Producer group loses rural development aid after artificial eligibility conditions upheld by High Court.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- anularea adresei nr. x din 19.11.2013 prin care s-a respins cererea de plată x - 2;

- anularea adresei nr. x din 08.01.2014 prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă cu privire la rezultatul verificării cererii de plată x - 2;

- obligarea pârâtei la efectuarea plăţilor cuvenite în temeiul contractului de finanţare nr. x din 26.01.2012;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia primei instanţe

2.1. Prin sentinţa nr. 1417/CA/2015 din 06.05.2015 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015.

2.2. Prin sentinţa nr. 165 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale;

- a anulat notificarea nr. x şi adresa nr. x emise de pârâtă.

- a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 90840,44 RON reprezentând tranşa a doua din contractul de finanţare nr. x din 26.01.2012 încheiat între părţi.

- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 350 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că Între părţi a fost încheiat contractul de finanţare nr. x din 26.01.2012, contract ce are drept obiectiv acordarea de sprijin financiar pentru dezvoltarea rurală sub forma unor plăţi realizate anual, timp de cinci ani de zile.

În temeiul acestui contract, reclamanta a depus cererea de plată nr. x 2 prin care a solicitat spre decontare tranşa a doua din contract, în valoare de 90840,44 RON, reprezentând 5% din valoarea producţiei comercializate de reclamantă în perioada 06.07.2011 - 05.07.2012.

Pârâta a decis că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea plăţii întrucât "au fost create în mod artificial condiţiile necesare (comercializarea producţiei de marfa obţinute) pentru obţinerea ajutorului financiar nerambursabil anual", astfel că a fost declarată neeligibilitatea tranşei de plată nr. 2 şi respinsă astfel cererea de plată nr. x-2 prin notificarea nr. x

Împotriva acestei notificări reclamanta a formulat contestaţie administrativă care a fost respinsă prin adresa nr. x emisă de pârâtă .

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 "...nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", iar art. 4. alin. (3) din Regulamentul nr. 2988/1995 "actele despre care se stabileşte ca au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

Instanţa reţine că fiind sesizată cu o întrebare preliminară cu privire la interpretarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, C.J.U.E. a statuat în cauza C - 434/12 (Slancheva) că "textul regulamentar menţionat trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane."

De asemenea instanţa europeană a statuat în sensul că "articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare".

Din interpretarea acestor dispoziţii regulamentare şi a jurisprudenţei Curţii de la Luxembourg, instanţa constată pentru a se putea reţine incidenţa prevederilor regulamentare menţionate este necesar să se identifice în concret, în funcţie de circumstanţele fiecărei speţe în parte, existenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv de natură a indica crearea unor condiţii artificiale pentru a beneficia de finanţare din fonduri europene.

În speţă, instanţa reţine că singura împrejurare de fapt pe care a avut-o în vedere pârâta şi care a determinat emiterea actelor administrative contestate este aceea că producţia obţinută de reclamantă a fost vândută către terţa S.C. B. S.A. iar unul dintre membrii reclamantei, respectiv domnul C. face parte din acţionariatul S.C. B. S.A. cu o cotă de participare de aproximativ 61,41%. S-a reţinut de către pârâtă, de asemenea, că din punct de vedere cantitativ 70,23% din producţia obţinută de grupul de producători provine de la domnul C. şi 100% din aceasta este comercializată către S.C. B. S.A.

Instanţa apreciază că această stare de fapt nu poate reprezenta un temei suficient pentru respingerea cererii de decontare. Astfel, instanţa reţine că obiectivul măsurii 142 în cadrul căreia pârâta a beneficiat de sprijin este încurajarea înfiinţării grupurilor de producători din sectorul agricol şi silvic în vederea obţinerii de produse de calitate care îndeplinesc standardele comunitare, prin aplicarea unor tehnologii de producţie unitare şi sprijinirea accesului pe piaţă a propriilor membri.

Instanţa constată că acest scop a fost atins în speţă, reclamanta reprezentând un grup de producători legal constituit care, urmare a finanţării primite, a obţinut producţie în sectorul agricol şi şi-a valorificat această producţie pe piaţă, la preţul pieţei, fapt necontestat de pârâtă.

Împrejurarea că 70,23% din producţia obţinută de grupul de producători provine de la un membru al acestuia şi 100% din aceasta este comercializată către o terţă societate la care membrul grupului de producători este acţionar majoritar nu poate fi asimilată cu crearea de condiţii artificiale prin plasarea produselor grupului de producători către proprii membri.

