EU rural-development grant recovery upheld for artificial project splitting under de minimis abuse test.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.06.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), constatarea nulităţii absolute a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.02.2015 emis de pârâtă, care se raportează la o altă societate comercială, şi a deciziei date în soluţionarea contestaţiei sau, în subsidiar, anularea procesului-verbal, împrejurările constate nereprezentând nereguli care să conducă la declararea sumei contractate, ca fiind neeligibilă.

2. Soluţia primei instanţe Prin sentinţa nr. 131 din 26 noiembrie 2015, Curtea de Apel Braşov a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

3.1. În ceea ce priveşte motivele de recurs întemeiate pe pct. 6, recurenta-reclamantă arată că formulează recurs şi împotriva considerentelor sentinţei, întrucât aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi conţine motive contradictorii.

3.2. Referitor la motivele de casare fondate pe pct. 8, se susţine că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a normelor incidente în speţă, respectiv Regulamentul Comisiei CE 65/2011 din 07.12.2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală; Regulamentul nr. 1975/2006 din 07.12.20006 (art. 5 alin. (3) privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală; Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20.09.2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală; Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene; Contractul părţilor.

Recurenta-reclamantă consideră că instanţa de fond a aplicat greşit disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei CE nr. 65/2011, conform cărora, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Prin Nota directoare pentru auditori privind crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR (SAPARD) IPARD pentru proiectele de investiţii din 12.09.2013 emisă de Comisia Europeană şi apoi prin Hotărârea CJUE s-a dat o interpretare obligatorie a disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, vorbindu-se pentru prima dată de "steguleţele roşii" referitoare la crearea de condiţii artificiale şi anume: indicatori externi/fizici, indicatori de structură/juridici şi indicatori de afaceri/contabili.

Însă, consideră recurenta-reclamantă, steguleţele roşii nu reprezintă dovezi, ci simpli indicatori de fraudă sau nereguli, iar intimata-pârâtă are obligaţia să demonstreze, cu dovezi concrete, îndeplinirea elementelor obiective şi subiective, sens în care instanţa de fond a încălcat disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Recurenta-reclamantă susţine şi încălcarea disp. art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011, coroborat cu pct. 4 din expunerea de motive a aceluiaşi act, deoarece intimata-pârâtă avea obligaţia să dispună controale înainte de efectuarea plăţii, în sens contrar, obligaţia de rambursare nu se aplică dacă plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

Recurenta-reclamantă apreciază că au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006, ce conţine dispoziţii asemănătoare cu cele ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, deoarece verificarea creării de către beneficiari a condiţiilor artificiale trebuie făcută anterior efectuării plăţilor, anterior finanţării, crearea de condiţii artificiale trebuie dovedită, condiţiile artificiale presupun intenţia directă a beneficiarilor, iar scopul acestora este acela de a fi contrar schemei de ajutor.

Cu privire la încălcarea dispoziţiilor Regulamentului nr. 1698/2005, din considerentul 46 al actului rezultă că schema de sprijin urmăreşte dezvoltarea agriculturii şi a zonelor rurale pentru restructurarea şi îmbunătăţirea competitivităţii agriculturii/silviculturii; îmbunătăţirea condiţiilor de mediu; îmbunătăţirea caliltăţii vieţii în mediul rural şi încurajarea diversificării activităţilor economice, astfel încât pentru ca proiectul să fie reconsiderat, autoritatea contractantă are obligaţia să dovedească că finalitatea urmărită prin schema de ajutor nu poate fi atinsă.

Recurenta-reclamantă susţine că nu a fost respectată jurisprudenţa CJUE, exemplificată prin hotărârile pronunţate în cauzele C-434/12 Slancheva sila Eood şi C-201/14 Smaranda Bara şi alţii.

Cu privire la prima hotărâre, se reiterează faptul nedovedirii elementelor subiective şi obiective şi se susţine că proiectul este îndeplinit şi realizat.

În privinţa elementelor subiective, nu s-a dovedit existenţa unei coordonări intenţionate între recurenta-reclamantă şi cealaltă societate şi/sau terţ, coordonare în scopul de a crea condiţii artificiale pentru a obţine un avantaj necuvenit care să contravină schemei de ajutor.

De asemenea, recurenta-reclamantă arată că prima instanţă nu s-a pronunţat pe apărările sale, prin care a arătat că nu se permite unei instituţii publice a unui stat membru să prelucreze datele cu caracter personal care i-au fost transmise de o altă instituţie publică, fără ca persoana în cauză să fie informată în prealabil cu privire la transmiterea şi cu privire la prelucrare.

