374101 din 26.06.2015 pronunţată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul I.G.P.F., a anulat în parte Hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. nr. 134 din 24.09.2015 şi în parte Decizia de Imputare nr. 373405 din data de 23.04.2015 emisă de I.G.P.F., ambele cu privire la reclamantul A., cu consecinţa exonerării reclamantului de la plata sumei de 2.837 RON şi a restituirii tuturor sumelor reţinute în baza acestui titlu până la pronunţarea prezentei hotărâri, a dispus suspendarea executării Deciziei de Imputare nr. 373405 din data de 23.04.2015 cu privire la reclamantul A., până la soluţionarea definitivă a acţiunii, a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Hotărârea nr. 58/15.04.2013, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. a hotărât efectuarea unei noi cercetări administrative de către specialişti din cadrul I.G.P.F. în vederea stabilirii împrejurărilor şi persoanelor vinovate de neefectuarea în termen a unei cercetări administrative.

Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. a emis două Hotărâri nr. 28/2013 şi nr. 58/2013 referitoare la aceeaşi cauză, în fiecare hotărâre trasând sarcini diferite Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, fără a prevedea implicaţiile juridice.

În Hotărârea nr. 374101 din 26.06.2015 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul I.G.P.F., se apreciază faptul că cercetarea dispusă prin Nota raport nr. x din 06.08.2012 a fost tardiv efectuată.

Concluziile comisiei de soluţionare a contestaţiilor sunt că pentru ordinul de plată nr. x/15.06.2012, data constatării existenţei pagubei este data de 15.06.2012, dată la care trebuie efectuată cercetarea administrativă cu finalizare, cel mult la data de 15.08.2012 (60 zile). De asemenea, trebuia efectuată cercetarea administrativă pentru fiecare ordin de plată în parte, cu respectarea termenului, respectiv pentru ordinul de plată nr. 1801/26.06.2012, până la data de 26.08.2012.

Nota raport nr. x din 06.08.2012 face referire la toate ordinele de plată, fiind înglobat şi cel din 24.08.2012. Ordinul în rezoluţie pe această notă raport, pe care s-a dispus efectuarea cercetării administrative şi numirea comisiei, a fost dat în cadrul termenului de cel mult 60 de zile conform art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1999.

Aceste concluzii sunt contrazise de Hotărârea CJI nr. 58/2012 şi Hotărârea CJI nr. 134/2015 care spun că termenul de efectuare a cercetării administrative începea să curgă de la data aprobării Ordinului de plată nr. x/27.06.2012 cu finalizare la 27.08.2012.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor "După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus repunerea în termen".

În Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999 la pct. 176 paragraf 2 se prevede "(...) pentru repararea pagubei, urmează a se stabili răspunderi materiale în sarcina persoanelor care nu au luat măsurile necesare pentru efectuarea cercetării administrative".

Prin procesul-verbal nr. x Comisia de cercetare administrativă din cadrul I.G.P.F. a stabilit că termenul de efectuare a cercetării administrative începea să curgă la data de 27.06.2012 - data ordinelor de plată de achitare a drepturilor salariale şi celorlalte drepturi stabilite prin sentinţa nr. 1974/12.12.2011 pronunţată de Tribunalul Olt.

I.G.P.F. a emis decizii de imputare pentru şeful I.T.P.F. Giurgiu - B. şi pentru membrii comisiei de cercetare - C., A. şi D., fiind găsiţi vinovaţi pentru neefectuarea în termen a cercetării administrative.

Prin sentinţa nr. 1974 din 12.12.2012 pronunţată de Tribunalul Olt s-a dispus "obligarea intimatului la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, reactualizate începând cu data concedierii şi până la data reintegrării efective".

Prin Ordinele de Plată nr. x/15.06.2012, nr. 1801/26.06.2012, nr. x/27.06.2012 nr. x/27.06.2012 întocmite de contabilul şef al I.T.P.F. Giurgiu şi aprobate de şeful I.T.P.F. Giurgiu s-au achitat despăgubirile stabilite de instanţa de judecată, fără reactualizarea cu indicele de inflaţie.

La data de 06.08.2012 contabilul şef al I.T.P.F. Giurgiu, prin Nota Raport nr. x din 06.08.2012 sesizează în temeiul pct. 82 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor, conducerea I.T.P.F. Giurgiu despre existenţa unei pagube în patrimoniu, creat prin concedierea ilegală a personalului civil E. Pe această notă raport comandantul unităţii a dispus de îndată, prin rezoluţie, executarea cercetării administrative, stabilind comisia competentă să efectueze această cercetare (pct. 85 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999) fără a menţiona termenul de finalizare a cercetării, aşa cum se prevede la pct. 88 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999.