Sub acest aspect, instanţa reţine că societatea la care membrul grupului de producători este acţionar majoritar acţionează pe o piaţă adiacentă celei pe care acţionează reclamanta şi nu poate fi confundată cu acţionarul majoritar persoană fizică, persoana fizică şi persoana juridică având o existenţă distinctă. Cum S.C. B. S.A. este o persoană juridică distinctă atât de reclamantă cât şi de acţionarul majoritar al acesteia, respectiv domnul C., nu poate fi reţinută concluzia pârâtei în sensul că reclamanta nu ar fi comercializat pe piaţă produsele obţinute ci le-ar fi plasat propriilor membri de vreme ce terţa S.C. B. S.A. nu este asociat în cadrul reclamantei.

Pe de altă parte, în mod corect susţine reclamanta că nu se poate condiţiona acordarea sprijinului nerambursabil de persoana cumpărătorului produselor obţinute de grupul de producători, atât timp cât este necontestat că a fost obţinută producţia şi aceasta a fost comercializată legal la preţul pieţei.

Nu se poate reţine nici existenţa unui conflict de interese care ar justifica măsura respingerii cererii de finanţare.

Sub acest aspect, instanţa constată că prin contractul încheiat între părţi se impune doar evitarea conflictului de interese, pentru definiţia acestei noţiuni fiind făcută trimiterea la legislaţia în vigoare.

Potrivit art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 "funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii: a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial; b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I; c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice."

Transpunând aceste prevederi în situaţia concretă din speţă, instanţa constată că nu se poate reţine existenţa unui conflict de interese în persoana reclamantei prin faptul că un membru al acesteia este acţionar majoritar la societatea cu care reclamanta a avut relaţii contractuale, o astfel de situaţie neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute de lege pentru conflictul de interese.

Prin urmare, constatând că nu se poate reţine un caz de creare de condiţii artificiale şi nici un caz de conflict de interese, instanţa reţine că actele administrative contestate au fost emise cu nerespectarea condiţiei conformităţii acestora cu legea, astfel că se impune anularea lor.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014) solicitând casarea ei şi, în rejudecare pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR precum şi H.G. nr. 224/2008.

Astfel, principiul de baza al finanţării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar.

Pentru acordarea finanţării nerambursabile pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului (buget care constituie Anexa II la contractul de finanţare) având caracter estimativ şi reprezentând plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile.

Beneficiarului i se va acorda finanţare nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în contractul de finanţare, cheltuielile fiind eligibile numai în condiţiile în care respecte aceşti termeni şi condiţii.

Astfel, pentru fiecare tranşă de plată, beneficiarul va depune un dosar de cerere de plată, însoţit de documente justificative, care să ateste că aceste cheltuieli sunt eligibile, respectiv ca acestea respectă întrutotul dispoziţiile legale aplicabile, dispoziţii de la părţile nu pot deroga prin simpla lor manifestare de voinţă.

Încă de la momentul întocmirii cererii de finanţare, solicitantul a cunoscut această condiţie din însuşi cuprinsul Ghidului solicitantului aferent măsurii 142.

Dosarul Cererii de Plata aferent tranşei a 2-a a fost verificat la birou şi pe teren de către experţii recurentei şi a fost constatată neeligibilitatea acestuia deoarece producţia destinată comercializării a fost vândută către S.C. B. S, iar unul dintre membrii Grupului de Producători S.C. A. S.R.L. şi anume domnul C., face parte din acţionariatul S.C. B. S.A. cu o cotă de participare de aproximativ 61,41%.

În mod evident, scopul pentru care a fost creat grupul de producători este de a căuta o piaţă de desfacere pentru produsele membrilor săi şi nu a de plasa aceste produse către proprii membri.

Astfel, din punct de vedere cantitativ, 70,23% din producţia obţinută de grupul de producător provine de la domnul C., acţionar majoritar la S.C. B. S.A. şi 100% din aceasta este comercializată către S.C. B. S.A..

De asemenea, factura ce justifică comercializarea porumbului are ca şi cumpărător B. S.A., iar plata s-a făcut parţial prin compensare, ceea ce arata interdependenţa economica între cele 2 societăţi.

De asemenea, potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din Anexa I al Contractul de finanţare nr. x/30.05.2012 benficiarul trebuie să comercializeze cel puţin 75% din producţia proprie prin intermediul grupului de producători.

Prin urmare, este evident că intimata a eludat această clauză contractuală, aceasta neavând o piaţă proprie de desfacere, produsele sale fiind vândute exclusiv societăţii la care C. este acţionar majoritar.