Recurenta-reclamantă mai arată că instanţa de fond a omis să aibă în vedere principiul forţei obligatorii a contractului încheiat între părţi, în sensul inexistenţei în anul 2011 a Notei directoare ce a fost elaborată de CJUE abia în data de 12.09.2013.

Conform Ghidului solicitantului din anul 2011, proiectul este eligibil, a îndeplinit toate condiţiile şi a fost aprobat chiar de către autoritatea intimată care a aprobat plata primei tranşe.

O altă critică are în vedere lipsa de autonomie funcţională, pe care o reţine prima instanţă în cuprinsul considerentelor soluţiei pronunţate.

Recurenta-reclamantă susţine că este o entitate juridică complet diferită de altă persoană fizică sau societate comercială.

Astfel, se arată că sediile celor două pensiuni nu sunt identice, de asemenea punctele de lucru, terenurile sunt împrejmuite; demersurile privitoare la obţinerea autorizaţiilor de construire nu sunt comune.

Societatea reclamantă îşi desfăşoară activitatea separat, fără să existe vreo dependenţă cu o altă societate sau persoană fizică .

Afirmaţiile intimatei-pârâte nu sunt dovedite şi nu există nicio interdicţie ca persoane majore între care există o legătură de rudenie sau de afinitate să poată înfiinţa societăţi, să ceară un ajutor financiar nerambursabil, iar proiectele să fie depuse în aceeaşi zi.

Recurenta-reclamantă susţine şi că prima instanţă a respins în mod greşit solicitarea de constatare a nulităţii absolute a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.02.2015, având în vedere că prevede măsuri care se raportează la o altă societate comercială.

Societatea recurentă nu este menţionată în actul contestat, astfel că nu se pot lua măsuri care se raportează la o altă societate, S.C. B. S.R.L.

Instanţa de fond respinge, în mod greşit şi solicitarea de a se constata că procesul-verbal conţine menţiuni contradictorii care nu se pot concilia, în privinţa faptului că se propun măsuri dar nu se dispune nicio măsură.

Există menţiuni contradictorii, iar instanţa de fond a considerat contrariul, în mod greşit, referitor la motivele de fapt şi de drept consemnate în procesul-verbal, în sensul că se stabileşte că societatea a încălcat obligaţiile contractuale în perioada derulării contractului, însă motivele de fapt şi de drept se referă la înscrisurile depuse şi la declaraţiile făcute la momentul încheierii contractului.

În mod greşit instanţa de fond a respins cererea de anulare a procesului-verbal de constatare, având în vedere că împrejurările arătate nu reprezintă nereguli care să conducă la declararea sumei constatate ca neregulă şi a considerat că societatea a creat doar aparenţa respectării regulii de minimis.

Recurenta-reclamantă critică soluţia primei instanţe pentru faptul că nu a reţinut culpabilitatea intimatei în respectarea contractului şi nu a admis faptul că Decizia nr. 15780/29.04.2015 nu este motivată şi întemeiată juridic.

În acest sens, recurenta-reclamantă susţine că toate înscrisurile în baza cărora intimata îşi formulează apărările sunt în posesia acesteia încă de la data depunerii cererii şi semnării contractului de finanţare, prin urmare intimata-pârâtă cunoaşte împrejurările cumpărării terenului în suprafaţă de 1.600 m.p., precum şi existenţa unui singur notar în oraşul Victoria sau faptul că în localitatea Sâmbăta de Sus nu există firme de consultanţă sau de construcţii.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 februarie 2018, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

1. Primul motiv de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este întrunit dintr-o dublă perspectivă.

Pe de o parte se va reţine că recurenta-reclamantă doar a enunţat critica fără să o dezvolte şi să arate în concret ce ipoteză are în vedere nemotivarea/motive contradictorii/motive străine de natura cauzei, iar pe de altă parte, nu a arătat prin care anume considerente s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata procesului sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce o prejudiciază.

2. Cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi care are în vedere aplicarea greşită a normelor legale incidente este, de asemenea, neîntrunit.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.02.2015 se concluzionează că societatea reclamantă (beneficiarul), împreună cu alte două entităţi economice - S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., au terenul de implementare a proiectelor pe trei parcele ce provin din divizarea unei parcele ce a aparţinut S.C. D. S.R.L., al cărei asociat unic şi administrator este E., care se regăseşte în comisia de evaluare a ofertelor pentru achiziţia de lucrări la S.C. A. S.R.L. (reclamanta).