Potrivit pct. 81 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999 "prin data constatării existenţei pagubei se înţelege data când comandantul (şeful) a constatat personal paguba, materializată în ordinul de zi pe unitate, dată ordinului în rezoluţie de pe actele prin care i se sesizează existenţa pagubei sau data înregistrării la secretariatul unităţii a actului de sesizare."

Prin Dispoziţia de Zi a şefului Unităţii I.T.P.F. Giurgiu nr. 153 din 07.08.2012, reclamantul A. a fost numit să facă parte din comisia de cercetare administrativă, având calitatea de membru.

Mandatul comisiei de cercetare administrativă din care a făcut parte este reglementat de pct. 90 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999 şi începea după data luării la cunoştinţă de către reclamant că este nominalizat în această comisie.

Aspectele legate de data luării la cunoştinţă de către şeful unităţii despre existenţa unei pagube în patrimoniul unităţii exced atribuţiilor acestei comisii.

La pct. 90 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999 se prevede că:

"În cadrul cercetării administrative comisia (organul) care o execută are obligaţia să stabilească următoarele: a) valoarea pagubei, determinată cu certitudine; b) cauzele şi împrejurările producerii pagubei; c) persoanele care trebuie să repare paguba (cei vinovaţi sau beneficiarii de sume şi servicii necuvenite sau bunuri ce li s-au distribuit din eroare); d) îndeplinirea condiţiilor obligatorii stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială - după caz; e) întinderea răspunderii materiale (integrală sau limitată); f) partea de vină a fiecărui coresponsabil, iar dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun şi felul acesteia; g) probele pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative; h) concluziile şi propunerile făcute de comisia (organul) de cercetare administrativă."

Ulterior numirii comisiei de cercetare administrativă, prin ordinul de plată nr. x/24.08.2012 I.T.P.F. Giurgiu a achitat suma reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a despăgubirilor egale cu salariile şi celelalte drepturi de care a beneficiat domnul E.

Reclamantul a solicitat la data de 07.08.2012, conform pct. 89 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999 către Serviciul Control din cadrul I.G.P.F. aprobarea de prelungire a termenului cercetării. La propunerea Serviciului Control şi în urma verificărilor efectuare de acest serviciu, Inspectorul general al I.G.P.F. a aprobat prelungirea termenului cercetării.

Comisia de cercetare administrativă, din care a făcut parte şi reclamantul, a stabilit cuantumul valoric al pagubei pe baza Notei raport nr. x din 06.08.2012, a compartimentului financiar din cadru I.T.P.F. Giurgiu, ca fiind suma de 15.404 RON, acesta fiind determinat prin însumarea tuturor drepturilor băneşti ce au fost achitate domnului E. în urma hotărâri judecătoreşti, inclusiv suma de 154 RON înscrisă în ordinul de plată nr. x/24.08.2012.

Reclamantul, care a făcut parte din comisia de cercetare administrativă, a respectat termenele de prescripţie prevăzute în art. 23 din O.G. nr. 121/1998.

Ultima plată a sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească s-a făcut la data de 24.08.2012 prin ordinul de plată nr. x, deci în interiorul termenului de cercetare administrativă, această sumă fiind integrată în cuantumul valoric al pagubei.

Potrivit art. 88 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999 "termenul de 60 zile prevăzut de art. 23 (1) din O.G. nr. 121/1999 este termenul maxim până la care trebuie executată cercetarea administrativă. Comandanţii (şefii) care ordonă cercetarea administrativă fixează termenul de executare al ei în cadrul celor 60 zile, în raport de: cuantumul pagubei, actele şi faptele ce trebuie verificate şi analizate, numărul persoanelor care au produs paguba, necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relaţii şi explicaţii etc."

Potrivit pct. 85 coroborat cu pct. 88 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999 stabilirea termenului până la care trebuie executată cercetarea administrativă este atributul exclusiv al comandantului unităţii, ci nu al comisiei de cercetare administrativă.

Mandatul comisiei de cercetare administrativă din care a făcut parte reclamantul este reglementat de pct. 90 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999 şi începea după data luării la cunoştinţă de către reclamant că este nominalizat în aceasta comisie.

