Competence for challenging local forestry administrative acts: material jurisdiction fixed by issuing authority under Article 10 of Law No. 554/2004, irrespective of ancillary claims against central ministry

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea introdusă la Tribunalul Harghita, secţia Civilă, sub nr. x/2017 la data de 28.09.2017, reclamanta ASOCIAŢIA COMPOSESORALĂ A., prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâţii GARDA FORESTIERĂ SUCEAVA, prin reprezentant legal, şi MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR, prin ministru, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea actului administrativ nr. x/17.05.2017, prin care pârâta Garda Forestieră SUCEAVA şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la: plata sumei de 287.493,58 de RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 744,65 ha, încadrată în tipul I şi II de categorii funcţionale, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2016; plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 287,493,58 de RON, începând cu data de 11.05.2017 - dată la care a fost depusă Cererea nr. x/11.05.2017 la Garda Forestieră Suceava, până la plata efectivă a debitului.

Hotărârea primei instanţe sesizate

Prin sentinţa nr. 300 pronunţată la data de 28.02.2018 de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta Asociaţia Composesorală A. împotriva pârâţilor Garda Forestieră Suceava şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 106 din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Tg-Mureş şi, în consecinţă a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Asociaţia Composesorală A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Suceava şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanta ASOCIAŢIA COMPOSESORALĂ A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Suceava, act interpretat de către reclamant ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantului de întocmire a decontului şi de acordare a compensaţiilor aferente anului 2016.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Deci, legea reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din acţiunea dedusă judecăţii, rezultă că reclamanta a înţeles să atace actul administrativ reprezentant de adresa nr. x/2017, emisă de Garda Forestieră Suceava, act pe care l-a apreciat a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, şi care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa anterior indicată astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv anularea adresei nr. x/2017.

De altfel, în considerarea specificului cererilor în materia contenciosului administrativ, o acţiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acţiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispoziţiile art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte faptul că obligaţia acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, Înalta Curte are în vedere faptul că, potrivit art. 6 coroborat cu art. 12 din H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efectuează plăţile (de altfel, tot prin intermediul acestor structuri se transmite documentaţia şi se calculează efectiv cuantumul despăgubirilor).

Având în vedere modalitatea de redactare a cererii de chemare în judecată, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia Composesorală A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Suceava şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2018.