Totodată, aceeaşi persoană locuieşte la aceeaşi adresă cu F. şi G., fiică şi soţie, iar cea de-a doua persoană este identificată în comisia de evaluare a ofertelor pentru achiziţia de lucrări la S.C. B. S.R.L.

Cumpărarea terenului de către reclamantă este semnat prin mandatara G., în numele asociatului F.

Câştigătorul licitaţiei pentru atribuirea contractelor de lucrări la cele două societăţi este S.C. H. S.R.L., de asemenea, consultanţa la întocmirea cererilor de finanţare a fost asigurată de aceeaşi societate, S.C. I. S.R.L.

Cererea de finanţare a S.C. C. S.R.L., al cărei asociat unic este G. a fost respinsă, deoarece activităţile prevăzute erau în sensul de a le completa pe cele de cazare şi servire a mesei oferite deja de cele două pensiuni construite care aparţin societăţilor comerciale amintite.

S-a mai constatat prin procesul-verbal că beneficiarii au depus cererile de finanţare în aceeaşi sesiune de proiecte, în aceeaşi zi, în aceeaşi dată şi la acelaşi notar s-au încheiat şi contractele de vânzare-cumpărare, conducând la concluzia că s-a încercat înfiinţarea unui complex turistic, dar prin fracţionarea investiţiei s-a urmărit de fapt crearea unei aperenţe a respectării regulii de minimis, astfel încât să se poată accesa de trei ori suma maximă admisă.

În concluzie, prin procesul-verbal de constatare s-a arătat că au fost create condiţii artificiale în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 313, adevăratul beneficiar fiind E., împreună cu familia sa.

Prin Decizia nr. 15780/29.04.2015 de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare, s-a apreciat că sunt îndeplinite dispoziţiile legale referitoare la crearea unor condiţii artificiale în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil.

Prima instanţă, respingând acţiunea reclamantei a considerat că similitudinea dintre proiecte nu poate fi considerată o simplă coincidenţă, iar rezultatul final vizat este acela de a crea un complex coordonat de persoane între care există relaţii de rudenie şi afinitate.

Recurenta-reclamantă, printr-un prim argument ce susţine critica întemeiată pe pct. 8, apreciază că instanţa de fond nu a ţinut seama de esenţa şi spiritul Hotărârii CJUE dată în cauza C-434/12 Slancheva sila Eood şi de Nota directoare emisă ca urmare a acestei hotărâri, aspect ce conduce la aplicarea greşită a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 şi art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006.

Toate aceste acte normative europene interzic efectuarea de plăţi pentru beneficiarii care au creat condiţii artificiale pentru a obţine un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

CJUE, prin Hotărârea Slancheva, a identificat într-adevăr anumite "steguleţe roşii" ce reprezintă prezenţa unui element obiectiv şi a unuia subiectiv, care permit instanţei naţionale să concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor nu poate fi atinsă.

De asemenea, prin aceeaşi hotărâre, CJUE permite instanţei naţionale să se bazeze, în soluţia adoptată, nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţie similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În speţă, sunt dovedite legăturile juridice şi personale dintre asociaţii firmelor, depunerea cererilor în aceeaşi zi, acelaşi consultant şi aceeaşi societate constructoare.

Din modul derulării operaţiunilor de solicitare a unor fonduri nerambursabile există dovezi şi nu numai indicii că persoanele în discuţie s-au coordonat în mod deliberat pentru obţinerea ajutorului, deoarece s-a urmărit în primul rând dezmembrarea dreptului de proprietate asupra terenului ce aparţinea societăţii unde este asociat unic şi administrator E., către societăţile fiicei şi soacrei acestuia şi ulterior, vânzarea unei a treia parcele către societatea soţiei sale G.

Ulterior, pentru primele două societăţi s-a urmat în paralel procedura de aplicare pentru finanţarea nerambursabilă în cadrul Măsurii 313, fără ca din cuprinsul actelor depuse să rezulte totuşi o coordonare evidentă între cele două societăţi/persoane.

Din acest motiv, nu i se poate imputa intimatei-pârâte refuzul de a plăti prima tranşă, deoarece, aparent, cele două proiecte erau independente.

Încălcarea prevederilor legale naţionale şi europene a devenit certă în momentul în care s-a depus cererea pentru cel de-al treilea proiect de către S.C. C. S.R.L., al cărei asociat unic este G., soţia lui E., mama lui F. (S.C. A. SRL) şi fiica lui J. (S.C. B. SRL), proiect ce a fost considerat neeligibil.