Aspectele legate de data luării la cunoştinţă de către şeful unităţii despre existenţa unei pagube în patrimoniul unităţii exced atribuţiilor reclamantului, ca membru al acestei comisii, în condiţiile în care comisia de cercetare din care a făcut parte nu avea stabilit un termen de executare a cercetării.

Reclamantul, ca membru al comisiei de cercetare administrativă, nu poate răspunde în condiţiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, întrucât comisia a fost numită în ordinul pe zi de unitate ulterior datei la care comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat la cunoştinţă de producerea pagubei (art. 22 din O.G. nr. 121/1998), neavând un termen stabilit prin rezoluţie de comandantul sau şeful unităţii mai scurt (pct. 85 şi 88 din Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999).

În actele contestate s-a reţinut ca temei al răspunderii, neefectuarea în termen a cercetării administrative, reclamantul fiind desemnat într-o comisie de cercetare administrativă pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit.

În lipsa culpei nu sunt întrunite condiţiile răspunderii administrative şi, prin urmare, aceasta nu poate fi angajată, astfel că sunt întemeiate susţinerile reclamantului, iar actele contestate sunt nelegale în ceea ce-l priveşte privind angajarea răspunderii sale materiale.

Instrucţiunile Ministerului de Interne 830/1999, privind răspunderea materială a militarilor, au fost abrogate de Instrucţiunile Ministerului Afacerilor Interne nr. 114 din 22 iulie 2013, privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, publicate în: Monitorul Oficial nr. 469 din 29 iulie 2013. Potrivit art. 12 din aceste Instrucţiuni "(1) Răspunderea materială a personalului care a adus pagube terţelor persoane fizice sau persoane juridice din vina lui şi în legătură cu îndeplinirea serviciului se stabileşte în cazurile în care M.A.I. a fost obligat să le repare, prin hotărâri judecătoreşti definitive. În cazurile prevăzute la alin. (1) recuperarea pagubelor de la personalul vinovat se efectuează numai după plata despăgubirilor. Despăgubirile de natura celor prevăzute la alin. (1), care nu atrag răspunderea materială, deoarece întrunesc condiţiile legale pentru a fi date la scădere, se plătesc reclamanţilor sau terţilor, pe baza materialului cercetării, cu aprobarea ordonatorului de credite competent, stabilit potrivit art. 32 alin. (1)."

La data producerii faptelor erau în vigoare Instrucţiunile M.I. nr. 830/1999, astfel că stabilirea răspunderii materiale s-a realizat potrivit prevederilor legale în vigoare la data producerii pagubei, iar procedura s-a desfăşurat după prevederile cuprinse în acestea.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia generală Juridică, arătând că sentinţa a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - motiv de recurs prevăzut de art. 488, alin. (2), pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect, pentru a pronunţa sentinţa recurată, instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată, reţinând în mod greşit că, în speţă, nu poate fi reţinută culpa reclamantului (în calitatea sa de membru în cadrul comisiei de cercetare administrativă) pentru neefectuarea în termen a cercetării administrative, acesta fiind astfel exonerat de la plata sumei de 2.837 RON ca urmare a anulării de către instanţă a Hotărârii nr. 374101/26.06.2015 - pronunţată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul IGPF, anulând în parte şi Hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor nr. 134/24.09.2015, respectiv Decizia de Imputare nr. 373405/23.04.2015.

Consideră că este greşit raţionamentul instanţei de fond conform căruia în actul de numire al comisiei era obligatoriu să se indice şi termenul de efectuare a cercetării administrative, ca urmare a faptului că doar comandantul unităţii era cel care a luat la cunoştinţă sau a constatat producerea pagubei, reclamantul fiind astfel absolvit de orice vină pentru depăşirea termenului stabilit de O.G. nr. 121/2008.

Astfel, deşi actul de numire a comisiei de cercetare nu prevedea acest termen, reclamantul, care are calitatea de consilier juridic, avea obligaţia de a-i aduce la cunoştinţă comandantului aceste lipsuri, în vederea intrării în legalitate.

Mai mult, la data constituirii comisiei de cercetare, odată cu intrarea în posesia înscrisurilor incidente în speţă, aveau obligaţia de a stabili care este data producerii pagubei. De la data intrării în posesia documentaţiei, aceştia nu mai pot afirma că doar comandantul cunoştea data sau condiţiile producerii pagubei.