Decizia de respingere a cererii de plată a fost luată în conformitate cu art. 4 din Conflicte de interese din Anexa 1- Prevederi Generale la contractul de finanţare nr. x/26.01.2012 încheiat cu A.P.D.R.P. şi cu art. 4, pct. 8 - Principii generale privind controlul din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului in ceea ce priveşte punerea in aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, potrivit cărora "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nici o plata către beneficiarii in cazul cărora s-a stabilit ca au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Prin urmare, motivul pentru care s- a refuzat la plată tranşa 2 este nerespectarea de către beneficiar a prevederilor O.G. nr. 37/2005 şi ale Normelor metodologice de aplicare a acesteia apobate prin Ordinul nr. 171/13.03.2006, care reglementează condiţiile de recunoaştere şi funcţionare a grupurilor de producători, în speţa de faţă S.C. A. S.R.L. şi S.C. B.SA.

Au fost avute în vedere legăturile existente între cei doi beneficiari de fonduri nerambursabile pe măsura 142, care împreună au creat condiţii artificiale, nerespectând astfel condiţiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Este adevărat că legislaţia în materie nu interzice ca două grupuri de producători, având aceeaşi membrii să aibă acelaşi reprezentant legal, însă legăturile existente între cele două grupuri de producători conduc la idea că aceştia au acţionat ca o singură entitate, în vederea obţinerii unui ajutor nerambursabil ce depăşeşte plafonul minim acordat.

Pentru a eluda prevederile legale, comunitare şi procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 142, instituind "regula ajutorului de minimis", au fost create două entităţi juridice, cu evidente legături.

Aspectele prezentate mai sus indică faptul că există similitudini şi elemente comune între solicitanţi şi care duc la concluzia că există premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin depăşirea plafonului maxim alocat Măsurii 142.

Prin înfiinţarea celor două societăţi, respectiv reclamanta şi S.C. B. S.A. nu s-au realizat grupuri de producători de sine stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al măsurii 142 - acela de a încurajarea înfiinţării grupurilor de producători din sectorul agricol şi silvic în vederea obţinerii de produse de calitate care îndeplinesc standardele comunitare, prin aplicarea unor tehnologii de producţie unitare şi sprijinirea accesului la piaţă a propriilor membri, ci societăţi care au scopul clar de a obţine în mod artificial o intensitatea mai mare a sprijinului financiar nerambursabil.

Aşadar, s-a constatat că articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiţii nu este independent din punct de vedere funcţional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanţii acestui tip de sprijin, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv.

Particularităţile identificate prin verificarea încrucişată a celor două contracte de finanţare nu pot conduce decât la o singură concluzie şi anume că, s-a urmărit încă de la bun început depăşirea plafonului de minimis (producerea şi comercializarea de cereale şi plante oleaginoase) prin fracţionarea artificială a investiţiei.

În concluzie, este mai mult decât evident că prin actele administrative emise de AFIR în legătură cu cele două proiecte, s-a respectat atât legislaţia comunitară cât şi legislaţia naţională, toate considerentele GUE menţionate în cauza C-343/12 fiind pe deplin aplicabile prezentei cauze, judecătorul naţional având la dispoziţie atât elemente subiective cât şi elemente obiective care demonstrează neelibigitatea cereilor de finanţare ale celor trei beneficiari.

Recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantului este obligatorie pentru derularea Programului PNDR în condiţiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta şi ratificate de Guvernul României, precum şi pentru o judicioasă şi legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate, iar primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar şi furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu stricteţe a condiţiilor de realizare a obiectivului subvenţionat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenţiei de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Agenţia trebuie să sancţioneze dezinteresul şi lipsa de diligentă manifestată atât de beneficiari, cât şi de contractori în respectarea termenilor contractuali ai Programului PNDR întrucât deficienţele de calitate şi neexecutarea investiţiilor finanţate prin Programul PNDR afectează credibilitatea Programului PNDR şi a României privitor la capacitatea de administrare a fondurilor europene.

4. Apărările formulate în cauză

Reclamanta intimată, legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi preciza poziţia procesuală.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

2. Prin încheierea din 23 aprilie 201, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3. Analizând sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte reţine că, în accepţiunea contractului de finanţare intervenit între părţi, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare şi proceduri acreditate de Comisia Europeană.

În conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici şi modul de desfăşurare a procedurilor de achiziţii, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfăşurării acestora în condiţiile în care societăţile ofertante au fost invitate de acesta la selecţiile de oferte.

Prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii a fost interpretat în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria), prin decizia din 14 septembrie 2012, iar conform interpretării date de CJUE, pentru punerea în aplicare a art. 4(8) din Regulamentul 65/2011, este necesară prezenta unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Conform interpretării dată de Curte, se impune astfel verificarea existenţei, în fiecare speţă, a unui element obiectiv şi a unui element subiectiv, de natură a indica crearea unor condiţii artificiale pentru a beneficia de finanţare din fonduri europene.