În acest moment, s-a constatat că cele trei societăţi au fracţionat o investiţie amplă, reprezentată din două spaţii de cazare şi un spaţiu comun pentru activităţi recreative, încălcând regula de minimis şi implicit obiectul general al Măsurii 313.

Din cuprinsul celor sus-menţionate se desprinde concluzia că este posibilă şi legală restituirea plăţilor considerate ulterior ca fiind neeligibile, iar în cauză nu se poate vorbi despre o eroare a autorităţii competente, ci dimpotrivă, de o inducere în eroare a acesteia de către beneficiarii fondurilor acordate.

Cu privire la neanalizarea şi încălcarea jurisprudenţei CJUE, reprezentată de hotărârea în cauza C-201/14 Smaranda Bara şi alţii împotriva Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală, Înalta Curte observă că sunt nefondate criticile formulate, deoarece din actele dosarului reiese faptul că reclamanta a fost înştiinţată despre transmiterea datelor cu caracter personal, prin proiectul la procesul-verbal de constatare, iar aceasta nu a formulat nicio contestaţie la acea dată.

Mai mult, din motivele de recurs reiese că recurenta-reclamantă contestă transmiterea acestor date în ceea ce priveşte ceilalţi membri ai familiei şi nu date personale, deoarece datele cu privire la societăţile comerciale implicate au fost culese de pe portalul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, fiind publice.

Recurenta-reclamantă, printr-un alt argument, contestă aplicarea jurisprudenţei CJUE din cauza Slancheva şi a Notei directoare emisă de Comisia Europeană, considerând că aceste acte au apărut după data semnării contractului de finanţare şi, în consecinţă, numai dispoziţiile acestuia pot fi luate în considerare.

Înalta Curte reţine că la data depunerii şi încheierii contractului de finanţare erau în vigoare regulamentele invocate chiar prin motivele de recurs, iar prin hotărârea CJUE în cauza Slancheva s-au interpretat dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Jurisprudenţa CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, care este obligată să ţină seama la momentul judecăţii de interpretarea oferită de Curte.

De asemenea, nota directoare oferă unele precizări în acelaşi sens cu cele arătate prin hotărârea CJUE.

Totuşi, Înalta Curte va constata că înseşi motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă sub acest aspect sunt contradictorii, pentru că aceasta critică neaplicarea corectă a hotărârii CJUE pentru ca, ulterior să afirme că aceeaşi hotărâre nu se aplică în cauză, având în vedere că este ulterioară încheierii contractului de finanţare.

Cu referire la argumentul privind reţinerea de către instanţa de fond a "lipsei de autonomie funcţională", actele dosarului şi considerentele sentinţei recurate nu confirmă cele afirmate, în discuţie fiind crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, prin coordonarea deliberată a unor persoane de a accesa fonduri peste limita de 200.000 euro, ca urmare a intenţiei finale de a se înfiinţa în realitate un complex turistic şi de fracţionare investiţiilor.

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica referitoare la respingerea solicitării de constatare a nulităţii absolute a procesului-verbal ca urmare a faptului că se referă la o altă entitate juridică.

Instanţa de fond a răspuns acestei solicitări şi a arătat în mod corect că nu există nicio distincţie între nulitatea absolută şi nulitatea relativă în materia dreptului administrativ, iar referirea la o altă societate în cuprinsul actului reprezintă o eroare materială.

Recurenta-reclamantă a reiterat aceleaşi susţineri, fără a combate însă în niciun mod soluţia primei instanţe.

Aceeaşi soluţie se va da şi în privinţa cererii de anulare a procesului-verbal în baza unor contradicţii între motivele de fapt şi de drept şi concluziile acestuia, formula adoptată acoperind şi sintagma "momentul încheierii contractului".

În fine, contrar argumentelor arătate prin motivele de recurs, crearea unor condiţii artificiale reprezintă neregulă, în raport de disp. art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2005, neregula reprezentând orice abatere de la legalitate, iar aceasta conduce la retragerea avantajului obţinut nejustificat, iar în speţă s-a demonstrat cu prisosinţă intenţia reală a reclamantei şi a celorlalte persoane, de a obţine un avantaj nejustificat.

În plus, se va constata că prin Decizia nr. 2042/17.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 124/16.11.2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins acţiunea acesteia ce a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 15781/29.04.2014 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare, pentru proiectul "Construire pensiune".

Faţă de acestea, nefiind întrunite disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 131 din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 mai 2018.