Prin urmare, nu poate fi primită afirmaţia potrivit căreia, atâta vreme cât comandantul unităţii nu a stabilit termenul de efectuare a cercetării, membrii comisiei printre care şi reclamantul, nu aveau posibilitatea de a stabili care era termenul legal de efectuare a cercetării.

Aşa cum a arătat prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, la data de 15.03.2012, domnul E. a fost reîncadrat pe funcţia deţinută anterior, în baza sentinţei civile nr. 1974/12.12.2011 pronunţată de către Tribunalul Olt devenită irevocabilă prin Decizia cu nr. 3367/12.03.2012 a Curţii de Apel Craiova, acestuia fiindu-i achitate şi drepturile salariale, alături de toate celelalte drepturi de care trebuia să beneficieze în perioada 03.08.2011 - 15.03.2012.

Sumele de referinţă i-au fost achitate prin OP în perioada 15.06.2012 -27.06.2012, motiv pentru care Inspectorul şef de la acea dată, respectiv domnul B., a dispus constituirea unei comisii de cercetare administrativă care să stabilească dacă efectuarea plăţilor constituie pagubă la nivelul instituţiei, respectiv care sunt persoanele vinovate de producerea acesteia.

Astfel, prin DZ nr. 153 din 07.082012 şeful ITPF Giurgiu a dispus constituirea comisiei de cercetare administrativă formată din C., A. şi D., ca urmare a achitării către E. a sumei de 15404 RON reprezentând contravaloarea salariilor şi a altor drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze, reactualizate, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Potrivit art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, comandantul sau şeful unităţii care a constatat sau a luat la cunoştinţă de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative.

De asemenea, pct. 81/IMAI nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, arată că, prin data constatării existenţei pagubei se înţelege data când comandantul a constatat personal paguba, materializată în ordinul de zi pe unitate, dată ordinului în rezoluţie de pe actele prin care i se sesizează existenţa pagubei sau data înregistrării la secretariatul unităţii a actului de sesizare, dacă a precedat ordinul de rezoluţie.

Din analiza celor prezentate, rezultă că şeful unităţii a luat la cunoştinţă de producerea pagubei la data aprobării ordinelor de plată şi înregistrarea acestora la secretariatul unităţii.

Având în vedere data de la care curge în speţa de faţă termenul de efectuare a cercetării administrative, concret 27.06.2012 (data efectuării ultimei plăţi), prin raportare la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă, respectiv 05.12.2012. rezultă că cercetarea administrativă este tardiv efectuată, pentru următoarele considerente: termenul de efectuare a cercetării administrative începea să curgă de la data de 27.06.2012, în acest fel termenul de finalizare fiind cel târziu la data de 27.08.2012, cu posibilitatea de prelungire conform dispoziţiilor art. 23, alin. (2) din O.G. Nr. 121/1998, în condiţiile existenţei unor motive întemeiate, precum şi a formulării cererii de prelungire anterior împlinirii termenului iniţial.

Cu toate acestea, deşi termenul iniţial se împlinea la data de 27.08.2012, cererea de prelungire a termenului de efectuare a cercetării administrative a fost înaintată către IGPF, (prin inducerea în eroare a Inspectorului General al PFR în ceea ce priveşte termenul de la care a început să curgă cercetarea administrativă) la data de 13.09.2012, observându-se cu uşurinţă că la această dată se aflau în afara termenului iniţial de efectuare a cercetării, situaţie care conduce la tardivitatea efectuării cercetării administrative.

Consideră că susţinerile potrivit cărora data de 24.08.2012 reprezintă data achitării tuturor despăgubirilor, respectiv efectuarea unei plăţi în cuantum de 154 RON cu titlu de "actualizare cu indicele de inflaţie" nu este de natură a-l exonera pe reclamant de la angajarea răspunderii materiale, atâta timp cât în cauză cercetarea administrativă fusese deja declanşată, iar cu privire la momentul declanşării cercetării administrative la nivelul I.T.P.F. Giurgiu - 07.08.2012, raportat la succesiunea plăţilor efectuate (ultima fusese efectuată la 27.06.2012), aceasta din urma este data care reprezintă atât motivul pentru care a fost dispusă constituirea comisiei de cercetare administrativă, dar în acelaşi timp şi data de la care începea să curgă termenul prevăzut de art. 23, alin. (1) din O.G. nr. 121/1998.