Cu privire la existenţa elementului obiectiv, atât pe parcursul derulării contractului de finanţare, cât şi în perioada de monitorizare, modul de implementare a unui proiect poate face obiectul mai multor controale efectuate fie de diverse structuri AFIR, fie de către alte organisme interne şi europene care au competenţe în verificarea acordării fondurilor nerambursabile, iar neîndeplinirea oricărei condiţii de acordare a ajutorului financiar nerambursabil poate conduce la măsura recuperării sprijinului.

La momentul încheierii Contractului de finanţare cu AFIR, beneficiarul a luat la cunoştinţă de faptul că Agenţia poate demara orice control şi poate dispune încetarea contractului în momentul constatării oricărei nereguli.

În ceea ce priveşte existenta unui element subiectiv, acesta constă în urmărirea în exclusivitate, a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menţionate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată a activităţilor cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile prin crearea forţată a condiţiilor de accesare a condiţiilor de finanţare.

În speţă, motivul pentru care s- a refuzat la plată tranşa 2 este nerespectarea, de către beneficiar, a prevederilor O.G. nr. 37/2005 şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin Ordinul nr. 171/13.03.2006, care reglementează condiţiile de recunoaştere şi funcţionare a grupurilor de producători, în speţa de faţă S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.A..

Au fost avute în vedere legăturile existente între cei doi beneficiari de fonduri nerambursabile pe măsura 142, deoarece producţia destinată comercializării a fost vândută către S.C. B., iar unul dintre membrii Grupului de Producători S.C. A. S.R.L. şi anume domnul C., face parte din acţionariatul S.C. B. S.A. cu o cotă de participare de aproximativ 61,41%.

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (U.E.) nr. 65/2011 "fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Potrivit art. 16 alin. (1) din anexa 1 din contractul de finanţare, prin "neregulă, în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană".

Instanţa de casare apreciază că, în cauză, au fost identificaţi atât indicatori fizici funcţionali cât şi economici, care împreună confirmă suspiciunea de creare de condiţii artificiale.

Astfel, chiar dacă, potrivit interpretării Curţii, elementele de legătură dintre societăţile ce formează grupul de producători, respectiv asociaţii comuni nu se pot constitui în elemente suficiente pentru a aprecia existenţa condiţiilor artificiale, în cauză este de necontestat că din ansamblul elementelor obiective ale litigiului rezultă că scopul esenţial al constituirii grupului a fost obţinerea ajutoarelor în temeiul schemei de ajutor.

Astfel, deşi obiectivul specific al măsurii 142 este obţinerea de produse de calitate care îndeplinesc standardele comunitare, prin aplicarea unor tehnologii de producţie unitare şi sprijinirea accesului la piaţă a propriilor membri, nu se poate susţine de către reclamantă că a atins acest obiectiv, în condiţiile în care producţia destinată comercializării a fost vândută către S.C. B., iar unul dintre membrii Grupului de Producători S.C. A. S.R.L. şi anume domnul C., face parte din acţionariatul S.C. B. S.A. cu o cotă de participare de aproximativ 61,41%. De asemenea, 70,23% din producţia obţinută de grupul de producători provine de la un membru al acestuia şi 100% din aceasta este comercializată către o terţă societate la care membrul grupului de producători.

Din modul de organizare a activităţii reclamantei rezultă fără nici o îndoială nu numai că nu a fost atins obiectivul măsurii 142, dar şi că s-au creat în mod artificial condiţiile de accesare a fondurilor din cadrul schemei de ajutor pe măsura 142.

Evident că sumele solicitate în acest context reprezintă un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, obiectiv care vizează creşterea competitivităţii sectoarelor primare agricol şi silvic.

În această situaţie, prejudiciul adus bugetului comunităţii europene îl reprezintă contravaloarea sumelor solicitate în cadrul finanţării unui proiect care nu respectă obiectivele pentru care a fost aprobat.

Împrejurarea că nu a fost sesizată existenţa vreunei nereguli cu ocazia depunerii şi verificării dosarului de finanţare nu este de natură să înlăture dreptul organelor de control de a efectua controale şi nici nu este de natură a acoperi neregulile preexistente.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate de care se bucură actele administrative contestate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurentă asupra soluţiei pronunţată de prima instanţă, judecătorul fondului pronunţând o soluţie cu aplicarea şi interpretarea greşită normelor de drept material, fapt ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 165 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a -II- a de contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa atacată şi rejudecând, va respinge acţiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 165 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a -II- a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge acţiunea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2018.