Sanction for non-submission of mandatory statistical data: obligation of electronic communications service providers under OUG 111/2011 and rejection of ignorance of law defense

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 10.10.2014 sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, să se dispună admiterea contestaţiei formulată împotriva Deciziei nr. 8980/15.09.2014 emisă de pârâtă, cu consecinţa anulării deciziei de sancţionare.

Prin sentinţa civilă nr. 525/10.11.2014, Curtea de Apel Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 353 din 10.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta a formulat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 120 din O.U.G. nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, prevederi în temeiul cărora societatea recurentă a fost sancţionată de către ANCOM.

A arătat recurenta că, în prezenta cauză, autoritatea ANCOM nu a făcut dovada unei informări prealabile a societăţii, care după această informare să fi comis o contravenţie.

În fine, a susţinut recurenta că nu îi poate fi impusă cunoaşterea întregii legislaţii din România, care este în permanentă schimbare.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională Pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii a depus întâmpinare la data de 18 mai 2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

5. 4. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 februarie 2017, completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Cu titlu preliminar, se constată că, deşi a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a expus critici care să poată fi încadrate în ipoteza reglementată de acest text procedural, astfel că sentinţa recurată nu poate fi analizată din perspectiva acestui motiv.

Pe cale de consecinţă, analizând sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Contrar susţinerilor recurentei, soluţia curţii de apel este la adăpost de orice critică, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material.

Astfel cum rezultă din Certificatul-tip de furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice nr. x08.04.2013, recurenta-reclamantă A. S.R.L a fost autorizată, în conformitate cu Capitolul II din O.U.G. nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare, să furnizeze, începând cu data de 29.03.2013, reţele publice de comunicaţii electronice terestre cu acces ia punct fix sau cu mobilitate limitată, servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, de acces la internet, precum şi servicii de retransmisie de programe media audiovizuale liniare către utilizatorii finali.

În conformitate cu dispoziţiile art. 120 alin. (1), (2) şi alin. (4) din O.U.G. nr. 111/2011, "(1) ANCOM are dreptul să solicite persoanelor care furnizează sau au furnizat reţele sau servicii de comunicaţii electronice ori facilităţi asociate informaţiile, inclusiv de natură financiară, necesare în vederea exercitării atribuţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de legislaţia specială din domeniul comunicaţiilor electronice sau de legislaţia din domeniul protecţiei consumatorilor în cazurile în care competenţa de monitorizare şi verificare a acestor obligaţii aparţine şi ANCOM.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate de ANCOM în special în următoarele scopuri: [...] j) elaborarea de rapoarte, studii şi analize, în domeniul comunicaţiilor electronice;

(4) ANCOM poate impune furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului obligaţia de a transmite periodic anumite categorii de informaţii, în vederea realizării unor rapoarte statistice cu privire la piaţa de comunicaţii electronicei."

În conformitate cu prevederile legale menţionate anterior a fost emisă Decizia Preşedintelui ANCOM nr. 333/2013 privind raportarea unor date statistice de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Decizia Preşedintelui ANCOM nr. 333/2013 "Persoanele care au calitatea de furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului pe întreaga perioadă de raportare prevăzută la alin. (2) sau (3) ori pe o parte din aceasta au obligaţia de a raporta, în mod corect şi complet, către ANCOM valorile aferente indicatorilor prevăzuţi la art. 2, în formatul-tip şi în condiţiile prevăzute în anexe."

Din analiza textului indicat, rezultă că această obligaţie legală a fost impusă în sarcina tuturor persoanelor care au calitatea de furnizor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, indiferent dacă acestea furnizează efectiv sau nu reţele sau servicii de comunicaţii electronice.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate mai sus, societatea reclamantă, în calitate de titulară a certificatului tip menţionat mai sus care atestă calitatea sa de furnizor a acesteia, avea obligaţia de a transmite ANCOM datele statistice privind valorile indicatorilor aferenţi furnizării de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, prestate în perioada de raportare cuprinsa între 1 ianuarie şi 30 iunie 2013, termenul limită fiind 10 august 2013.

Susţinerea recurentei referitoare la faptul că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada unei informări prealabile a societăţii cu privire la obligaţiile ce îi reveneau, nu poate fi primită, nefiind reală.

Contrar susţinerilor recurentei, din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu evidenţă faptul că autoritatea intimată i-a transmis la data de 7 iunie 2013 o adresă prin care o informa cu privire la obligaţia legală care îi revenea, precum şi cu privire la modalitatea transmiterii datelor statistice - dosarul Curţii de Apel Cluj.

Întrucât reclamanta nu a dat curs solicitării ANCOM şi nu a transmis autorităţii datele statistice prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a din Decizia Preşedintelui ANCOM nr. 333/2013, a fost emisă Decizia preşedintelui ANCOM nr. 109/3 februarie 2014 prin care societăţii A. S.R.L. i s-a aplicat sancţiunea suspendării, pentru o perioadă de 60 de zile, a dreptului de a furniza reţele sau servicii de comunicaţii electronice, în condiţiile regimului de autorizare generală, acordându-i-se totodată, în conformitate cu prevederile art. 5 din decizia de sancţionare, o perioadă de graţie, de 45 de zile, până la operarea efectivă a sancţiunii suspendării dreptului de a furniza reţele şi servicii de comunicaţii electronice, timp în care aceasta avea posibilitatea să intre în legalitate prin transmiterea datelor statistice.

Având în vedere faptul ca reclamanta nu a îndeplinit obligaţia legală privind transmiterea datelor statistice în perioada de graţie de 45 de zile, prevăzută la art. 5 din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 109/2014 şi nici în toată perioada în care dreptul de a furniza reţele şi servicii de comunicaţii electronice a fost suspendat, a fost emisă Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1009 din 24 iunie 2014 privind sancţionarea reclamantei cu retragerea dreptului de a furniza toate categoriile de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, indicate în certificatul-tip înregistrat la ANCOM cu nr. x/08.04.2013, decizie pe care reclamanta a supus-o controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ.

Ca urmare a celor menţionate mai sus, având în vedere, pe de o parte, că instituţia reclamantă a informat societatea cu privire la obligaţiile ce îi reveneau, iar pe de altă parte, având în vedere principiul de drept potrivit căruia "nemo censetur ignorare legem", susţinerea recurentei referitoare la faptul că nu îi poate fi impusă cunoaşterea tuturor legilor din România este nefondată.

De asemenea, nici referirea făcută de recurentă la societatea B. nu poate fi avută în vedere, întrucât în raport de prevederile art. 3 alin. (1) lit. a din decizia ANCOM nr. 333/2013, această societate raportează ANCOM datele statistice aferente activităţii sale de furnizor de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice, pe când recurenta are obligaţia transmiterii propriilor informaţii.

În consecinţă, neputându-se reţine incidenţa motivelor de casare invocate de către recurentă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. "A." S.R.L. împotriva sentinţei nr. 353 din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2017.