În mod corect s-a stabilit prin Hotărârea nr. 374101/26.06.2015 faptul că cercetarea administrativă efectuată în cadrul I.T.P.F. Giurgiu a fost tardiv efectuată, pentru considerentele dezvoltate anterior, hotărâre care a fost menţinută în urma analizării plângerii de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul MAI, conform Hotărârii nr. 134/24.09.2015, cu consecinţa menţinerii Deciziei de Imputare nr. 373405/23.04.2015.

Membrii comisiei de cercetare administrativă, în momentul intrării în posesia documentelor ce au stat la baza dispunerii efectuării cercetării administrative de referinţă, în primul rând erau obligaţi să stabilească termenul legal de la care trebuia să cursă cele 60 de zile.

Astfel, chiar dacă dispoziţia privind efectuarea cercetării a fost emisă în data de 07.08.2012, membrii comisiei puteau şi aveau datoria de a stabili că în conformitate cu prevederile IMI 830/1999, termenul pentru efectuarea cercetării curgea, în realitate, de la data la care comandantul a luat la cunoştinţă de producerea pagubei, adică de la momentul achitării prin OP a drepturilor salariale către domnul E. Chiar dacă dispoziţia privind numirea comisiei de cercetare administrativă a fost emisă ulterior momentului constatării pagubei, comisia de cercetare se afla încă în termenul de 60 de zile iar cererea de prelungire a termenului de cercetare ar fi fost formulată în termenul legal, de unde rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că atât cererea de prelungire cât şi decizia de imputare ar fi fost emise în termen de către comisie, respectiv comandantul unităţii.

Nu poate fi primită afirmaţia potrivit căreia membrii comisiei de cercetare, printre care şi reclamantul, nu ar fi vinovaţi cu privire la efectuarea tardivă a cercetării administrative.

In acest sens, suma imputată reclamantului, reprezentând cotă - parte din totalul pagubei este pe deplin justificată, fapt pentru care nu sunt motive care să conducă la anularea deciziei de imputare sau a hotărârilor ce fac obiectul prezentei cauze.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate şi menţinerea sentinţei de fond, în esenţă reiterând susţinerile din cererea de chemare în judecată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) din noul C. proc. civ., recursurile sunt admisibile în principiu, având în vedere că acestea îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) din C. proc. civ., au fost declaratu în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

5.2. Raportul a fost comunicat părţilor urmare a încheierii de şedinţă din 15.01.2018 iar prin încheierea din 26.02.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia generală Juridică şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la 7 mai 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs 1. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţi sunt nefondate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Problema de drept ce se impune a fi lămurită este legată de persoana responsabilă pentru stabilirea termenului de cercetare administrativă în cadrul procedurilor privind răspunderea materială a militarilor.

În conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Instrucţiunile nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, termenul legal pentru efectuarea cercetării administrative este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat la cunoştinţă de producerea pagubei.

Pe de altă parte, potrivit pct. 81 din I.M.I. nr. 830/1999, "prin data constatării existentei pagubei se înţelege .data ordinului în rezoluţie de pe actele prin care i se sesizează existenta pagubei"

Este necontestat, în cauză, faptul că dispoziţia privind numirea comisiei de cercetare administrativă a fost emisă ulterior momentului constatării pagubei.

Recurenţii susţin că reclamantul, în calitate de consilier juridic, membru în comisia de cercetare administrativă, avea obligaţia să aducă la cunoştinţă comandantului termenul de efectuare a cercetării administrative.

Contrar acestor susţineri, anterior numirii sale în cadrul comisiei de cercetare administrativă, reclamantul intimat nu a fost consultat şi nu a avizat din punct de vedere al legalităţii nici un document referitor la această cercetare.

În calitate de membru în comisia de cercetare administrativă, mandatul său, reglementat de pct. 90 din IMI 830/1999, începea după data luării la cunoştinţă a nominalizării în aceasta comisie, aspectele legate de data luării la cunoştinţă de către şeful unităţii despre existenţa unei pagube în patrimoniul unităţii excedând atribuţiilor acestei comisii. Astfel, potrivit pct. 85 coroborat cu pct. 88 din I.M.I. nr. 830/1999, stabilirea termenului până la care trebuie executată cercetarea administrativă este atributul exclusiv comandantului unităţii şi nu al comisiei de cercetare administrativă.

Corect reţine instanţa de fond faptul că, deşi pârâţii reproşează reclamantului că trebuia să cunoască termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse în lipsa unui termen indicat în Dispoziţia de zi 153/07.08.2012 şi că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, în fapt, nu i se poate imputa părţii reclamante neefectuarea cercetării administrative în termenul de 60 de zile prevăzut de O.G. nr. 121/2008. Raţiunea pentru care este obligatoriu ca în actul de numire al comisiei să se indice şi termenul pentru efectuarea cercetării administrative este aceea că numai comandantul a luat la cunoştinţă sau a constatat producerea pagubei, iar în raport de acea dată trebuie să stabilească şi termenul pentru finalizarea cercetării administrative.

În ceea ce priveşte depăşirea termenului de efectuare a cercetării administrative de către comisie, după finalizarea cercetării s-a încheiat procesul-verbal de cercetare ce a fost adus la cunoştinţa persoanelor găsite vinovate de producerea prejudiciului.

Nici obiecţiunile formulate împotriva procesului-verbal şi nici contestaţiile privitoare la deciziile de impunere nu au avut în vedere aspecte privind tardivitatea cercetării.

În baza art. art. 31 din O.G. nr. 121/1998, cele 4 persoane au formulat individual plângere către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel prin Hotărârea nr. 28/28.02.2013, C.J.I. din cadrul M.A.I. a anulat decizia de imputare emisă pe numele F. şi a stabilit efectuarea unei noi cercetări de către specialişti din cadrul I.G.P.F. pentru paguba de 15.404 RON, întrucât fusese efectuată o cercetare administrativă incompletă, cu referire expresă la stabilirea persoanelor vinovate.

Prin Hotărârea nr. 58/15.04.2013, C.J.I. din cadrul M.A.I. a anulat deciziile de imputare emise pe numele G., H. şi I. şi a stabilit efectuarea unei noi cercetări de către specialişti din cadrul I.G.P.F. în vederea stabilirii împrejurărilor şi persoanelor vinovate de neefectuarea în termen a cercetării administrative.

În mod corect a stabilit astfel instanţa de fond faptul că hotărârea nr. 58/15.04.2013 este actul de la care se porneşte cercetarea administrativă împotriva reclamantului, ajungându-se la emiterea actului vătămător (Decizia de Imputare nr. 373405/23.04.2015).

În fapt, C.J.I. din cadrul M.A.I. a stabilit faptul că, potrivit sentinţei civile numărul 1974 din 12.12.2012 a Tribunalului Olt, domnul E. a fost reîncadrat pe funcţia deţinută anterior concedierii şi că i s-au plătit drepturile salariale şi celelalte drepturi prin Ordinele de Plată nr. x/15.06.2012, nr. x/27.06.2012 şi nr. x/27.06.2012, data de 27.06.2012 devenind data constatării existenţei pagubei, respectiv termenul de la care curge termenul legal de efectuare a cercetării de 60 de zile. Astfel, fără a se invoca de către persoanele interesate, pe parcursul procedurilor administrative, C.J.I. din cadrul M.A.I. apreciază că termenul de efectuare a cercetării administrative a fost depăşit.

În realitate, prin 5 Ordine de Plată s-au achitat către reclamant despăgubirile egale cu salariile şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, actualizarea cu rata inflaţiei a despăgubirilor egale cu salariile şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul fiind realizată prin plata făcută la 24.08.2012, prin OP x.

Aceasta este data achitării tuturor despăgubirilor dispuse de instanţa de judecată iar Comisia de cercetare administrativă din care a făcut parte reclamantul a stabilit cuantumul valoric al pagubei pe baza Notei Raport nr. x din 06.08 2012 a compartimentului financiar din cadrul I.T.P.F. Giurgiu ca fiind suma de 15.404 RON, inclusiv suma de 154 RON înscrisă în O.P. nr. x/24.08.2012.

Astfel, comisia de cercetare administrativă din care a făcut parte reclamantul a efectuat şi finalizat cercetarea în termenul legal, potrivit mandatului acestei comisii, de la data nominalizării acestei comisii în D.Z.U. nr. 153 din 07.08.2012, având ca act de sesizare Nota Raport nr. x din 06.08.2012.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că a fost răsturnată prezumţia de legalitate de care se bucură actele administrative contestate în cauză, fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenţi asupra soluţiei pronunţată de prima instanţă, judecătorul fondului pronunţând o soluţie cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material, fapt ce exclude incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere soluţionarea definitivă a cauzei, nu se mai impun a fi analizate aspectele legate de suspendarea actelor administrative.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei nr. 518 din 22 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei nr. 518 din 22 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 iunie 2018